Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.547
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent - și pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr.1063/A/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei de timbru.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 mai 2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.1063/A din 17 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelantul reclamant -.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins apelul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței civile nr.5500/28.05.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- și a admis apelul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus daunele morale la suma de 7000 Euro și cheltuielile de judecată în primă instanță la suma de 1.200 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.
În prima fază procesuală, Judecătoria Timișoara, prin Sentința civilă nr.5500/28.05.2007, a admis în parte cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtul, sens în care l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 1.162,94 lei (Ron), reprezentând prejudiciul material, suma de 15.000 euro, reprezentând prejudiciul moral, precum și suma de 1755,35 lei (Ron) cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând în rest acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în urma unui accident de circulație produs din culpa pârâtului, reclamantul a suferit o vătămare corporală, constând în leziuni grave ale membrelor inferioare, pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 90 de zile de îngrijire medicale, iar prin Sentința penală nr.2194/05.06.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1175/05.10.1998 a Tribunalului Timiș și Decizia penală nr.72/R/21.01.1999 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pârâtul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei și obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 20.000.000 lei (ROL), majorate prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA cu suma de 2.839.948 lei (ROL).
Prima instanță a mai reținut că, de la data producerii accidentului și până în prezent, reclamantul a suferit mai multe intervenții chirurgicale ca urmare a rămânerii cu o infirmitate a membrului inferior stâng, în urma producerii accidentului, fiind supus și la tratamente postoperatorii, respectiv: în anul 1999 la Clinica de a Facultății de Medicină " " din, în 15.05.2000 la Clinica de ortopedie din Târgu-M și în data de 29.06.2005 la aceeași clinică din Târgu-M, când reclamantul a suferit o nouă intervenție chirurgicală, constând în implant de os și montarea unei proteze cimentate la nivelul șoldului stâng.
Prima instanță a mai avut în vedere că expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că, în urma tratamentului inițial, s-a instalat necroza posttraumatică a capului femural, complicație care apare în majoritatea cazurilor de acest gen, iar după un interval de timp, artroza șoldului, precizându-se că, pentru recuperarea funcțională a șoldului, ambele complicații de mai sus necesită ca și tratament medical ortoplastia de șold.
Pe baza declarațiilor celor trei martori audiați în cauză, prima instanță a reținut că, în urma accidentului suferit, reclamantul a fost supus la 3 operații chirurgicale, ultima fiind efectuată în anul 2005 la Târgu-M, pentru care reclamantul a efectuat 3 deplasări la Târgu-M, achitând contravaloarea combustibilului folosit pentru deplasare în sumă de 1500 lei, iar în prezent reclamantul se deplasează fără cârje, doar pe distanțe limitate, dar are dureri în zona în care a fost operat și șchiopătează.
Față de starea de fapt prezentată mai sus, văzând și poziția procesuală a pârâtului referitoare la admiterea capătului de cerere privind plata despăgubirilor materiale, în temeiul art.998-1003.civ. instanța de fond a admis în parte acțiunea și, în consecință, a obligat pârâtul la plata sumei de 1.162,94 lei (Ron) reprezentând prejudiciul material.
Cu privire la prejudiciul moral, prima instanță a stabilit că este justificată obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 Euro, câtă vreme reclamantului i s-a adus o atingere a valorilor care definesc personalitatea umană, în speță vătămarea corporală adusă acestuia fiind de natură a-i produce suferință pe plan moral, social și profesional.
În calea de atac a apelului, reclamantul - a solicitat schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii sale cu consecința obligării pârâtului la plata integrală a despăgubirilor în sumă de 50.000 Euro pentru prejudiciul moral cauzat, criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și arătând că, în raport de art.998 civ. prejudiciile cauzate de un fapt ilicit trebuie reparate în întregime.
Apelantul pârât, prin apelul său a solicitat schimbarea sentinței apelate sub aspectul respingerii daunelor morale în întregime cu consecința reducerii cheltuielilor de judecată în limita pretențiilor admise, invocând Decizia civilă nr.1417/21.10.2002 a Tribunalului Timiș, prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a daunelor morale și arătând că obligarea sa la plata daunelor morale de 15.000 Euro este rezultatul unei greșite aplicări a legii, întrucât reclamantul nu a făcut dovada unui nou prejudiciu, actele medicale concluzionând că intervenția medicală din 26.09.2005 se înscrie în cadrul programului de recuperare anatomică și funcțională a reclamantului.
Pârâtul apelant a mai susținut că hotărârea instanței de fond nu motivează componența prejudiciului moral și acordarea despăgubirilor morale, fapt ce atestă o aplicare greșită a legii și o neconcordanță între dispozitiv și considerente.
