Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(850/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.546
Ședința publică de la 2 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.1802 din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SPITALUL "PROFESOR DOCTOR ", MINISTERUL JUSTIȚIEI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
are ca obiect - revendicare imobiliară.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 19 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat suucesiv pronunțarea la data de 26 octombrie 2009 și 02 noiembrie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2007, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Spitalul Prof.Dr., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2030 mp, situat în B,-, sector 3 și să se dispună radierea completă din cartea funciară a înscrierilor dispuse prin încheierea judecătorului de carte funciară nr.1651/07.02.2002.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că imobilul revendicat a fost proprietatea numiților și, conform actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3349/20.03.1908 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat și a fost trecut fără nici un titlu în proprietatea statului.
Aceștia au decedat, iar de pe urma lor au rămas ca moștenitori legali, și, cărora, în calitate de fiice, le-a revenit întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defuncților., și au decedat, de pe urma acestora rămânând ca unic moștenitor reclamantul, în calitate de legatar universal.
După apariția Legii nr.10/2001, reclamantul și numita (singura fiică în viață a foștilor proprietari ai imobilului) au notificat Primăria Municipiului B, solicitând restituirea în natură a imobilului.
În anul 2007, a cedat toate drepturile litigioase privind imobilul în litigiu către reclamantul, acesta la rândul său, cesionând aceleași drepturi, celuilalt reclamant,.
În perioada comunistă, autoarele reclamanților au închiriat Spitalului (în prezent Spitalul Prof.Dr. ) partea din spate a imobilului, în suprafață de 1000 mp, situație care rezultă și din sentința civilă nr.7524/16.11.1963 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului, prin care Spitalul a fost obligat la plata chiriei restante, către acestea.
Ulterior, această suprafață de teren a fost ocupată abuziv de Spitalul, fără plata vreunei chirii, iar apoi de către Spitalul Prof.Dr..
Restul proprietății autoarelor reclamanților, compusă din teren în suprafață de 1400 mp și construcții în suprafață de 726,44 mp, a fost trecut fără titlu în proprietatea statului, iar în anul 1987, construcția existentă pe teren a fost demolată, fără să existe un act normativ în acest sens.
Ulterior, zona a primit o altă sistematizare, dar terenul a continuat să rămână liber de construcții, iar după mai mulți ani, prin HG nr.556/17.05.1990 s-a încercat crearea unei aparențe de drept, prin prevederea unor despăgubiri care în realitate nu au fost acordate niciodată.
În urma încercărilor repetate ale autoarelor reclamanților de a redobândi imobilul, s-a emis la data de 16.01.1992 Decizia nr.16 a Primăriei Sectorului 3, prin care s-a restituit acestora terenul situat în B,-, sector 3, în suprafață de 1400 mp.
Ulterior s-a emis și dispoziția nr.7752/16.04.2007 a Primarului General al Municipiul B, prin care s-a restituit reclamanților, în natură, terenul liber în suprafață de 2030 mp situat în - - (fostă str.- -) nr.51, sector 3 și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul care nu era liber, conform Legii nr.10/2001, în suprafață de 160 mp teren.
Încercând să-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate astfel obținut, reclamanții au constatat că întregul teren în suprafață de 2030 mp a fost inclus în suprafața de teren de 5037,32 mp, înregistrat în regimul de publicitate imobiliară ca proprietate de stat, cu drept de administrare în favoarea pârâtului Spitalul Prof.Dr..
S-a susținut de reclamanți că pârâții nu au avut niciodată un titlu legal de proprietate asupra terenului în litigiu, dreptul lor de proprietate existând doar asupra terenului în suprafață de 3000 mp situat însă la nr.49 și nu la nr.51, unde se află proprietatea sa.
. dreptului de proprietate al statului și asupra terenului proprietatea autorilor reclamanților s-a făcut în mod abuziv, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțată în anul 1996, prin care s-a respins o acțiune în revendicare formulată de autoarele reclamanților în începută în anul 1991, dar care nu poate constitui titlu de proprietate.
