Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(923/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 547
Ședința publică de la 02.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 1890 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - acțiune în revendicare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 19.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 26.10.2009, apoi la data de 2.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 23 ianuarie 2008, reclamanții, prin mandatar au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General, și a, solicitând, în contradictoriu cu primul pârât, să se constate nulitatea absolută a deciziilor de preluare nr. 732 din 11 mai 1976, 1619 din 30 octombrie 1975 și 1647 din 07 noiembrie 1975 de către stat a proprietății autorilor lor, iar în contradictoriu cu pârâții - persoane fizice, să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B, str. -. - nr. 5, apartamentul nr. 2 situat la etaj, compus din trei camere, dependințe,. 1 și 2, camere de serviciu, debara, boxă - subsol, conform planului anexat la contractul de vânzare - cumpărare nr. 40802/1996 încheiat între Primăria Municipiului B și SC SA în suprafață de 121,14 mp. reprezentând o cotă indiviză din imobil, cota indiviză din părțile de folosință comune ale imobilului aferent apartamentului nr. 2 și suprafața de teren de 39,86 mp. teren situat sub construcție.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a aparținut autorilor comuni ai reclamanților și, conform actului de vânzare - cumpărare nr. 6773 din 06 martie 1926 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat privind terenul în suprafață de 504,9 mp. parcela 30 din Parcul și autorizația de construire nr. 331 P din 25 septembrie 1929, moștenit în urma succesiunilor succesive, în timp, de către reclamanți, conform certificatelor de moștenitor nr. 606/1970, din 27 noiembrie 2006, 11 aprilie 2007, 23 iunie 2007, 20 noiembrie 2006 și 08 iunie 2007.
Preluarea la stat a imobilului s-a făcut în baza Decretului nr. 223/1974.
O parte din imobil a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 de către pârâții prin actul de vânzare - cumpărare nr. 40802/1996.
Preluarea de către stat a proprietății în baza Decretului nr. 223/1974 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 480 - 481 Cod civil, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără titlu valabil, în mod abuziv.
S-a evaluat imobilul la suma de 650.000 lei.
În drept s-au invocat prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 480 și următoarele Cod civil.
La data de 08 aprilie 2008, pârâții și - soți, au depus întâmpinare la dosar invocând excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei, lipsei calității procesuale active a reclamanților, inadmisibilității și prescripției achizitive în favoarea pârâților și o cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a Municipiului B prin Primarul General, pentru a fi obligați, în caz de admitere a cererii de revendicare, să fie despăgubiți la valoarea de piață a imobilului - valoarea provizorie fiind de 650.000 lei.
În întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii în revendicare, invocându-se prevederile art. 45 alin. 2 și 4 și art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, respectiv buna - credință a cumpărătorilor care au respectat pe deplin prevederile Legii nr. 112/1995, reclamanții având deschisă calea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, reclamanții nedeținând o hotărâre prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare.
S-au administrat probele cu înscrisuri: titlul autorilor reclamanților, acte de stare civilă, certificate de moștenitor, procură autentică de reprezentare, în traducere legalizată din limba germană și apostilată, contractul de vânzare - cumpărare nr. 40802/1996 prin care pârâții au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 apartamentul nr. 2 din imobilul din B, str. -. - nr. 5,. 1, sector 5, format din trei camere și dependințe la etajul 1, camere de serviciu, debara și boxă la subsol, în suprafață utilă de 121,14 mp. și 39,86 mp. teren aferent construcției.
Expertiza tehnică evaluatoare solicitată de reclamanți a fost respinsă ca nefiind utilă, în cauză nefiind și un petit privind acordarea de despăgubiri, pentru imobil.
Prin încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2008, Tribunalul Bucureștia respins excepțiile privind lipsa calității de reprezentant pentru unul dintre reclamanți și excepția inadmisibilității acțiunii,a disjuns cererea de chemare în garanție, formând un alt dosar cu acest obiect.
