Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 5601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3941/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5601/
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B și LICEUL împotriva sentinței civile nr.2332/19.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29610/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică și intimatul-pârât Liceul prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 24.07.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.28610/3LM/2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Liceul " " și Inspectoratul Școlar al Municipiului B, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 12.000 lei, daune morale și materiale, pentru reținerea nelegală din drepturile salariale pe luna aprilie 2008.
Prin sentința civilă nr.2332/19.03.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții LICEUL, si INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B; au fost obligați pârâții la plata unor despăgubiri constând in dobânda legala aferenta sumei de 172 lei, pentru perioada 11.05.2008 - 11.06.2008; s-a respins cererea privind obligarea pârâților la plata daunelor morale si materiale in suma de 12000 lei ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Decizia nr. 181/31.03.2908, angajatorul a dispus sancționarea salariatei cu diminuarea salariului de bază cu 15%, pe timp de 6 luni, ca urmare a unor abateri disciplinare.
Reclamanta a formulat contestație împotriva măsurii luate, respinsă ca rămasa fără obiect prin sentința civilă nr.4824/11.06.2008, datorită revocării deciziei de sancționare de catre angajator, prin decizia nr. 214/10.03.2008. Intrucât decizia de sancționare a fost aplicată, din salariul aferent lunii aprilie, in luna mai, cu ocazia plații drepturilor salarale, reclamantei i-a fost reținută suma de 172 lei, reprezentând 15% din salariul de bază, fapt constatat cu ocazia virării în cont a drepturilor salariale la data de 11.05.2008, asa cum rezulta din actele depuse la dosar.
Cum pârâții au emis o decizie de sancționare, care nu respectă condițiile de formă, iar ulterior au dispus revocarea acesteia, rezultă că nu mai subzistă niciun temei legal pentru reținerea sumei imputate, motiv pentru care aceștia au făcut dovada restituirii sumei în cauză cu ocazia plății salariului pe luna următoare (extrasul de cont din 11.06.2008 și statele de plată).
Pentru această perioadă, pentru suma reținută, reclamantei i-
fost creat un prejudiciu constând în valoarea dobânzii legale aferentă unei luni, 11.05.2008-11.06.2008.
Pe ca!e de consecință reclamanta a suferit un prejudiciu prin reținerea nejustificată din salariu a sumei de 172 lei, reprezentând 15% din salariul de bază, pe perioadă de o lună 11.05.2008-11.06.2008, in temeiul art. 3 alin. 3 din OG nr.9/21.01.2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, instanța de fond a obligat pârâții la plata dobânzii legale aferente sumei de 172 lei, entru p. perioada 11.05.2008 -11.06.2008.
Legat de cererea privind obligarea pârâților a plata daunelor materiale si morale în cuantum de 12.000 lei, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Pe de o parte, reclamanta nu a mai făcut dovada altor daune materiale in afara dobânzii legale solicitate și pe care instanța i-a acordat-o, iar pe de altă parte, sub aspectul daunelor morale, justificate de faptul că persoana sa a fost afectată din punct de vedere social si profesional, instanța a arătat următoarele:
Potrivit art. 269 alin.1 din Codul muncii: "angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul".
Ca urmare, acordarea unor daune morale este condiționată de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus salariatului, cât și întinderea acestuia, întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însuși faptul luării unei măsuri disciplinare, chiar netemeinică sau nelegală, cu atat mai mult cu cat această măsura a afectat salariata doar o perioada foarte scurta de timp si pentru care aceasta a primit deja despăgubiri sub forma dobânzii legale pentru suma reținuta nejustificat de catre angajator.
Pe de alta parte, pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa aiba o anumită gravitate, sa se datoreze culpei angajatorului, care sa-l fi
sancționat pe nedrept si sa fi rezultat în timpul îndeplinirii obligațiilor de
serviciu sau in legătura cu serviciul.