În drept, au fost invocate de către reclamanți dispozițiile articolului 480 Cod civil, Legea nr.213/1998, Legea nr.10/2001 republicată, articolele 33 și următoarele din Legea nr.7/1996.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere dispozițiile Legii nr.10/2001, care permit acționarea în instanță a acestei instituții publice doar în cazul în care Primăria Municipiului B nu a identificat unitatea deținătoare și dispozițiile articolului 25 din Decretul nr.31/1954, care reglementează reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
Și pârâtul Spitalul Prof. Dr. a depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a susținut că imobilul revendicat de reclamanți a trecut cu titlu în proprietatea statului, în baza HG nr.556/1990 și nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, care reglementează doar procedura de restituire a imobilelor trecute în patrimoniul statului în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Pentru ipoteza în care instanța de judecată ar aprecia că imobilul intră sub incidența Legii nr.10/2001, pârâtul a susținut că imobilul a fost inclus într-un amplu proces de sistematizare, iar în urma demolării construcției, moștenitorii foștilor proprietari au primit locuințe din fondul locativ de stat și dreptul la despăgubiri. Faptul că aceștia nu au încasat despăgubirile, nu înseamnă că statul nu le-a acordat o justă despăgubire.
Cu privire la notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, pârâtul a susținut că aceasta a fost soluționată mai întâi prin Dispoziția nr.5067/2005, care prevedea acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și care nu a fost contestată de reclamanți.
În finalul întâmpinării s-a susținut că întabularea în favoarea statului a dreptului de proprietate asupra imobilul, nu s-a făcut în baza deciziei civile nr.684/1996, astfel cum susțin reclamanții în acțiune, ci în baza HG nr.556/1990, potrivit căreia "imobilele demolate înainte de data pentru realizarea unor obiective de investiții se consideră trecute în proprietatea statului, urmând ca foștii proprietari să primească despăgubirile cuvenite potrivit legii".
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată și cerere reconvențională, prin care a solicitat, să se constate nelegalitatea dispoziției de restituire invocată de aceștia în acțiune, în contradictoriu și cu Municipiul B prin Primarul General.
În motivare pârâtul a susținut că prin notificarea nr.1995/2001 și reclamantul au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B, str.- - (fostă - -) nr.51, sector 3, în suprafață de 2186 mp. Prin Dispoziția nr.5067/27.12.2005 emisă de Primarul General al Municipiului B s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură, reținându-se că locuința existentă pe teren a fost demolată, terenul este afectat de elemente de sistematizare, iar pe acesta a fost edificată fundația unei construcții. Prin aceiași dispoziție s-au acordat notificatorilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul. Ulterior, Primarul General al Municipiului Bae mis alte două dispoziții, nr.7752/16.04.2007 și nr.7753/16.04.2007, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 2030 mp și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată și diferența de 160 mp teren.
În opinia pârâtului Ministerul Justiției, aceste ultime două dispoziții sunt nelegale, deoarece rețin în cuprinsul lor o suprafață de teren mai mare decât cea la care erau îndreptățiți reclamanții și nu mai puteau fi emise peste dispoziția nr.5067/27.12.2005.
Municipiul B prin Primarul General a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de Ministerul Justiției, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, susținând că potrivit Legii nr.10/2001, dispoziția de restituire în natură emisă în baza acestei legi poate fi contestată doar de persoana îndreptățită, în speță reclamanții.
La data de 17.03.2008 reclamantul a solicitat instanței să ia act în încheierea de ședință de faptul că numele său corect este și nu, cum din eroare s-a consemnat în cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, în toate actele de procedură efectuate până la acea dată în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 17.03.2008 instanța de fond a încuviințat la cererea părților probe cu înscrisuri și expertiză topografică, având ca obiective identificarea imobilelor din- și 51, identificarea terenului în suprafață de 2030 mp situat în-, să precizeze dacă acesta este liber sau ocupat de construcții și utilități.
La termenul de judecată din data de 24.11.2008 pârâtul Spitalul Prof.Dr. a invocat și excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.6410/16.06.1995, definitivă și irevocabilă.
