Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 546
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr. 1174 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C prin Primar și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii și, reprezentați de avocat, lipsind intimații pârâți MUNICIPIUL C prin Primar și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației.
Avocat pentru contestatorii și, susține oral motivele scrise întemeiate pe dispozițiile art. 318 alin.1 Cod procedură civilă, în raport de care solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 10.01.2005, reclamanții și au chemat în judecată pârâtul Consiliul Local C și Primăria Mun. C, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1340. situat în C, tarlaua 27, parcela 1, județul D și să demoleze construcțiile edificate pe teren sau să fie autorizați reclamanții să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâților.
Prin întâmpinare, Consiliul Local Cas olicitat respingerea acțiunii, deoarece terenul în litigiu face parte din suprafața totală de 28.000. care a fost achiziționat prin contractul nr. 649/21.03.2003, de la si, în schimbul unui preț, achiziție ce a fost aprobată prin HCL 9/2002, terenul fiind ulterior transmis în folosință gratuită către ANL, prin HCL nr.144/2003, care a edificat locuința.
Prin sentința civilă nr. 10210/18.10.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și in contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C și Primăria
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2091. situat în C, tarlaua 27, parcela 1, județul D, cu vecini: N -De 364, pe o distanță de 5,54. S-teren Primăria C, pe o distanță de 20,50. E-rest proprietatea reclamanților, pe o distanță de 124,44. și V-str. -, traseu vechi, pe o distanță de 130,85. conform schiței anexe la raportul de expertiză tehnic efectuat în cauză de expert; să demoleze construcțiile existente pe terenul menționat, în caz contrar fiind autorizați reclamanți să demoleze, pe cheltuiala pârâților.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că dreptul de proprietate al reclamantului a fost încălcat, lipsirea de proprietate făcându-se abuziv, fără temei legal, fără să intervină o cauză de utilitate publică, nefiind menținut echilibrul just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării dreptului de proprietate.
S-a mai reținut că atât Primăria C cât și Consiliul Local au calitate procesuală pasivă, întrucât s-a susținut că terenul în litigiu ar aparține domeniului public, iar Consiliul Local C este cel abilitat să emită hotărâri de trecere a unor bunuri în domeniul public de interes local.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Local C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea recursului, recurentul a arătat că a parcurs toate etapele legale în vederea construirii de locuințe colective în cartierul Romanești, strada -, tarlaua 27.
Motivarea instanței că pârâții au întocmit un proiect de locuințe ANL fără a declara utilitatea publică, conform procedurii instituite de Lg. 33/1994, este nefondată, nu-și găsește aplicabilitate în speță, deoarece acest teren nu a fost expropriat, ci a fost achiziționat în schimbul unei sume de bani de la fam., conform contractului de achiziție 649/21.03.2002 si a HCL 9/31.01.2002, parcurgându-se toate etapele legale-certificat de urbanism, autorizație de construire, documentație cadastrală, studiu de fezabilitate.
Cu privire la aspectul că terenul reclamanților este ocupat abuziv de pârâți, fiind în prezent strada -, recurentul a arătat că nu s-a probat acest fapt de reclamanți, care aveau această obligație potrivit art. 1169.civ.
A invocat dispozițiile art. 135, alin 5 din Constituție și art. 5 alin. 2 din Lg.18/1991, potrivit cărora terenurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, iar dreptul de proprietate asupra lor este inalienabil și imprescriptibil și art. 122 alin.1 din Lg. 215/2001, care prevede că aparțin domeniului public de interes local bunurile care, potrivit legii, sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege, de uz sau de interes public național, aceste bunuri fiind, potrivit alin. 2 din aceeași lege și art. 11 din Lg.213/1998, inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.
Prin decizia civilă nr. 522, pronunțată la data de 04.04.2006, în dosarul nr.616/CIV/2006, Tribunalul Dolja admis recursul, a modificat sentința arătată în sensul că a respins acțiunea.
Tribunalul a constatat că instanța de fond nu a avut în vedere și limitele dreptului de proprietate cuprinse în articolul 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Chiar dacă extinderea străzii -, prin ocuparea unei părți din terenul proprietate reclamanților, ar putea fi asimilată unei exproprieri de fapt, s-a apreciat că această măsură luată de autoritățile locale nu poate fi considerată ca o ingerință în exercițiul real și eficace al dreptului garantat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât ea a fost impusă de o cauză de utilitate publică și este conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, arătând că tribunalul a calificat în mod greșit calea de atac ca fiind recurs și nu apel.
Prin decizia civilă nr.133/27.01.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul, a casat decizia tribunalului si a trimis cauza pentru judecare în apel, la Tribunalul Dolj.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că tribunalul trebuia să judece ambele capete de cerere-revendicare si obligație de a face-ca instanță de apel și nu ca una de recurs, deoarece cel de-al doilea capăt de cerere, fiind neevaluabil în bani, nu se mai face aplicația art. 2821Cod pr. civ.
În apel, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr-.
La data de 05.04.2007, instanța a dispus suspendarea judecății în baza art. 242 pct.2 Cod pr. civ. pentru lipsa nejustificată a părților legal citate.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 26.04.2007, la cererea reclamanților.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 204 din 26.04.2007, a respins apelul formulat de apelantul pârât Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 10210 din -, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 159/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă Primăria mun. C, apelantul fiind obligat la 50 RON cheltuieli de judecată către intimații și .