Tribunalul a apreciat că apelul reclamantului este neîntemeiat iar apelul pârâtului este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.2194/05.06.1998 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr.1175/A/05.10.1998 a Tribunalului Timiș și Decizia penală nr.72/R/21.01.1999 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpa reclamantului și obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 20.000.000 Rol, majorate prin Decizia Curții de APEL TIMIȘOARA cu suma de 2.839.948 Rol.
Ulterior, la data de 03.01.2001, reclamantul a promovat o acțiune civilă solicitând obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale survenite după soluționarea procesului penal.
Prin sentința civilă nr.5762/02.04.2002, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea reclamantului din dosarul de față în sensul că a obligat pârâtul la plata sumelor de 63.942 forinți, 1.200 USD, ambele în echivalent în lei, cu titlu de daune materiale și 30.00.000 Rol daune morale. Prin decizia civilă nr.1417/R/21.10.2002 Tribunalul Timișa modificat în parte această hotărâre în sensul că a respins acțiunea în ceea ce privește daunele morale.
În considerentele aceste hotărâri s-a reținut că la data pronunțării hotărârii penale de condamnare, instanța penală a luat în calcul, la stabilirea daunelor morale, întreaga suferință și prejudiciul moral încercat de reclamant începând cu momentul producerii accidentului. În continuare se arată "Cum alte complicații sau stări de boală derivate și aflate în legătură directă cu leziunile produse atunci, reclamantul nu a dovedit prin acte medicale și cum daunele morale acordate de instanța penală acoperă în întregime prejudiciul moral încercat de reclamant, se apreciază că în prezent pârâtul nu datorează acestuia daune morale".
Textul astfel reprodus, din conținutul acestei decizii, nu conduce la concluzia că în ceea ce privește daunele morale, ar opera autoritatea de lucru judecat, așa cum se susține în speță, dimpotrivă, expresia "în prezent" semnifică faptul că la data pronunțării acelei decizii, daunele morale acolo solicitate nu au fost dovedite,per a contrario, dacă acestea ar fi fost dovedite, acea instanță le-ar fi acordat în măsura în care ar fi fost dovedite.
În considerentele hotărârii supuse criticilor de față, prima instanță a făcut vorbire de hotărârile penale de condamnare ale pârâtului, iar împrejurarea că nu a analizat și decizia civilă nr.1417/R/21.10.2002 a Tribunalului Timiș este fără relevanță.
Probatoriul administrat în dosarul de fond constând în acte medicale, declarațiile martorilor și (fila 57-58 dosar fond) și expertiza medico-legală (filele 8.10 dosar fond), a fost analizat de prima instanță, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii.
La admiterea petitului privind daunele morale, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză și concluziile expertizei medico-legale și a evidențiat criteriile în funcție de care a apreciat cuantumul daunelor morale. Prin urmare, nu se poate susține nemotivarea acestui petit sau aplicarea greșită a legii.
În lipsa unui temei de drept expres prevăzut de legiuitor în privința daunelor morale, în mod corect prima instanță s-a raportat la criteriile doctrinei de individualizare a daunelor morale, având în vedere și dispozițiile art.998 civ. în scopul stabilirii, pe cât posibil, a situației anterioare producerii evenimentului rutier.
Reclamantului intimat i se cuvin daune morale întrucât actuala sa stare de sănătate este rezultatul direct al faptei săvârșite de pârât, astfel cum s-a stabilit prin expertiza medico-legală dispusă în dosarul de fond iar intervenția chirurgicală din 29.06.2005 efectuată la Târgu-M, chiar dacă a fost efectuată în cadrul tratamentului de recuperare anatomică și funcțională, se află în raport de cauzalitate directă cu accidentul suferit de pârât, nefiind rezultatul unor complicații medicale sau stări de boală survenite după producerea accidentului, astfel cum au conchis medicii legiști.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, tribunalul apreciază că acesta este exagerat de mare întrucât daunele morale trebuie să acopere prejudiciul moral încercat de reclamant până în momentul soluționării cauzei de față, chiar dacă expertiza medico-legală a reținut starea de infirmitate permanentă a reclamantului. De aceea, daunele morale cuvenite reclamantului-intimat vor fi reduse la suma de 7.000 euro.
Deși a admis în parte acțiunea reclamantului, prima instanță a obligat pârâtul la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1.755,35 lei, compuse din 1.500 lei onorariu avocațial, 192,35 lei contravaloarea motorinei pentru deplasarea la Târgu-M și 63 lei onorariu de expert, contrar art.276 și 274.pr.civ.