Prin sentința civilă nr.1802/15.12.2008 instanța de fond a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și Economiei ca reprezentant al Statului Român și autoritatea de lucru judecat, a admis excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției, a respins acțiunea principală formulată de reclamanți ca neîntemeiată și cererea reconvențională formulată de Ministerul Justiției, pentru lipsă calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că numiții și au dobândit prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3349/20.03.1908 de Tribunalul Ilfov, imobilul situat în B,-, în suprafață de 2186 mp, iar reclamanții sunt, potrivit actelor depuse la dosar, singurii succesori ai acestuia, reclamantul, în calitate de moștenitor, iar reclamantul, în calitate de cesionar de drepturi litigioase.
Prin dispoziția nr.7752/16.04.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 2030 mp situat în B,-, sector 3, teren care este inclus în prezent în suprafața de 5037,32 mp situat în B,--51, cu nr.cadastral 5906, având ca proprietar Statul Român prin administrator Ministerul Justiției prin Spitalul Prof. Dr..
S-a mai reținut că prin decizia nr.16/16.01.1992 dată de Primăria Sectorului 3 B s-a dispus restituirea către autorii reclamanților a terenului în suprafață de 1400 mp, situat în B,-, sector 3, decizie anulată însă prin decizia nr.395/22.06.1995 pronunțată de Tribunalul București - Secția contencios Administrativ.
În anul 1991, autoarele reclamanților au promovat o acțiune în revendicare, prin care solicitau, în contradictoriu cu Spitalul Consiliul Local Sector 3 și Direcția de Urbanism și Administrare a Teritoriului din cadrul, să li se retrocedeze terenul în suprafață de 2186 mp, situat în B,-, sector 3, acțiune respinsă definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.6410/16.06.1995 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, în care s-a reținut că terenul revendicat a trecut în patrimoniul statului, conform HG nr.556/1990.
La data de 27.12.2005 a fost emisă în baza Legii nr.10/2001 dispoziția nr.5067 a Primarului General, prin care se acordau reclamanților măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 2186 mp și construcția demolată din B, str.- - (fostă str.- -), nr.51, sector 3, iar ulterior s-a emis, în baza aceleiași legi, dispoziția nr.7752/16.04.2007 prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului liber în suprafață de 2030 mp, situat în B, str.- - (fostă str.- -), nr.51, sector 3 și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată și diferența de teren de 160 mp, care nu este liber.
În condițiile în care terenul restituit reclamanților și revendicat de aceștia prin acțiune a fost înscris în Cartea Funciară ca fiind proprietate de stat, instanța a apreciat că reprezentarea acestuia în proces trebuie să se facă prin Ministerul Finanțelor Publice și nu prin Municipiul
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Spitalul Prof.Dr., instanța de fond a reținut că nu poate fi primită, în condițiile în care, între acțiunea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.6410/16.06.1995 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B și acțiunea de față, nu există identitate de cauză, prima având ca obiect revendicare imobil în baza articolului 480 Cod Civil, iar cea de a doua întemeindu-se și pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Ministerul Justiției, prin care s-a solicitat constatarea nulității dispoziției de restituire nr.7752/16.04.2007 emisă de Primarul General, instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale active a Ministerului Justiției pentru formularea unei astfel de cereri, în raport de prevederile speciale și de procedură cuprinse în Legea nr.10/2001.
Referitor la cererea de revendicare formulată de reclamanți, instanța a reținut că imobilul proprietatea autoarelor reclamanților, compus din teren și construcție, a fost trecut în proprietatea statului anterior anului 1989, în vederea sistematizării zonei, deci pentru realizarea unor lucrări de interes public, sens în care construcțiile aflate pe teren au fost demolate, iar autoarele reclamanților au primit spații de locuit.
