Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 536
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Andreea
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât - reclamant împotriva deciziei civile nr.507A/06.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - pârât - reclamant, personal, lipsind intimata - reclamantă - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - pârât - reclamant nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citat cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. Se mai arată că la data de 26.11.2009 recurentul - pârât - reclamant a depus completare la motivele de recurs în două exemplare și înscrisuri într-un exemplar, care nu au fost comunicate.
Recurentul - pârât - reclamant depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanța seria - nr. -/10.12.2009, eliberată de Consiliul Local Sector 2, Direcția Impozite și Taxe Locale, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurentul - pârât - reclamant, a obligației de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
Recurentul - pârât - reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, din oficiu, pune în discuție tardivitatea formulării motivelor de recurs depuse de către recurentul - pârât - reclamant la data de 26.11.2009.
Recurentul - pârât - reclamant lasă la aprecierea instanței excepția tardivității motivelor de recurs depuse la data de 26.11.2009.
Curtea deliberând, admite excepția tardivității formulării motivelor de recurs depuse de către recurentul - pârât - reclamant la data de 26.11.2009 și constată că este învestită cu cererea de recurs depusă la data de 04.06.2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul - pârât - reclamant personal, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.507A/06.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 28.09.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin SC SA a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1498,64 lei reprezentând contravaloarea chiriei neachitate de pârât aferentă perioadei mai 1999-august 2006, precum și a sumei de 1439,29 lei reprezentând penalități de întârziere, rezilierea contractului de închiriere nr. 70/ 14.03.1990, evacuarea pârâtului din spațiul din-, sector 1, B, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere nr. 70/ 14.03.1990 privind imobilul situat în-, sector 1, B, iar în perioada mai 1999-august 2006 pârâtul nu a achitat chiria aferentă acestui spațiu. În urma sentinței civile nr. 6961/2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 pârâtului i s-a recalculat chiria la tariful minim de 17,03 Ron pentru un apartament compus din 4 camere în suprafață de 95,36 mp, fapt adus la cunoștința acestuia prin adresa nr. 3024/ 06.09.2006, însă acesta a refuzat în continuare achitarea chiriei restante, apreciind-o prea mare. Mai mult, reclamantul a subînchiriat apartamentul fără acordul proprietarului și a restricționat accesul în locuință celorlalte persoane înscrise în fișa spațiului locativ. A mai arătat reclamanta că în anul 1996, pârâtul a achitat un avans în vederea cumpărării apartamentului în sine, însă nu a prezentat doi giranți, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare nu a fost perfectat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art. 1,5 din Codul d e procedură civilă, art. 1073, 1429 din Codul civil, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 114/1996 republicată, art. 24 lit. b, art. 25 și 61 din OUG nr. 40/1999.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate nelegalitatea recalculării chiriei, obligarea reclamantei la prelungirea contractului de închiriere, compensarea sumelor eventual datorate pârâtei cu suma de 16 616 600 lei achitată reclamantei și nedatorată.
În motivare, pârâtul a arătat că a încheiat cu reclamanta un contract de închiriere prelungit în 1999, și a avut mai multe litigii cu reclamanta legate de cuantumul chiriei. Prin sentința civilă nr. 6961/2006, Judecătoria Sectorului 1 obligat SC SA să îi recalculeze chiria. A subliniat pârâtul-reclamant că este revoluționar și beneficiază de stabilirea chiriei în raport de un venit maxim de 1500 lei, iar reclamanta nu poate solicita o chirie mai mare de 261 lei.
În drept, pârâtul-reclamant a invocat Legea nr. 42/1990, Legea nr. 341/2004, art. 115-119 din Codul d e procedură civilă.
La data de 22.11.2006, reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a arătat că perioada pentru care solicită penalitățile de întârziere este mai 1999-august 2006.
La aceeași dată, reclamanta-pârâtă SC SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale, o condiție esențială pentru prelungirea contractului de închiriere fiind plata la zi a chiriei. În privința cererii de compensare a chiriei cu suma de 16 616 600 lei, s-a arătat că respectiva sumă a reprezentant avans pentru cumpărarea apartamentului și s-a virat într-un cont extrabugetar pus la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice, pârâtul trebuind să solicite restituirea acestei sume MFP potrivit art. 5 din OUG nr. 184/2002.