Cum cheltuielile de deplasare și onorariul cuvenit experților sunt aferente despăgubirilor materiale admise în totalitate de prima instanță, s-a redus doar onorariul de avocat de la suma de 1.500 lei la suma de 1.200 lei.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul -, solicitând admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligării pârâtului la plata în întregime a daunelor morale solicitate.
Reclamantul recurent și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. arătând că intervenția chirurgicală suferită în anul 2005 fost necesară din cauza unor complicații apărute în timp (necroza posttraumatică a capului femural și artroza șoldului) în urma traumatismului inițial, iar operația medicală a constat în implant de os și montarea unei proteze cimentate la nivelul șoldului, astfel că suma de 7.000 Euro nu reprezintă o acoperire integrală a suferinței morale suportate.
În acest sens recurentul reclamant a arătat următoarele: a suportat dureri fizice în timpul oricăror activități curente, fiind, practic, ajutat în mers de tatăl său și fiindu-i limitate posibilitățile de ridicare și mișcare; a fost nevoit să umble 3 luni de zile sprijinit de două bastoane iar apoi o lună de zile a umblat sprijinit într-un; i-au fost restrânse posibilitățile de a participa la activitățile de zi cu zi ale unui om normal și specifice vârstei, fiind prins într-o situație neplăcută în raport cu ceilalți oameni iar în cazul mișcărilor a fost nevoit să depună un efort fizic suplimentar; are și în prezent un mers șchiopătat, care îi alterează aspectul fizic și îl împiedică să ducă o viață normală; suferințele de ordin fizic și moral cauzate în timpul internării în spital (27.06.2005-09.07.2005); operația efectuată i-a produs o nouă cicatrice la nivelul șoldului stâng; actualmente prezintă stare patologică ce reprezintă o infirmitate fizică permanentă, ce-i produce o deficiență locomotorie de grad mediu spre accentuat.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs și pârâtul, solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului său cu consecința înlăturării obligării sale la plata despăgubirilor pentru daunele morale.
În motivare, pârâtul recurent a invocat dispozițiile art.304 pct.1 și 9.pr.civ. arătând cu privire la cazul prevăzut de art.304 pct.1 pr.civ. că doamna judecător a participat la pronunțarea deciziei civile nr.1417/21.10.2002, prin care s-a admis recursul și s-a respins acțiunea reclamantului în ceea ce privește obligarea sa la plata daunelor morale, fiind inadmisibil ca același judecător să pronunțe două hotărâri judecătorești cu același obiect și soluții diferite.
Sub aspectul fondului, pârâtul recurent a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât, potrivit doctrinei, prejudiciul moral se exprimă ca o modificare permanentă a vieții sau a modului de viață a celui care a fost victima unei fapte civile delictuale sau infracțiuni, în speță prejudiciul moral fiind stabilit prin sentințele penale care au cuantificat cuantumul despăgubirilor pe care le datorează reclamantului intimat, care au autoritate de lucru judecat.
Că, în litigiul de față nu s-a dovedit un nou prejudiciu moral, dimpotrivă, prin actele medicale administrate în cauză se concluzionează că intervenția chirurgicală efectuată la 29.06.2005 a fost necesară să fie inclusă într-un program de recuperare anatomică și funcțională, datorită faptului că intervențiile chirurgicale anterioare nu s-au dovedit la nivelul de performanță medicală corespunzător recuperării acestuia, fiind vorba de limita profesională a medicului care i-a făcut prima intervenție chirurgicală și nu de complicații sau suferințe noi în legătură cu cauzalitatea directă a accidentului produs.
Prin întâmpinare (fila 14), pârâtul a solicitat respingerea recursului reclamantului, motivând că în raportul medico-legal se menționează că necroza apare în majoritatea cazurilor de acest gen și, de asemenea, se instalează artroza tot în majoritatea cazurilor, astfel că cele două "complicații" nu sunt nespecifice și noi față de leziunea suferită în 1995, leziune pentru care prin sentința penală s-au stabilit daunele morale cuvenite recurentului.
Pârâtul a mai arătat că operează autoritatea de lucru judecat, întrucât reclamantul a mai promovat o acțiune soluționată prin Decizia civilă nr.1417/R/21.10.2002 a Tribunalului Timiș, în cuprinsul căreia s-a precizat că instanța penală a avut în vedere atât starea de suferință a reclamantului din momentul producerii accidentului, cât și evoluția posterioară a leziunilor.