În continuare a reținut că terenul a trecut în proprietatea statului în baza HG nr.556/1990, astfel cum s-a reținut și în procesul anterior de revendicare, situație în care nu mai putea fi restituit conform Legii nr.10/2001, lege care permitea doar restituirea imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că sentința instanței de fond este contradictorie, deoarece reține în considerente, pe de o parte faptul că imobilul a trecut în patrimoniul statului anterior anului 1989, iar, pe de altă parte, faptul că nu putea fi restituit în baza Legii nr.10/2001, deoarece a trecut în patrimoniul statului după perioada de referință a acestei legi, prin HG nr.556/1990.
În opinia apelanților reclamanți, hotărârea astfel motivată este și nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea eronată a probatoriilor existente la dosar, care dovedeau faptul că imobilul a fost preluat înainte de 1989. Au fost invocate în acest sens adresa nr.1132/27.04.2009 eliberată de SC AL SA, din care rezulta că imobilul situat în- ce a aparținut autoarelor acestora a fost preluat pentru demolare în 1987, fost evaluat în baza HG nr.556/1990 la suma de 8 Ron și nu s-au încasat despăgubiri și adresa nr.1208/27.03.2002 a Primăriei Sectorului 3 B din care rezultă că imobilul avea o suprafață de teren de 2200 mp, din care 1000 mp erau scutiți de impozit fiind folosiți de Spitalul de, iar construcția a fost demolată la 16.02.1987.
S-a mai susținut de apelanți că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul că deși nu fusese învestită cu soluționarea unei cereri privind recunoașterea titlului lor de proprietate asupra imobilului, ci doar cu o cerere având ca obiect predarea imobilului restituit deja acestora prin procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, instanța de fond și-a depășit atribuțiile, verificând legalitatea dispoziției de restituire, deși aceasta era irevocabilă și avea caracter de titlu executoriu, conform articolului 25 alin.4 din Legea nr.10/2001.
În finalul motivelor de apel s-a invocat nelegalitatea sentinței instanței de fond, din punct de vedere al dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care ocrotesc dreptul de proprietate privată.
S-a susținut că apelanții - reclamanți că sunt singurii care au dovedit în cauză existența unui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, respectiv actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3349/20.03.1908 de Tribunalul Ilfov, consfințit prin dispoziția de restituire emisă de Primarul General, în timp ce pârâții nu au dovedit un titlu legal de proprietate, invocând doar un proces verbal încheiat în 2002 între terțe persoane, HG nr.556/1990 și decizia civilă nr.684/1996 a Curții de Apel București.
de către instanța de fond a acestor înscrisuri existente la dosar și respingerea acțiunii privind revendicarea terenului restituit în natură conform Legii nr.10/2001, reprezintă, în opinia apelanților și o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul - pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanții reclamanți, ca nefondat.
În motivare s-a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că imobilul a trecut în proprietatea statului, în baza HG nr.556/1990, iar prin încheierea nr.1651/18.02.2002 s-a admis înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român prin administrator Ministerul Justiției.
În opinia intimatului - pârât, dispoziția de restituire în natură, invocată de apelanții - reclamanți, a fost emisă cu încălcarea legii, după ce anterior, printr-o altă dispoziție, cererea de restituire în natură fusese respinsă.
Și intimatul - pârât Spitalul Prof. Dr. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că sentința instanței de fond nu este contradictorie, ci doar redă prin considerentele sale situația juridică a terenului în litigiu.
Cu privire la analizarea de către instanța de fond a titlului apelanților reclamanți asupra imobilului revendicat,intimatul pârât a susținut că o astfel de analiză era obligatorie,în condițiile în care fusese învestită de către aceștia cu o cerere de revendicare a terenului.
Câtă vreme la dosar existau acte care dovedeau că a mai existat un proces în care s-a reținut legalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului, iar dispoziția de restituire în natură invocată de reclamanți a fost emisă cu încălcarea legii, în mod corect instanța a acordat preferabilitate titlului pârâților și a respins cererea de revendicare formulată de reclamanți.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de probatoriile existente la dosar și de criticile formulate de apelanții - reclamanți, care stabilesc limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea principală adresată instanței de fond, apelanții reclamanți și au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2030 mp, situat în B,-, sector 3 și să se dispună radierea completă din cartea funciară a înscrierilor dispuse prin încheierea judecătorului de carte funciară nr.1651/07.02.2002, în favoarea pârâților, cu privire la terenul în suprafață de 5037,32 mp, situat în B,--51, sector 3.
