Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 559
Ședința publică din data de 23 mai 2008.
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Gherasim Elisabeta Marin Eliza
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, domiciliat în B,-, sector 1 și cu domiciliul ales la Cabinet av. din S,-, județul P, cu domiciliul ales la Cabinet av. din S,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1110/19 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a deciziei civile nr. 783/20 dec. 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele, ambele domiciliate în H,-,. 3,. B,. 23, județul V, domiciliată în P N,-, - 7,. C,. 52, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților pârâți să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23 mai 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina, sub nr. 4219/2005 reclamanții, și au chemat în judecată civilă pe pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților părților și pârâții să fie obligați să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului în suprafață de 150 mp. pe care l-au acaparat din proprietatea lor, să fie obligați să-și ridice gardul construit abuziv și să-l mute pe amplasamentul ce va fi stabilit de instanță cu ocazia grănițuirii.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 1600 mp situat în,-, lăsat autorului lor G prin testamentul întocmit de tatăl acestuia în anul 1946, teren ce se învecinează cu proprietatea moștenitorilor lui care l-a rândul lui a primit de la același autor o suprafață de teren. Au mai arătat reclamanții că pârâții au mutat gardul dintre proprietățile lor desființând semnele vizibile de hotar și acaparând astfel o suprafață de circa 150 mp.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar copia testamentului autentificat la 28 martie 1946 și copia certificatului de moștenitor nr.797/13 septembrie 1977 eliberat de fostul notariat de Stat Local Câmpina.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții au arătat că părțile împreună cu alte persoane sunt în indiviziune, autorul lor comun întocmind la 28 martie 1946 un testament prin care a dispus cum să fie împărțită averea celor 8 descendenți, că reclamanții nu au calitate procesuală activă și acțiunea lor este inadmisibilă deoarece nu dețin titlu de proprietate în baza căruia să revendice terenul care se află în posesia lor.
Au mai arătat că sunt moștenitorii defunctului în calitate de fiu și respectiv soție supraviețuitoare, că succesiunea acestuia nu a fost dezbătută existând și alți moștenitori astfel că acțiunea în revendicare este inadmisibilă pentru că este introdusă de un coproprietar împotriva celorlalți coproprietari cu privire la un bun indiviz, motive pentru care nici acțiunea în grănițuire nu poate fi admisă.
La 23 februarie 2006 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a unit cu fondul excepția vizând lipsa calității procesuale active a reclamanților apreciind că sub acest aspect se impune a se administra probatorii.
La același termen reclamanții și-au precizat acțiunea în ce privește capătul 3 de cerere arătând că solicită ca pârâții să fie obligați să ridice gardul edificat abuziv și să-l mute pe amplasamentul stabilit de instanță cu ocazia grănițuirii, pe cheltuiala acestora, și în caz de refuz să se abiliteze reclamanții să facă aceste operațiuni pe cheltuiala pârâților.
La 13 aprilie 2006 decedat reclamanta, fiind introduși în cauză moștenitorii acesteia.
La cererea părților s-au încuviințat probe cu interogatorii, acte, martori și expertize - construcții și topometrie, după administrarea cărora Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr.1110/19 aprilie 2007, prin care respingând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, respingând excepția prescripției achizitive, ambele invocate de pârâți, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 107 mp. teren situat în -+ 141A identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză refacere, în perimetrul 1-15-14-13-12-11-10, 18-17-16.
A dispus instanța grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentului 16-17-18 conform schiței de plan și a obligat pârâții să ridice gardul edificat și să-l mute pe aliniamentul punctelor 16-17-18 pe cheltuiala lor, în caz de refuz abilitând pe reclamanți să facă acest lucru pe cheltuiala pârâților conform expertizei în ce privește prețul unitar pe metru liniar de gard ce urmează a fi modificat.
După compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 610 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin testamentul autentificat la 28 martie 1946 defunctul a dispus ca după încetarea sa din viață averea să fie stăpânită de cei 8 copii ai săi, printre care și autorii părților din prezenta cauză, G (autorul reclamanților) și (autorul pârâților), că primului, care în prezent este decedat, i s-a lăsat un teren în suprafață de 1600 mp. cu vecinii indicați în testament.
S-a mai reținut că la decesul lui G intervenit la 7 iunie 1977 s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 797/13 septembrie 1977 în care terenul primit prin testament este menționat ca făcând parte din masa succesorală, moștenitorii acestuia fiind soție supraviețuitoare, de asemenea decedată pe parcursul procesului, reclamanta fiica și autorul reclamantelor, - fiu al defunctului, în prezent decedat.
S-a concluzionat că părțile nu mai sunt in indiviziune, întrucât prin testamentul menționat s-a realizat un partaj de ascendent prin care autorii acestuia au primit loturi individualizate, cu indicarea vecinătăților, loturile lui G și învecinându-se, împrejurări în care excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâți, este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin testamentul din 1946 autorii părților au primit suprafețe egale de câte 1600 mp. teren, învecinate, expertul arătând că suprafața totală din acte este de 3200 mp. dar în fapt cei doi autori ai părților primind 3048 mp. astfel că linia de hotar trebuie să se afle pe aliniamentul 16-17-18, suprafața de teren acaparată de pârâți fiind de 107 mp identificată în schița de plan anexă la raportul de expertiză prin perimetrul 1-15-14-13-12-11-10-18-17-16.
Instanța de fond a confirmat concluziile expertizei față și de depozițiile martorilor care au relatat că traseul conductei de gaze a reclamanților se află pe terenul proprietatea pârâților, paralelă cu gardul despărțitor, după care face o curbă de 90 grade intrând în proprietatea reclamanților, conducta fiind astfel amplasată încă înainte ca defunctul să construiască casa și gardul.
Față de excepția prescripției achizitive invocată de pârâți care au susținut că asupra terenului revendicat au exercitat o posesie mai mare de 30 de ani, împreună și cu autorul lor, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât pârâții nu au făcut dovada că posesia pe care au exercitat-o asupra terenului îndeplinește cerințele prevăzute de art.1847 Cod civil, pentru a fi incidente în cauză disp.art.1890 Cod civil.
S-a apreciat că acțiunea este astfel întemeiată sub toate capetele de cerere formulate.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentinței pârâții au susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a admis acțiunea în condițiile în care reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului de 107 mp. pe care instanța de fond i-a obligat să-i lase acestora, concluzia instanței bazându-se pe aprecierea subiectivă a expertului, că hotărârea este în contradicție cu probele administrate în cauză arătând că gardul în litigiu nu și-a schimbat aliniamentul din anul 1952, astfel că nu se putea pune problema acaparării de teren,cu atât mai mult cu cât autorii părților au primit câte 1600 mp. și nu 3200 mp. împreună.
Au mai arătat pârâții că în mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de ei la raportul de expertiză topometrică, solicitând completarea probelor cu expertiză topometrică.
Pe baza acelorași probe, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr.783/20 decembrie 2007, prin care a respins ca nefondat apelul pârâților, obligându-i la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că solicitarea apelanților de a se completa probatoriile cu expertiză topometrică este neîntemeiată, deoarece instanța de fond a administrat o astfel de probă, expertul răspunzând obiectivelor stabilite de instanță astfel că refacerea expertizei sau efectuarea unei noi expertize nu este utilă, sub acest aspect nefiind întemeiată și critica referitoare la greșita respingere de către instanța de fond a obiecțiunilor pe care apelanții le-au adus raportului de expertiză.
S-a apreciat că în mod greșit apelanții susțin că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat în suprafață de 107 mp. deoarece prin testamentul întocmit de autorul părților, autorul reclamanților a primit de la suprafața de 1600 mp. în care se includ și cei 107 mp. în litigiu, că partajul de ascendent făcut de autorul comun este generator de drepturi cum corect a reținut instanța de fond.