Reclamantul a depus întâmpinare la termenul din 24.04.2008, calificată ca fiind concluzii scrise, deoarece nu a fost depusă cu 5 zile înainte de termenul de judecată, conform art.308 al.2 pr.civ.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate prin cererile de recurs și dispozițiilor art.304 pct.1 și 9.pr.civ. și art.998-1000.civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului și că este în parte întemeiat recursul pârâtului, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Într-adevăr, prin Decizia civilă nr.1417/R/21.10.2002, Tribunalul Timișa admis recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.5762/2002 a Judecătoriei Timișoara, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea reclamantului - în ceea ce privește daunele morale în cuantum de 30.000.000 lei, numai că în considerentele deciziei mai sunt menționate se evidențiază fără echivoc că, alte complicații sau stări de boală derivată și aflate în legătură directă cu leziunile produse la data accidentului, reclamantul nu a dovedit prin acte medicale și că daunele morale acordate de instanța penală acordă prejudiciul moral încercat de reclamant.
Cu alte cuvinte, Decizia civilă nr.1417/R/2002 a Tribunalului Timiș vizează perioada anterioară datei de 21.10.2002, respectiv intervențiile chirurgicale anterioare acestei date iar nu intervenția chirurgicală din 29.06.2005.
Or, este de principiu că, în cazul în care, după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, se face dovada apariției unor noi prejudicii, având drept cauză aceeași faptă ilicită, se pot obține despăgubiri suplimentare, fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunțate (A se vedea și, Tratat de drept civil, Teoria Generală a Obligațiilor, Ed.Academiei, B 1981, pag.171).
În speță, în mod corect cele două instanțe au reținut că reclamantului i se cuvin despăgubiri reprezentând daune morale, întrucât, conform raportului de expertiză medico-legală, efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu-M, actuala stare de sănătate a reclamantului este rezultatul direct al faptei săvârșite de pârâtul iar intervenția chirurgicală efectuată în 29.06.2005, chiar dacă a fost efectuată în cadrul tratamentului de recuperare anatomică și funcționare a reclamantului, se află în raport de cauzalitate directă cu accidentul suferit, "nefiind rezultatul unor complicații medicale sau stării de boală survenite după data accidentului menționat".
Prin urmare, în raport de cele de mai sus nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în baza deciziilor penale invocate și în baza Deciziei civile nr.1417/2002 a Tribunalului Timiș și nici incidența cazului de casare prevăzut de art.304 pct.1 pr.civ. deoarece perioada de timp analizată pentru acordarea despăgubirilor materiale și morale este ulterioară datei pronunțării acestor hotărâri și vizează împrejurări noi.
Cât privește cuantumul despăgubirilor reprezentând daunele morale, stabilite de instanța de apel, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile reclamantului și ca întemeiate criticile pârâtului.
Astfel, Curtea reține că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor morale trebuie avut în vedere, în primul rând, criteriul gravității prejudiciului moral, care se apreciază în concret, în funcție de durata și intensitatea suferințelor, de toate consecințele neplăcute pe care le-a generat și de însemnătatea lor pentru partea vătămată, criteriu în raport de care prejudiciul moral suferit de reclamant este grav, în condițiile în care acesta prezintă o stare patologică ce reprezintă o infirmitate fizică permanentă, producându-i o deficiență locomotorie de grad mediu spre accentuat.
În al doilea rând, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, trebuie avut în vedere și criteriul echității, în funcție de care despăgubirea acordată trebuie să fie justă, rațională și echitabilă, adică în așa fel trebuie stabilit cuantumul ei încât să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată, a prejudiciului moral cauzat.
Cu alte cuvinte, sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să constituie nici amenzi exagerate pentru autorii daunelor provocate și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
În al treilea rând, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor morale din prezenta cauză, Curtea are în vedere și cuantumul despăgubirilor morale, acordate reclamantului, inițial, prin Sentința penală nr.2194/5 iunie 1998 Judecătoriei Timișoara, care au reprezentat suma de 10.594.920 lei (Rol), echivalentul a sumei de 1238,30 dolari SUA la data de 05 iunie 1998 și a sumei de 785,74 euro la data pronunțării acestei decizii.
Or, este de necontestat că suferințele fizice și psihice avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor inițiale, prin hotărârile penale, au fost mai mari decât cele suferite în urma ultimei intervenții chirurgicale din 29.06.2005, așa încât, în raport de toate criteriile evidențiate, Curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantului la echivalentul în lei a sumei de 2000 euro, sumă pe care Curtea o consideră îndestulătoare.
În virtutea tuturor acestor considerente și în baza art.304 pct.9 și 312.pr.civ. Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va obliga pârâtul la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 2000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, menținând în rest dispozițiile deciziei recurate.
Pentru aceleași considerente, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr.1063/A din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamant a echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 2.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.
Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.
Respinge recursul declarat de reclamantul -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/09.06.2008
Tehnored.MM/2 ex/17.06.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