Prin încheierea de ședință din data de 04 decembrie 2008, Tribunalul Bucureștia pus în discuția părților, excepția privind lipsa de interes pentru primul capăt de cerere, invocată de pârâtul Municipiul B prin întâmpinare depusă la dosar, reținând cauza în pronunțare pe această excepție și pe fond. Din înscrisurile de la dosar s-a reținut că reclamanții au făcut dovada că imobilul a aparținut autorilor acestora, fiind dovedită legitimarea procesuală activă cu certificatele de moștenitor de la dosar, ca urmare a succesiunilor succesive (excepția lipsei de calitate procesuală activă fiind și respinsă printr-o încheiere interlocutorie din data de 23 octombrie 2008).
În ceea ce privește acțiunea în revendicare față de pârâții - cumpărători, s-a reținut că aceasta este admisibilă, potrivit art. 480 Cod civil, printr-o comparare a titlurilor înfățișate de părți.
S-a constatat în acest sens, că pârâții - cumpărători dețin un contract de vânzare - cumpărare care nu a fost anulat, este un bun actual în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având și posesia bunului, fiind cumpărători de bună - credință și având preferabilitate conform art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, aceste din urmă prevederi reprezentând un caz particular de aplicare a teoriei validității aparenței în drept, în speță fiind vorba de un contract încheiat cu titlu particular și oneros, cumpărătorii fiind de bună - credință și într-o eroare comună și invincibilă, statul creând tuturor convingerea legitimă că este titularul dreptului care urma a se înstrăina valabil.
Totodată s-a constatat că foștii proprietari, în cazul vânzării imobilului unor cumpărători de bună - credință, aveau deschisă calea obținerii doar a măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Instanța a mai reținut susținerea reclamanților că ei nu au formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001 ). data de 04 decembrie 2008), astfel că recunoașterea existenței dreptului de proprietate este lipsită de interes, întrucât s-a închis persoanelor îndreptățite (reclamanților), beneficiul măsurilor reparatorii, fără respectarea procedurii prealabile.
Reclamanții nu au un interes, în sensul de folos practic urmărit în primul capăt de cerere privind constatarea nulității deciziilor de preluare a imobilului în proprietatea statului, în contradictoriu cu primul pârât - Municipiul B care nu mai deține imobilul în proprietate, astfel că nu poate fi obligat la restituirea în natură sau echivalent, nefiind formulată anterior și în termenul legal (Legea nr. 10/2001), notificare în acest sens.
Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar statele au posibilitatea de a impune condiții, termene, în care să încerce o rezolvare unitară și într-un timp rezonabil, a tuturor situațiilor juridice generate de restituirea proprietăților confiscate în regimul comunist, prin lege (Legea nr. 10/2001).
Și modificările instituite prin Legea nr. 247/2005 nu mai fac distincția între trecerea în proprietatea statului cu titlu sau fără titlu, art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 modificată, statuând că, toate imobilele au trecut în mod abuziv la stat, or instanța ar fi chemată să stabilească, ce spune direct legea.
Dacă s-ar admite un punct de vedere contrar, s-ar ajunge la o concluzie eronată că legea ar fi facultativă, în speță Legea nr. 10/2001, or legea este obligatorie într-un stat de drept și are scopul de a clarifica regimul juridic al acestor bunuri imobile, în vederea asigurării securității și stabilității circuitului civil.
Soluția într-o comparare de titluri în revendicarea formulată, de preferabilitate constatată în beneficiul cumpărătorilor - chiriași, se înscrie și în spiritul deciziei 33/2008dată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru respectarea principiilor securității raporturilor de drept civil, legiuitorul ocrotind actele juridice încheiate anterior, cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Excepția prescripții achizitive invocată de pârâții - cumpărători nu va fi analizată, întrucât nu s-a formulat un petit distinct cu acest obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit s-a respins primul capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității deciziilor de trecere a imobilului autorilor lor în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, ca fiind lipsit de interes, întrucât acesta era necesar chiar în acțiunea în revendicare contra pârâților - cumpărători pentru dovedirea dreptului de proprietate.