Soluționând această acțiune, instanța de fond analizează doar cererea de revendicare formulată de reclamanți prin capătul întâi de cerere din acțiune, nu și cererea ce făcea obiect al celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv cea privind radierea din cartea funciară a înscrierilor făcute în favoarea pârâților prin încheierea judecătorului de carte funciară nr.1651/07.02.2002.
Cu privire la cererea de revendicare considerentele instanței de fond sunt contradictorii cu privire la modalitatea și momentul la care terenul în litigiu a trecut în patrimoniul statului.
S-a reținut pe de o parte că terenul revendicat de reclamanta fost trecut în patrimoniul statului anterior anului 1989 în vederea sistematizării zonei, deci pentru realizarea unor lucrări de interes public, sens în care construcțiile aflate pe teren au fost demolate iar autoarele reclamanților au primit spații de locuit.În continuare a reținut însă,cu privire la același imobil, că a trecut în patrimoniul statului printr-un act normativ adoptat după revoluția din 1989 cum este cazul HG nr.556/1990 și nu poate intra sub incidența Legii nr.10/2001.
Din probele administrate (adresa nr.1132/27.04.2009 a SC AL SA, adresa nr.1208/27.02.2002 a Primăriei Sectorului 3, memoriul tehnic ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al pârâților, sentința civilă nr.6410/16.06.1995 a Judecătoriei sectorului 3 B, definitivă și irevocabilă) rezultă că imobilul situat în-, compus din teren și construcție a fost preluat pentru demolare în anul 1987, iar construcția existentă pe teren a fost demolată la data de 16.02.1987.
Preluarea s-a făcut în vederea sistematizării zonei în care era situat imobilul, fără să existe însă un act normativ de preluare și fără acordarea de despăgubiri.
Despăgubirile cuvenite proprietarilor pentru imobilul preluat în acest mod au fost stabilite ulterior, în baza HG nr.556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în Municipiul B și în Sectorul Agricol
Această hotărâre de guvern reglementa modalitatea de stabilire și acordare a despăgubirilor pentru imobilele compuse din terenuri, construcții și împrejmuirile aferente,demolate înainte de revoluție,confirmând încă o dată faptul că imobilul fusese preluat de stat anterior din decembrie 1989, iar situația sa juridică era reglementată de Legea nr.10/2001.
În condițiile în care, reclamanții revendicau de la pârâți terenul preluat astfel de stat, invocând drept titlu de proprietate o dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001, iar pârâții la rândul lor invocau în apărare un titlu de proprietate înscris în cartea funciară, instanța ar fi trebuit să procedeze la compararea acestora și să stabilească în final, pe baza probatoriilor administrate, care este preferabil și impune păstrarea posesiei asupra terenului în litigiu.
În funcție de soluția pronunțată asupra revendicării, instanța ar fi trebuit să se pronunțe apoi asupra capătului al doilea de cerere din acțiune, care viza radierea înscrierilor făcute în cartea funciară în favoarea pârâților, cu privire la acest teren.
Neprocedând astfel și respingând cererea de revendicare cu motivarea potrivit căreia terenul revendicat nu ar intra sub incidența Legii nr.10/2001, deoarece a intrat în patrimoniul statului după perioada de referință a legii, respectiv în 1990 și lăsând nesoluționat capătul al doilea de cerere din acțiune, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, în care nu se analizează fondul cererilor deduse judecății și care impune conform articolului 297 Cod Procedură Civilă, admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți, domiciliat în B,-, - 18 Bis,.B,.2,.47, sector 2 și, domiciliat în B,--10,.26, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1802/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți SPITALUL "PROFESOR DOCTOR ", cu sediul în B,--51, sector 3, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - B,-, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
./
8 ex./05.11.2009
TB-3 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