Prin sentința civilă nr. 12501/ 20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, fost admisă în parte cererea principală, a fost obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 406,10 lei reprezentând contravaloare chirie și la plata sumei de 406,10 lei reprezentând penalități de întârziere, a dispus evacuarea pârâtului-reclamant din imobilul situat în B,-, sector 1; a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la 330 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 11.10.1999 s-a încheiat contractul de închiriere pentru locuința din B,-, sector 1, termenul închirierii fiind de 5 ani de la data de 09.05.1999 până la data de 09.05.2004.
Prin sentința civilă nr. 6961/2006, Judecătoria Sectorului 1 admis cererea formulată de și a obligat SC SA să îi recalculeze chiria aferentă imobilului. La data de 16.02.2007, a fost admisă cererea formulată de și s-au îndreptat erorile materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 6961/2006 a Judecătoriei Sectorului 1, în sensul că perioada pentru care pârâta a fost obligată la recalcularea chiriei este 1999-2004, iar stabilirea chiriei se va face raportat la un venit de 1500 lei vechi lunar.
Ca un prim aspect, s-a arătat că în cauză nu este incidentă instituția prescripției cu privire la sumele de bani datorate cu titlu de chirie pentru apartamentul din B,-, sector 1, pentru perioada 1999-2004, deoarece însuși pârâtul-reclamant a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care SC SA să fie obligată la recalcularea chiriei.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, față de care niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni, chiria datorată de pârâtul-reclamant pentru perioada mai 1999-iulie 2004 este de 0,5 RON, iar pentru perioada august 2004-august 2006, chiria datorată este de 406,10 RON.
Pârâtul-reclamant nu a făcut dovada plății vreunei sume cu titlu de chirie și de altfel nici nu a susținut că ar fi făcut vreo plată cu acest titlu, astfel încât a fost obligat atât la plata sumei de 406,10 lei reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei mai 1999-august 2006 și la plata sumei de 406,10 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere calculate potrivit art. II din contractul încheiat între părți.
În privința cererii pârâtului-reclamant în sensul de a fi compensate sumele datorate cu titlu de chirie cu suma pe care a plătit-o cu titlu de avans pentru achiziționarea apartamentului, s-a constatat că nu se poate opera compensarea deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 1143-1153 din Codul civil.
Astfel, pe de o parte, s-a constatat că, deși pârâtul a achitat o sumă de bani cu titlu de avans pentru apartament, nu se poate susține că reclamanta are obligația de a restitui această sumă. Suma plătită de pârâtul-reclamant cu titlu de avans pentru apartament a fost achitată în conturile MFP, având în vedere că proprietarul locuinței este statul. Prin urmare, nu poate solicita restituirea prețului de la reclamantă.
Pe de altă parte, nu se poate susține că prin plata unei sume de bani cu titlu de avans s-a născut dreptul la restituirea acestei sume, ci dreptul pârâtului-reclamant de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare, inclusiv pe calea unei acțiuni în justiție.
În ceea ce privește cererea de evacuare, instanța a avut în vedere prevederile art. 23 din Legea nr. 114/1996 și faptul că între părți a fost încheiat contractul de închiriere pe perioada 1999-2004, termen care a expirat fără ca părțile să fi convenit asupra prelungirii contractului; s-a făcut referire și la disp. art. 24 din Legea nr. 114/1996, constatându-se că pârâtul nu a achitat chiria din anul 1999, deci pe o perioadă mai mare de 3 luni, astfel încât a fost admis capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 341 A/ 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă, a fost admis apelul formulat de apelantul, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respins capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtului-reclamant ca neîntemeiat; a fost admisă în parte cererea reconvențională și a fost obligată reclamanta-pârâtă la prelungirea contractului de închiriere încheiat cu pârâtul-reclamant pentru imobilul din B,-, sector 1; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Prin decizia civilă nr. 1644/ 05.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -secția a IV A Civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului B prin SC SA; a fost admis recursul declarat de recurentul; a fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că a fost înlăturată obligația pârâtului-reclamant de a plăti suma de 406,10 lei cu titlu de penalități; a dispus compensarea sumei de 406,10 lei datorată cu titlu de chirie din suma de 1661,66 lei încasată necuvenit și restituirea de către reclamanta-pârâtă a sumei de 1255,56 lei către pârâtul-reclamant; a fost casată în parte decizia recurată cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei-pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a fost trimisă cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere în apel, la Tribunalul București.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV a Civilă sub același număr unic -, la data de 13.02.2006.
Prin decizia civilă nr. 507 A/ 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă în dosar nr-, a fost admis apelul formulat de apelantul pârât-reclamant; a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte cererea reconvențională având ca obiect obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și obligarea la stabilirea prețului; a fost obligată reclamanta-pârâtă să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în B,-, sector 2 și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind stabilirea prețului contractului de vânzare-cumpărare.
În motivarea deciziei, s-a reținut că prin cererea depusă la 06.09.2007 în fața Judecătoriei Sectorului 1, învestită cu soluționarea cauzei în fond, intitulată "completare la cererea reconvențională", pârâtul-reclamant a solicitat obligarea proprietarilor locuinței la încheierea contractului de închiriere, obligare al încheierea contractului de vânzare-cumpărare precum și stabilirea prețului contractului de vânzare-cumpărare pentru locuința ocupată, la prețul de 43 milioane lei vechi.
În motivarea cererii, pârâtul-reclamant a arătat că solicită stabilirea prețului de 43 milioane lei vechi întrucât din cauza reclamantei nu a achitat prețul pentru că aceasta a refuzat stabilirea ratelor lunare.
Instanța de recurs, prin decizia nr. 1644 / 5.11.2008 a stabilit limitele casării, stabilind că cererea completatoare a cererii reconvenționale urmează să fie soluționată în apel d e tribunal, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 315 din Codul d e procedură civilă, tribunalul va proceda la soluționarea pe fond a cererii ce are ca obiect obligarea reclamantei-pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum și stabilirea prețului aferent acestui contract.
Prin decizia civilă nr. 341 A/ 10.03.2008 a Tribunalului București, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1644/ 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI, reclamanta-pârâtă Primăria Municipiului B prin SC SA a fost obligată să prelungească contractul de închiriere încheiat cu pârâtul-reclamant pentru imobilul situat în B,-, sector 1.
Totodată, din susținerile pârâtului-reclamant, cât și ale reclamantei-pârâte din cuprinsul întâmpinării, rezultă că pârâtul a înaintat reclamantei o cerere pentru cumpărarea locuinței.
Pe de altă parte, din contractul de prestări servicii nr. 1455/ 24.07.2000, tribunalul a constatat că reclamanta este o unitate specializată în vânzarea și administrarea locuințelor ce fac parte din fondul imobiliar de stat, evaluând și vânzând locuințe exclusiv pentru imobilele ce intră sub incidența Decretului Lege nr. 61/1990 și Legii nr. 112/1995, nu și pentru imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 85/1992.
Prin urmare, pentru a stabili dacă reclamantul-pârât are dreptul de a cumpăra locuința închiriată, este necesar să se analizeze dacă aceasta intră în domeniul de aplicare al Decretului Lege nr. 61/1990, iar în caz afirmativ, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute de acest act normativ.
Cu privire la primul aspect, tribunalul a constatat că locuința ce formează obiectul contractului de închiriere dintre reclamantă și pârât aparține fondului locativ de stat, aflându-se în administrarea societății reclamante. Potrivit art. 1 din Decretul Lege nr. 61/1990, întreprinderile pentru vânzarea locuințelor și oficiile specializate pot vinde către populație locuințele construite din fondurile statului. De altfel, se constată că reclamanta are chiar obiectul de activitate reglementat, printre altele, de art. 5 din Decretul Lege nr. 61/1990.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, art. 5 alin. 2 din același decret prevede că locuințele ocupate de chiriași se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unităților specializate cu vânzarea locuințelor. Se constată că pârâtul a solicitat reclamantei încheierea contractului de vânzare-cumpărare și că are calitatea de chiriaș față de locuința pentru care solicită încheierea contractului.
Așa fiind, tribunalul a constatat întemeiată cererea pârâtului-reclamant, urmând să oblige reclamanta-pârâtă să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru locuința ocupată în prezent de pârât în calitate de chiriaș.
Cât privește cererea pârâtului-reclamant de stabilire a prețului contractului de vânzare-cumpărare de către instanță, la suma de 43 milioane lei vechi, tribunalul a constatat că potrivit art. 6 din Decretul Lege nr. 61/1990, prețul locuințelor vândute din fondul locativ de stat se stabilește potrivit anexelor 1 și 2 din decret. Numai în urma parcurgerii metodei de calcul reglementate de anexa 1 și 2 din decret se poate determina prețul de vânzare al locuinței, nefiind deschisă o altă posibilitate de stabilire a prețului. Din acest considerent, cererea pârâtului de stabilire a prețului vânzării la un anumit nivel, în afara criteriilor stabilite de cele două anexe amintite, apare ca neîntemeiată, motiv pentru care tribunalul a respins această solicitare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 04.06.2009 pârâtul-reclamant, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -secția a IX Civilă și pentru cauze de Proprietate Intelectuală sub nr-.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că prin decizia recurată nu s-a stabilit prețul casei la suma de 43 milioane lei vechi așa cum a solicitat; Curtea de APEL BUCUREȘTI nu a obligat Primăria Municipiului B să îi returneze suma de 16 616 600 lei vechi, sumă pe care o solicită actualizată.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La data de 26.11.2009, recurentul a depus o completare a motivelor de recurs.