Acest capăt de cerere este justificat, câtă vreme ei nu au formulat notificare și deci nu pot beneficia de prevederile legii nr. 10/2001, urmând a avea acces la acțiunea în revendicare de drept comun, pentru a obține imobilul, fie în natură, fie în echivalent prin obținerea de despăgubiri, tocmai de aceea, în mod greșit s-a respins expertiza solicitată pentru evaluarea imobilului de la adresa menționată în cauză (întregul imobil), motiv pentru care solicită administrarea acestei probe în apel.
Pentru primul capăt de cerere, reclamanții au interes în a obține o hotărâre de constatarea nulității deciziilor de trecere a imobilului la stat, pentru a se naște astfel o "speranță legitimă" în sensul jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului, la restituirea proprietății, ca în cazul Filipescu contra României.
S-a solicitat admiterea apelului și încuviințarea unei expertize de stabilire a valorii de circulație a imobilului, în vederea acordării proprietății prin echivalent,în condițiile în care s-a reținut că imobilul s-a vândut unor cumpărători de bună - credință, restituirea în natură nefiind posibilă.
Curtea a respins ca nefiind utilă cauzei administrarea unei expertize evaluatoare, în condițiile în care prin acțiune, instanța de fond nu a fost învestită cu un petit privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul revendicat.
Alte probe nu s-au administrat în apel.
Apelul nu este fondat.
Curtea constată că în apel criticile nu vizează modul de soluționare a cererii de revendicare îndreptată contra pârâților - cumpărători, ci practic, soluția de respingere a primului capăt de cerere privind constatarea nulității deciziilor de trecere a imobilului în proprietatea statului - ca lipsită de interes.
Or, criticile pe acest aspect nu pot fi primite, în condițiile în care, în cauza pendinte nu s-a formulat un petit distinct privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent - despăgubiri la valoarea de piață a imobilului - care să justifice interesul actual al acțiunii, cunoscut ca fiind folosul practic, direct, obținut în persoana reclamanților.
Or, lipsa notificării în baza Legii nr. 10/2001 pentru acest imobil, așadar nerespectarea procedurii administrative prealabile, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, lipsește practic pe reclamanți de a mai putea obține, pe cale directă, în instanță, în condițiile în care nu au formulat nici o acțiune în constatarea nulității contractului chiriașilor - cumpărători, de asemenea în termenul special de prescripție prevăzut în aceeași lege, restituirea în natură ori în echivalent a imobilului.
A ignora fondul dreptului pierdut, printr-o atitudine de ignorare a termenelor legale prevăzute de legiuitor în legile speciale ce reglementează materia imobilelor preluate de stat în perioada regimului comunist și a condițiilor instituite - Legea nr. 10/2001, printr-o o acțiune directă în instanță, de constatare a nulității titlului de preluare al statului, înseamnă a ocoli legea, în așa fel încât, instanța să pronunțe o hotărâre, pentru ca ulterior să poată fi invocată ca o "speranță legitimă" creată astfel, care ar naște un drept la despăgubiri, altfel, decât în condițiile legale reglementate.
Soluționarea acestui prim capăt de cerere pe fond, nu justifică acțiunea în revendicare din cel de-al doilea capăt de cerere, față de pârâții - cumpărători, întrucât s-a recunoscut legitimarea procesuală activă în acțiunea în revendicare a reclamanților, în care era opus vechiul titlu de proprietate al acestora, în comparare, cu titlul cumpărătorilor.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă va fi respinsă cererea intimaților - pârâți de acordare a cheltuielilor de judecată, în lipsa chitanței doveditoare de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții - reclamanți, și toți prin mandatar și cu domiciliul ales la. Av. " " în B,-,. A,. 18, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1890 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți și a cu domiciliul ales la. Av. " " în B,-, - 4,. 2,. 33, sector 3, și Municipiul B prin Primarul General cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Respinge cererea intimaților și a privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.
.
14ex./13.11.2009
-4.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica
