Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--22.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 544
Ședința publică din 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 150/A/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - Trans Euro SRL C și cu pârâții intimați, și, pentru revendicare imobiliară.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la udecătoria Caransebeș, reclamanta - TRANS SRL Cas olicitat obligarea pârâtului la a-i lăsa în deplină posesie și proprietate suprafața de teren ocupată abuziv din imobilul proprietatea sa, înscris în CF 2158 nr. top 74 lui din pădurea statului, pășune de 14567 mp.
În motivare a invocat propriul drept de proprietate asupra terenului și faptul ocupării abuzive de către pârât a terenului, inclusiv prin edificarea unor construcții ce se impun fi demolate.
În drept a invocat dispozițiile art.480 Cod civil.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare în baza căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, invocând dispozițiile art. 948 pct. 4 Cod civil; a mai solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare cumpărare asupra imobilului în litigiu și înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
În motivare a învederat că, la 26.09.1965, imobilul din litigiu a fost vândut de cu acordul numitei numiților și G; moștenitorii lui G sunt pârâtul și numita.
În anul 2004, succesoarea în drepturi a vânzătoarei sus- arătate și a defunctului, își înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului și, ulterior, îl donează persoanei care a încheiat cu reclamanta actul autentic de vânzare -cumpărare invocat de aceasta ca temei al cererii sale. Or, nici și nici nu mai puteau transmite dreptul de proprietate asupra terenului la data încheierii contractelor de donație și, respectiv, de vânzare-cumpărare.
A mai invocat dispozițiile art. 942, 1026, 969, 1295 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1716/5.10.2007, Judecătoria Caransebeșa respins cererea principală și a admis cererea reconvențională.
În consecință, instanța a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare de întabulare cu privire la imobilul în litigiu.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis de Tribunalul C- S prin decizia civilă nr. 15/R/17.01.2008; prin urmare, sentința a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
La udecătoria Caransebeș, cauza a fost reînregistrată sub număr dosar -.
Prin sentința civilă nr. 1420/17.06.2008, instanța a respins cererea în evacuare formulată de reclamantă și a admis cererea reconvențională formulată de pârât; în consecință, a dispus anularea contractului de donație autentificat sub nr. 1944/27.07.2004 și a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1865/16.06.2006; a constatat că imobilul- teren înscris în CF 2158 a fost înstrăinat de defuncta antecesorilor reclamantului reconvențional și a dispus ca prezenta să țină loc de contract de vânzare cumpărare de întabulare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin actul sub semnătură privată intitulat "obligație" încheiat la 26.09.1965, defuncta, mama pârâtei a vândut- cu menționarea în înscris că a consimțit la vânzare- numiților și G (decedați)- antecesorii pârâtului, terenul numit lui.
Obiectul convenției este evidențiat în CF 2158 nr. top 74 lui de 2 iugări, 8509 (14567 mp).
În anul 1936, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în favoarea numiților și în cotă de 1/1 părți.
În anul 2003, s-a întabulat cu titlul de drept moștenire numita. Ulterior, a fost întabulat contractul de donație autentificat sub nr. 1944/2004 de notar public, prin care pârâta a donat pârâtului dreptul de proprietate asupra acestui imobil. Prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat cu nr. 1865/16.06.2006 de Notarul public, pârâtul a vândut reclamantei - Trans Euro SRL C imobilul.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză în primul ciclu procesual, terenul ce a făcut obiect al convenției sub semnătură privată este identic cu cel în litigiu.
Valabilitatea înțelegerii avute de părțile convenției a fost confirmată de martorii audiați, iar convenția a fost confirmată și de pârâta care, totuși, a donat terenul fiului său, pârâtul, în loc să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996.
Având în vedere situația de fapt mai sus arătată, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 27 pct. 5 din Legea nr. 7/1996, care stabilesc în ce condiții acțiunea în prestație tabulară se poate îndrepta și împotriva terțului dobânditor.
Atât contractul de donație cât și cel de vânzare- cumpărare au fost calificate ca fiind nule, câtă vreme pârâții și aveau cunoștință despre înstrăinarea anterioară a terenului și despre existența pe teren a construcțiilor- proprietatea pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând desființarea ei cu consecința trimiterii spre rejudecare.
În motivare, a invocat că, deși instanța a arătat că în cauză a fost introdusă și, hotărârea nu s-a pronunțat în și contradictoriu cu această parte.
A invocat greșita aplicare a Legii nr. 7/1996, care nu a intrat în vigoare și reținerea relei sale credințe, în lipsa vreunei dovezi în acest sens.
A mai invocat că nu putea înstrăina terenul în lipsa consimțământului celuilalt coproprietar, convenția fiind oricum nevalabilă câtă vreme nu a fost semnată de vânzători, neștiind să scrie sau să semneze.
A invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului reconvențional care, dat fiind modul în care afirmă că proprietatea s-a transmis, nu putea dobândi singur dreptul de proprietate asupra imobilului, precum și confuzia între și.
A criticat ca fiind falsă convenția încheiată în anul 1965 și a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Prin decizia civilă nr. 150/A/21.10.2008, Tribunalul C- Sar espins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului și a admis apelul reclamantei, schimbând în tot sentința apelată.
În consecință, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - Trans Euro SRL împotriva pârâților, și și a respins cererea reconvențională formulată de pârât; obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul înscris în CF 2158 nr.top 74 lui, în suprafață de 14567 mp, dobândit cu titlu de cumpărare.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere că, deși a fost citată pe tot parcursul judecății, prima instanță nu s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la această parte.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, tribunalul a avut în vedere că, potrivit deciziei nr. XXI/2006 a ÎCCJ și dispozițiilor art. 72 al. 2 din Legea nr. /1996, cererea reconvențională era supusă dispozițiilor Decretului- Lege nr. 115/1938, înscrierea în CF garantând existența dreptului real.
În consecință, cum a dobândit cu titlu de moștenire dreptul de proprietate asupra imobilului, drept pe care l-a transmis prin donație fiului său, pârâtul care, la rândul său, l-a transmis cu titlu de vânzare- cumpărare reclamantei, aceasta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, spre deosebire de antecesorii reclamantului reconvențional.
A mai reținut instanța că, oricum, nu putea transmite singură dreptul de proprietate asupra imobilului, câtă vreme a lipsit consimțământul la înstrăinare dat de soțul său, coproprietar și el al bunului.
În fine, reaua credință a reclamantei la momentul dobândirii bunului nu a fost dovedită, astfel că aceasta este un dobânditor cu titlu oneros și de bună- credință.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivare, a invocat că, deși reclamanta a formulat o acțiune în revendicare, instanțele nu au pus în vedere acesteia să timbreze corespunzător cererea formulată.
A mai invocat greșita stabilire a cadrului procesual, în cauză nefiind introdus proprietarul drumului DN 67D care, conform raportului de expertiză, face parte din parcela revendicată; pe de altă parte, s-a făcut confuzie între - soția sa (decedată la 23.07.2006) și, fiica lui G; cum soția sa a decedat, se impunea introducerea în cauză a fiicei lor,.
A mai invocat că, neluând în considerare că, pe calea apelului, reclamanta i- recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului pe care se găsesc construcțiile, instanța de apel a dispus evacuarea sa de pe întreg terenul, dând mai mult decât s-a cerut.
A invocat nepronunțarea de către instanța de apel asupra cererii prin care reclamanta a solicitat demolarea edificatelor.
A invocat nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv asupra valabilității convenției sub semnătură privată încheiată în anul 1965.
A invocat faptul că instanța nu a interpretat corect actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea greșită a legii.
Astfel, la data încheierii convenției din anul 1965, era decedat, iar nu putea încheia valabil actul.
Pe de altă parte, sus-menționata convenție, raportată la luarea în stăpânire a terenului, îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 22,24,25 din DL 115/1938, art.1073, 1077 Cod civil, pentru a fi validată ca act pentru întabulare.
Reclamanta însă, a fost de rea- credință la încheierea contractului de vânzare- cumpărare, având cunoștință că pe teren sunt edificate construcțiile proprietatea reclamantului reconvențional; la fel și pârâții și, care știau că imobilul ieșise din patrimoniul lor.
Recursul nu a fost motivat în drept, dar susținerile recurentului pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 Cod procedură civilă.
Legal citate, celelalte părți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza dispozițiilor art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, având în vedere și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Solicitând pe cale reconvențională pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la terenul în litigiu, pârâtul-reclamant reconvențional a invocat încheierea în anul 1965 convenției intitulate "Obligație" (fila 37 dosar - al Judecătoriei Caransebeș ) prin care afirmativ antecesorii săi în drepturi au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
Din examinarea înscrisului, rezultă că terenul a fost vândut numiților și
a decedat la 13.12.1989 și, în urma decesului său, moștenitori testamentari au rămas reclamantul reconvențional și soția acestuia, (fila 38 dosar - al Judecătoriei Caransebeș, filele 34,35 dosar recurs). La rândul său, a decedat la 24 iulie 2006 (fila 32 dosar - al Tribunalului C- S).
Despre G (cumpărător al terenului alături de ) s-a afirmat că este decedat, fără a se produce vreo probă în acest sens.
Pe de altă parte, din actele de stare civilă coroborate cu declarația proprie (filele 52,55 dosar - al Judecătoriei Caransebeș ), rezultă că (născută ) este fiica lui
Prin cererea reconvențională, reclamantul reconvențional a solicitat introducerea în cauză a numitei, domiciliată în,.515.17 (fila 32 dosar - al Judecătoriei Caransebeș ), iar reprezentantul său a solicitat introducerea în cauză a numitei (fila 39 dosar -), cerere admisă de instanță la termenul din 22.11.2006 (fila 43 dosar). În cauză se prezintă, care arată că părinții săi au cumpărat terenul din litigiu (fila 55 dosar).
În aceste condiții, prima instanță se pronunță în contradictoriu cu această persoană.
În rejudecare după casare, Judecătoria Caransebeș nu se mai referă în dispozitiv nici la și nici la.
În fine, admițând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, tribunalul admite acțiunea principală în contradictoriu și cu și o obligă în calitate de pârâtă să lase reclamantei în proprietate și posesie imobilul în litigiu.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare de a fi întabulat pe numele său în cartea funciară.
Or, dincolo de faptul că moștenitor testamentar al defunctului era și soția recurentului - decedată la 24.07.2006, deci anterior înregistrării cererii de chemare în judecată (16.10.2006), în legătură cu celălalt afirmat cumpărător al terenului, respectiv G, nu s-a făcut vreo dovadă în sensul art. 1169 cod civil cu privire la deces și la eventualii săi moștenitori, faptul că pârâta este fiica lui G nefiind suficient pentru a se putea stabili fără echivoc că G era decedat la data promovării acțiunii și că, în caz afirmativ, pârâta era unica moștenitoare.
Se constată astfel că, deși cauza a fost soluționată de două ori de prima instanță și de două ori de instanța de control judiciar, cadrul procesual nu a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 112 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 1169 Cod civil.
Câtă vreme finalitatea pretențiilor reclamantului are natura unui act de dispoziție, examinarea cererii sale presupune împrocesarea și a celorlalte persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi în contradictoriu cu reclamanta sau cu ceilalți pârâți.
Este adevărat că reclamantul reconvențional a solicitat prin avocat ca hotărârea primei instanțe să se pronunțe în contradictoriu cu, domiciliată în,.515.17 (fila 32 dosar - al Judecătoriei Caransebeș )- o "combinație" între defuncta și și că reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, în temeiul principiului disponibilității.
Instanța de recurs reține însă că, o minimă exercitare a rolului activ, în sensul art. 129 al. 4,5 Cod procedură civilă, nu ar fi încălcat cu nimic acest principiu astfel cum este el reglementat de dispozițiile art.129 al. ultim Cod procedură civilă ci, dimpotrivă, ar fi preîntâmpinat pronunțarea unor hotărâri susceptibile de casare.
În consecință, soluționarea pricinii presupune o corectă stabilire a cadrului procesual, ceea ce presupune administrarea de probe din care să rezulte în mod neechivoc calitatea reclamantului reconvențional de a solicita în exclusivitate și în nume propriu validarea convenției sub semnătură privată încheiată cu privire la teren.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1,2,5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 150/A/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul C- S în dosarul nr-, va casa decizia recurată și sentința civilă nr. 1420/17.06.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va administra probe pentru a stabili care sunt ceilalți moștenitori ai semnatarilor convenției din anul 1965 vizând terenul în litigiu și care este poziția lor raportat la cererea reconvențională formulată de pârât; totodată, instanța va avea în vedere și celelalte susțineri ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 150/A/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul C- S în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 1420/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 26.05.2009;
Tehnored. - 11.06.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul C-
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