A mai reținut tribunalul că față de probatoriul administrat nu s-a confirmat susținerea apelanților în sensul că aceștia ar fi edificat gardul pe un amplasament stabilit de peste 30 de ani ci dimpotrivă, din depozițiile martorilor a rezultat că acest gard a fost deplasat spre interiorul proprietăților intimaților reclamanți.
Cât privește excepția prescripției achizitive invocată de apelanți, tribunalul a apreciat că a fost corect soluționată de instanța de fond, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.1947 Cod civil, pentru ca posesia să ducă la dobândirea dreptului de proprietate, mutarea gardului dintre cele două proprietăți realizându-se în anul 2004.
Împotriva sus menționatei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 Cod pr.civilă, arătând în esență că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijine, ori cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce echivalează cu o nemotivare, care vizează tocmai nelegalitatea hotărârii.
Au arătat recurenții că cererea privind revendicarea a fost soluționată greșit, fără a se avea în vedere că autorii părților au primit fiecare câte 1600 mp. în anul 1946, că nu s-a dovedit cu nici o probă administrată că recurenții ar avea mai mult teren decât cel primit în baza testamentului, ambele hotărâri pornind de la concluziile eronate ale expertizei efectuate în cauză și conform căreia au primit un teren comun de 3200 mp. în fapt ele primind o suprafață mai mică de 3048 mp. pe care același expert o împarte în două părți egale ca și când părțile s-ar afla în indiviziune, astfel se ajunge la concluzia că ei ar fi acaparat 107 mp. teren.
Au mai susținut recurenții că instanțele nu au analizat titlurile de proprietate ale părților, considerând că sunt în indiviziune, încălcându-se astfel disp.art.797 Cod civil, faptul că suprafața de teren de 1600 mp. este menționată în masa succesorală rămasă de pe urma autorului intimaților conform certificatului de moștenitor depus la dosar, nefăcând dovada că intimații chiar au avut în proprietate suprafața de 1600 mp.
Aceeași recurenți au arătat că nu s-au avut în vedere toate actele depuse la dosar, care dovedeau că și în situația în care ar fi avut ei o suprafață mai mare de teren, aceasta nu s-ar fi datorat acaparării vreunei porțiuni din terenul intimaților, instanțele neluând în calcul și de acces constituită în favoarea lui prin hotărârea judecătorească din 1974, mai mult decât atât concluzionând greșit că această alee de trecere constituită prin decizia civilă nr.1531/1974 în suprafață de 152 mp. ar proveni tot din terenul lor aspect total greșit pentru că din actele depuse la dosar rezultă că servitutea de trecere este constituită pe terenul ce aparține unui alt moștenitor.
S-a mai susținut de recurenți că s-a soluționat greșit și excepția privind prescripția achizitivă pe care au formulat-o în fața instanței de fond.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză precum și a actelor dosarului, Curtea constată că recursul de față este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Reclamanții intimați au investit instanța cu o acțiune în grănițuire și revendicare a unei suprafețe de teren pretins acaparată de recurenții pârâți, și obligarea acestora de a muta gardul despărțitor pe linia de hotar ce se va stabili de instanță urmare grănițuirii, în caz de refuz reclamanții să facă acest lucru pe cheltuiala pârâților.
În această situația, față de obiectul acțiunii instanța era datoare să verifice titlurile de proprietate ale părților.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă cu certitudine că defunctul a întocmit în anul 1946 un testament prin care a înțeles să efectueze un partaj de ascendent dispunând asupra modului în care averea sa să fie stăpânită de cei opt copii după încetarea din viață.