La termenul din 10.12.2009, Curtea a admis excepția tardivității motivelor de recurs depuse de către recurentul - pârât - reclamant la data de 26.11.2009 și a constatat că este învestită cu cererea de recurs depusă la data de 04.06.2009.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs formulate în termen de către recurent, precum și a situației de fapt stabilite de către instanțele de fond, Curtea constată următoarele:
Motivele de recurs formulate de recurent sunt în esență două: prin decizia recurată nu s-a stabilit prețul casei la suma de 43 milioane lei vechi așa cum a solicitat; Curtea de APEL BUCUREȘTI nu a obligat Primăria Municipiului B să îi returneze suma de 16 616 600 lei vechi, sumă pe care o solicită actualizată.
Curtea va încadra aceste două critici ale recurentului la dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, reprezentând motive de nelegalitate ale hotărârii recurate, urmând să analizeze dacă aceste motive sunt întemeiate.
Cât privește primul motiv, se constată că instanța de apel a respins capătul de cerere având ca obiect stabilirea prețului de vânzare-cumpărare al imobilului la suma de 43 milioane lei vechi, cu motivarea că, potrivit art. 6 din Decretul Lege nr. 61/1990, prețul locuințelor vândute din fondul locativ de stat se stabilește potrivit anexelor 1 și 2 din decret.
Numai în urma parcurgerii metodei de calcul reglementate de anexa 1 și 2 din decret se poate determina prețul de vânzare al locuinței, nefiind deschisă o altă posibilitate de stabilire a prețului. Din acest considerent, cererea pârâtului de stabilire a prețului vânzării la un anumit nivel, în afara criteriilor stabilite de cele două anexe amintite, apare ca neîntemeiată, motiv pentru care tribunalul a respins această solicitare.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, "prețurile de vânzare către populație pentru locuințele construite din fondurile statului și recepționate până la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 și 2."
Curtea reține ca fiind corectă și legală soluția dată de instanța de apel, față de aspectul că pentru stabilirea în mod concret a acestui preț, ar fi fost necesară o expertiză tehnică de specialitate, probă ce nu a fost cerută de recurent în fața instanței de apel, singura instanță de fond care a soluționat de fapt acest capăt de cerere. Față de principiul disponibilității procesului civil, această probă nici nu putea fi administrată din oficiu, fiind sarcina recurentului de a face probe pentru dovedirea cererii sale. Astfel, acest prim motiv de recurs este nefondat.
În al doilea rând, recurentul invocă faptul că, prin decizia anterioară, Curtea de APEL BUCUREȘTI nu a obligat Primăria Municipiului B să îi returneze suma de 16 616 600 lei vechi, sumă pe care o solicită actualizată.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată în primul rând că problema de drept invocată de recurent a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1644/ 05.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -secția a IV A Civilă, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului B prin SC SA; a fost admis recursul declarat de recurentul; a fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că a fost înlăturată obligația pârâtului-reclamant de a plăti suma de 406,10 lei cu titlu de penalități; a dispus compensarea sumei de 406,10 lei datorată cu titlu de chirie din suma de 1661,66 lei încasată necuvenit și restituirea de către reclamanta-pârâtă a sumei de 1255,56 lei către pârâtul-reclamant; a fost casată în parte decizia recurată cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei-pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a fost trimisă cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere în apel, la Tribunalul București.
Rezultă că singurul aspect cu care mai este învestită instanța de față este rejudecarea capătului de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei-pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, celelalte aspecte care au făcut obiectul procesului în ciclul procesual anterior fiind soluționate în mod irevocabil și opunându-se atât principiul autorității de lucru judecat, cât și principiul dedus din art. 315 din Codul d e procedură civilă (limitele casării) la reluarea judecății pe aceste aspecte. Astfel, și acest al doilea motiv de recurs este nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât-reclamant în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin SC SA împotriva deciziei civile nr. 507 A/ 06.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -secția a IV a Civilă în dosar nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. Jud. AV
2 ex
decizia civilă nr. 507 A/ 06.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -secția a IV a Civilăîn dosar nr-
judecători apel:,
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru, Andreea