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că expertiza efectuată la fond a evidențiat că terenul dobândit de reclamanți, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 551/2002, autentificat de BNP, nu se suprapune cu terenul dobândit de Consiliul Local C printr-un alt act translativ de proprietate încheiat cu fam. și dat în folosință ANL pentru edificarea de construcții.
Pe terenul revendicat nu se află construcții ANL și, ca atare, criticile formulate de apelant privind parcurgerea procedurii legale de obținere a autorizației de construcție sunt nerelevante, mai ales că prin hotărârea pronunțată prima instanță nu a analizat aceste aspecte.
Nici la instanța de fond și nici în apel pârâtul nu a dovedit că terenul în litigiu a fost expropriat cu dreaptă și prealabilă despăgubire, or că a trecut în domeniul public printr-unul din modurile prevăzute de art.7 din Lg. 213/1998, prima instanță apreciind corect, prin prisma dispozițiilor art. 480 Cod civ și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că reclamanții, ca proprietari legitimi ai acestui teren, au fost lipsiți de proprietatea lor în mod abuziv și se impune restituirea în natură a terenului în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Primarul mun. C, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv al mun. C, considerând-o nelegală deoarece instanțele nu au judecat cauza în cadrul legal în care au fost investite, respectiv acțiune în revendicare întemeiată pe dispoz. art. 480 Cod civil, nefiind întemeiată pe contractele de vânzare-cumpărare, prin care municipiul a devenit proprietar asupra terenului ce face obiectul cauzei. Lg. 33/1994 nu își găsește aplicabilitate în speța dedusă judecății, deoarece terenul nu a fost dobândit prin expropriere, ci prin contracte de vânzare-cumpărare. Pe de altă parte, atât timp cât terenul aparține domeniului public de interes local trebuia să se facă aplicarea art. 135, alin.5 din Constituție coroborat cu art. 5, alin.2 din Lg. 18/1991 și art. 2 și 122 alin.1 din Lg. 215/2001, precum și art. 11 din Lg. 213/1998.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 1174 din 31.10.2007, admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local C, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 204 din 26 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10210 din 18 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 159/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți și și intimata pârâtă Primăria mun.
Au fost casate ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel au considerat că în fapt s-a produs o expropriere, fără respectarea dispoz. Lg. 33/1994, ceea ce a dus la concluzia ocupării abuzive a terenului, cu toate că au făcut vorbire de existența unui act de vânzare-cumpărare și în ceea ce privește Municipiul
Or, așa cum rezultă din actele expuse mai sus, vânzătorii au vândut succesiv mai multe suprafețe de teren din suprafața de 95.000mp, cumpărată inițial de ei, situație în care se impunea, pentru o corectă comparare a titlurilor de proprietate, stabilirea anumitor obiective pentru expert, în sensul identificării suprafeței totale de 95.000mp, achiziționată de vânzătorii, raportat la titlul de proprietate al vânzătorului de la care au cumpărat aceștia și după identificarea acestui teren să se fi trecut la individualizarea terenurilor vândute succesiv, deoarece numai în acest mod se putea stabili în mod corect dacă este încălcat dreptul de proprietate al reclamantului.
Neprocedând în acest mod, instanțele nu au intrat în analiza fondului, atât timp cât s-au raportat la dispoz. Lg. 33/1994, în loc să aibă în vedere dispozițiile art. 480 Cod civil, situație în care se impunea compararea titlurilor de proprietate și acordarea eficienței juridice celui mai bine caracterizat.
Împotriva acestei decizii civile au formulat contestație în anulare și solicitând instanței ca prin decizia ce se va pronunța să anuleze decizia civilă contestată, motivat de faptul că, în speță, s-a făcut o greșeală materială în soluționarea recursului, în sensul că s-a ignorat existența la dosarul cauzei a înscrisurilor depuse de către părți, înscrisuri din care rezultă fără putință de tăgadă că obiectivele pe care instanța le-a impus pentru instanța de fond în rejudecare există deja în actele depuse la dosarul cauzei.
Respectiv, instanța de recurs nu observă actele din care rezultă aspectele tehnice pe care le dispune a fi efectuate de către instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei se constată nefondată contestația în anulare formulată, pentru următoarele motive:
În speță sunt invocate ca fiind incidente cu motivul contestației în anulare formulată de către contestatorii și dispozițiile art. 318 teza I Cod proc. civ.
Deși contestatorii invocă existența unei greșeli materiale ca rezultat al pronunțării și cercetării judecătorești, din partea instanței de recurs, în sensul corect - teoretic de "greșeală materială" conform dispozițiilor art. 318 teza I Cod proc. civ. aceasta nu este dovedită de către contestatori.
Mai mult, se antamează fondul cauzei, deși contestația în anulare, ca și cale de atac extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de la art. 317 Cod proc. civ. Și art. 318 Cod proc. civ. - greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Aceasta, deoarece "greșeală materială" în sensul dispozițiilor art. 318 teza I Cod proc. civ. înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cum în speță nu este cazul, instanța constată neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorii și și urmează ca în consecință aceasta să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr. 1174 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C, prin Primar, și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn. /2 ex./11.07.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