Din acest testament aflat la fila 5 dosar fond, rezultă că a lăsat fiului său G - autorul reclamanților un teren în suprafață de 1600 mp. cu casa aflat pe ea compus din două camere situat în comuna, vecini: la est cu (autorul recurenților pârâți), la vest și Gh. la nord și la sud șoseaua comunală.
A lăsat unui alt băiat - autorul recurenților pârâți suprafața de 1600 mp. situat în comuna, în sat, între vecinii, la răsărit, și Gh., la vest Gh., la nord și la sud soseaua comunală, pe care se află un porumbar cu trei camere.
Din acest testament rezultă că autorii părților au primit fiecare câte o suprafață de 1600 mp. cu amplasamentele arătate mai sus, proprietățile lor învecinându-se.
În aceste condiții nu se poate pune problema că părțile sau autorii lor s-au aflat în indiviziune pentru că testamentul constituie un partaj de ascendent,autorii reclamanților și pârâților primind suprafețe certe, delimitate, pe care le-au preluat în stăpânire,fără ca la momentul întocmirii testamentului să se realizeze și măsurarea terenurilor, astfel ca să se poată trage concluzia că autorii părților au primit și au stăpânit efectiv câte 1600 mp. teren.
Acest lucru rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul la instanța de fond, în care se arată că în fapt suprafețele de teren pe care autorii părților le-au dobândit prin testament sunt mai mici, ele neînsumând 3200 mp., ci 3048 mp. din care reclamanților stăpânesc suprafața de 1440 mp. iar pârâții suprafața de 1558 mp.în totalul suprafeței incluzându-se și de acces instituită pe latura de est conform sentinței civile nr.1531/1974 a Tribunalului Prahova.
Faptul că părțile nu au primit suprafața de 1600 mp. menționată în testament rezultă și din sentința penală nr.93 din 7 februarie 2005 Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă.
Din această hotărâre reiese că la acel moment s-a formulat o plângere prealabilă de către părțile vătămate, și (reclamanți în prezenta cauză) împotriva lui și,pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art.320 alin.1,2,3 Cod penal,în chiar această plângere părțile vătămate, respectiv reclamanții arătând că în masa succesorală a autorului lor G s-a menționat și un imobil situat în - compus din teren în suprafață de circa 1600 mp. și casa de locuit.
Prin această sentință inculpații au fost achitați în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală lăsându-se nesoluționată latura civilă a cauzei.
Important este faptul că în considerentele acestei hotărâri s-a reținut că în cursul anului 2004 părțile vătămate respectiv reclamanții dorind înscrierea în cartea funciară a terenului lor au contact un expert topograf care a constatat că aceștia stăpânesc o suprafață de 1509 mp.,mai mică decât suprafața menționată în actul de proprietate (1600 mp). împrejurări în care au procedat la mutarea gardului ce separă proprietatea lor de proprietatea inculpaților, după care inculpații au sesizat organele de poliție și la rândul lor au procedat la mutarea gardului pe vechiul aliniament, de aici luând naștere situația litigioasă referitoare la granița dintre proprietăți și pretinsa acaparare de teren de către pârâți.
Această hotărâre judecătorească nu face decât să confirme ceea ce a arătat și expertul desemnat în cauză, respectiv că părțile nu au primit în mod efectiv suprafețe de 1600 mp. ci suprafețe mai mici de teren.
Rezultă de asemenea din probele administrate că suprafețele primite de autorii părților au fost delimitate încă de la momentul întocmirii testamentului, neînțelegerile între părți apărând atunci când s-a constatat de către reclamanți că au o suprafață mai mică pe care au încercat să o recupereze prin mutarea gardului în interiorul proprietății pârâților, aceștia procedând în același mod și remutând gardul.
De altfel, reclamanta care s-a prezentat pentru luarea interogatoriului, a recunoscut că a mutat gardul cu câțiva metri pe proprietatea pârâților precizând că această mutare a avut loc pe o lungime de 32 . de la până la colțul casei (pagina 117 dosar fond).
Deși expertul constată că ambele părți dețin suprafețe mai mici decât cele prevăzute în titlurile lor de proprietate pornește de la această concluzie reală, dar aplică un argument greșit atunci când concluzionează că părțile ar trebui să stăpânească împreună 3200 mp. că în fapt părțile împreună stăpânesc 3048 mp. cât a rezultat din măsurători, pe care înțelege să o împartă în două părți egale ca și când acestea s-ar afla în indiviziune asupra unui trup mare de teren de 3048 mp. de aici ajungând la concluzii greșite în sensul că s-ar fi produs o acaparare de teren asupra căruia nici expertul nu este foarte sigur, pentru că în raportul inițial precizează că această suprafață ar fi de 152 mp. pentru ca ulterior să ajungă la concluzia că s-ar acaparat de către pârâți o suprafață de 107 mp.
De asemenea, expertul greșește și atunci când arată în raportul de expertiză că diferența de 152 mp. rezultă din diferența dintre 3200 mp. cât ambele părți au în acte și 3048 mp. cât rezultă din măsurători, se regăsește în servitutea de trecere instituită vecinătății de pe latura de est conform sentinței civile nr.1531/5 august 1974.
Din această hotărâre rezultă că într-adevăr s-a instituit o servitute de trecere dar aceasta nu afectează terenul pârâților ci terenul numitului care și el la rândul lui este descendent al lui, care a întocmit testamentul în anul 1946 și care și el a primit de la acesta o suprafață de 700 mp. situată în, vecini cu la est, la vest, la nord și la sud soseaua comunală.
In atare condiții expertiza efectuată în cauză nu poate forma convingerea instanței asupra săvârșirii sau nesăvârșirii vreunei acaparări de teren de către pârâți, din proprietatea reclamanților intimați, după cum nu poate conduce la stabilirea corectă a liniei despărțitoare proprietăților părților, sub acest aspect impunându-se refacerea expertizei, cu atât mai mult cu cât din probatoriul testimonial nu rezultă că s-ar fi mutat gardul și că astfel pârâții ar fi cotropit din terenul reclamanților. Sub acest aspect marea parte a martorilor audiați au arătat că într-adevăr au existat neînțelegeri cu privire la gard, că acesta a fost demolat dar refăcut pe vechiul amplasament, ce a fost trasat de autorii părților, împrejurări în care nu s-ar mai putea dovedi o eventuală acaparare de teren.
Așa fiind se impune a se admite obiecțiunile formulate de recurenți la raportul de expertiză pentru ca expertul să aibă în vedere toate actele depuse la dosar, titlurile de proprietate necontestate de părți, să aibă în vedere suprafețele reale pe care aceștia le-au avut în stăpânire și să nu aplice regulile de la starea de indiviziune.
Sub acest aspect recursul este întemeiat, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 312 pct.2 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.7 Cod pr.civilă, să fie admis și să se caseze decizia atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va proceda la completarea probelor, în sensul de a ordona efectuarea unei expertize topometrice care să aibă în vedere titlurile de proprietate ale părților, suprafețele reale pe care acestea le-au stăpânit, să aibă în vedere de asemenea și hotărârile judecătorești privind instituirea servituții de trecere și chiar susținerile și recunoașterile parțiale ale reclamanților la interogator, și numai astfel să se poată verifica dacă s-a realizat o cotropire a terenului reclamanților prin strămutarea hotarului, aspecte ce trebuie verificate cu atât mai mult cu cât nici reclamanții și nici pârâții nu dețin mai mult teren decât au prevăzut în titlu.
Cu ocazia rejudecării instanța va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 783/20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, și în consecință;
Casează susmenționata decizie și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal care va proceda pe linia considerentelor de casare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Gherasim Elisabeta Marin Eliza
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
3 ex./23.05.2008
4219/2005 Jud. Câmpina
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Gherasim Elisabeta Marin Eliza