Mai arata prima instanta ca susținerea contestatoarei, în sensul lezării imaginii și a producerii unor consecințe negative pe plan social și profesional, chiar plauzibila în astfel de situații, nu poate fi primită e catre Tribunal, în condițiile în care instanța a dispus deja repararea prejudiciului material produs in patrimoniul salariatei.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs comun motivat, recurenții-pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Liceul, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In anul școlar 2007-2008 doamna, cadru didactic titular la Liceul Teoretic " " a fost sancționată prin decizia nr. 158/05.03.2008 cu "avertisment", conform art. 116 lit.b) din Legea 128/1997.
Ulterior, prin decizia 131/31.03.2008, doamna este sancționată cu "diminuarea salariului de baza cu 15% pe timp de 6 luni", conform art. 116 lit. c) din Legea 128/1997, incepand cu luna aprilie 2008.
Doamna a contestat in instanța cele doua decizii de sancționare. Având in vedere viciile de procedura ce conduceau la nulitatea deciziilor de sancționare, precum si pentru stingerea unor litigii inutile, unitatea de invatamant a hotărât anularea celor doua decizii, prin deciziile nr. 213/10.06.2008 si 214/10.06.2008.
Referitor la reținerea salariala despre care face vorbire reclamanta, aceasta a avut loc ca efect al deciziei 131/31.03.2008, si nu este lipsita de temei legal, acesta reprezentandu-l tocmai decizia de sancționare.
Prin anularea acestei decizii, suma de bani respectiva nu a putut fi returnata decât dupa data de 10.06.2008, fapt ce a avut loc, asa cum recunoaște si reclamanta in acțiune.
Consideram ca reclamanta nu a fost in niciun fel prejudiciata de respectiva reținere din salariu. Aceasta a avut loc in baza unei decizii de sancționare, pentru fapte grave de care se face vinovata, singurul motiv al anularii deciziilor fiind de ordin procedural, si anume datorita unor vicii de procedura.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Recurentii sustin, in esenta, ca retinerea din salariul reclamantei a fost justificata si a avut temei legal, intrucat aceasta a savarsit o abatere disciplinara, iar decizia de sanctionare a fost revocata numai pentru ca nu respecta anumite conditii de forma.
Aceasta sustinere nu poate fi retinuta, intrucat instanta de fond nici nu a facut vreo analiza in privinta temeiniciei deciziei de sanctionare, in baza careia s-a retinut reclamantei suma de 172 lei, ci a constatat doar ca, prin revocarea acestei decizii, a disparut (nu mai subzista) temeiul retinerii, efectele producandu-se retroactiv. In consecinta, a constatat ca timp de o luna, in perioada 11.05.2008-11.06.2009, reclamanta a fost lipsita de suma de 172 lei, fara ca pentru aceasta sa existe vreun temei.
Au mai sustinut recurentii ca reclamanta nu a incercat niciun prejudiciu prin retinerea acestei sume, intrucat i-a fost restituita in luna urmatoare. Curtea va inlatura aceasta critica, pentru urmatoarele considerente:
Art. 1088 alin. 1 civil prevede ca "la obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si de societate. Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut de a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat in ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept".
Raportand dispozitia legala mentionata la situatia de fapt din speta, se observa ca reclamanta nu trebuia sa faca in niciun fel dovada prejudiciului material suferit (astfel de dovezi i s-au cerut de catre instanta de fond numai in privinta prejudiciului moral). Din textul art. 1088 alin. 1 civ. rezulta trasaturile speciale ale evaluarii legale a daunelor-interese, si anume: creditorul obligatiei avand drept obiect a da o suma de bani nu poate pretinde, drept echivalent al prejudiciului incercat prin intarziere la executare, decat dobanda stabilita de lege; creditorul nu este obligat sa faca dovada ca prin intarzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu. Legea porneste de la ideea ca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu constand in cuantumul dobanzii legale datorate pe perioada intarzierii la executare.
Cum in speta de, reclamanta a fost lipsita de suma de 172 lei, timp de o luna de zile, in mod corect instanta de fond a obligat parata la repararea prejudiciului material pe care l-a cauzat.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei tribunalului, ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B și LICEUL " " împotriva sentinței civile nr.2332/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28610/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./26.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
