Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.561/2009-
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, jud. I, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă FUNDAȚIA "ÎNCREDEREA" O cu sediul în O,-,.5, jud. B și intimații pârâți: SRL. O cu sediul în O,-, jud. B, din O,-,.16, jud. B, din O, str. -. -, nr. 11,. 2, jud. B, din O, str. -. - -, nr.1, - 4,. A,. 4,.16, Cod poștal -, jud. B și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, P-ța. - nr.1, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 525/A din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost desființată sentința civilă nr.7666/17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 31 martie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
rin sentința civilă 7666 din data de 17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta FUNDAȚIA ÎNCREDEREA în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, a fost obligată pârâta la plata sumei de 118.582 lei către reclamantă, reprezentând despăgubiri; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, SC SRL și; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți: a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul în contradictoriu cu chematul în garanție și cererile de chemare în garanție formulate de pârâtele SC SRL și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O în contradictoriu cu pârâta; s-au respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și în contradictoriu cu chematul în garanție Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; a fost obligată pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O la 500 lei RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei; pârâtul a fost obligat la 1400 lei RON cheltuieli de judecată în favoarea chematului în garanție; a fost obligată reclamanta la 1400 lei RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC SRL și la 1400 lei RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În baza HCL O nr. 58/1997 și nr. 37/26.03.1998 și a contractului de comodat nr. -/3.06.1997 reclamanta a primit în folosință gratuită pe o perioadă de 50 de ani, clădirea situată în O,-, aflată în proprietatea Statului Român, în contractul de comodat s-a prevăzut obligația reclamantei de a "regla pe cheltuială proprie toate amenajările care se vor executa în spațiul dat în folosință gratuită" și totodată, s-a stipulat că reclamanta "nu va solicita Primăriei municipiului O restituirea acestor cheltuieli, decât în cazul în care rezilierea se datorează acesteia".
În baza autorizației de construire nr. 365/20.02.1998, reclamanta a efectuat lucrări de reparații a clădirii, evaluate prin raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză de ing. constructor, la suma de 118.582 lei.
Contractul de comodat a fost reziliat unilateral prin HCL 33/29.01.2004 în urma restituirii în natură a imobilului către pârâta.
Întrucât rezilierea contractului de comodat nu s-a datorat reclamantei ci Primăriei, instanța de fond a constatat că față de disp. art. 969 civ. Primăria datorează reclamantei restituirea cheltuielilor de amenajare, nefiind necesară aplicarea principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța de fond a reținut că nu poate fi avută în vedere susținerea Primăriei că pârâta a beneficiat de investiții, patrimoniul acesteia mărindu-se în detrimentul reclamantei, deoarece potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus, acesteia i se cuvenea imobilul în starea în care se afla la data revendicării, când investițiile erau deja efectuate, chiar dacă art. 48 din Lg. 10/2001 și pct. 48.3 din Normele de aplicare a acestei legi fac referire doar la imobilele cu destinația de locuință preluate fără titlu valabil, raționamentul textului legal conduce la aceeași concluzie cu cea rezultată din analiza raporturilor dintre părți potrivit dispozițiilor legale de drept comun, respectiv că în cazul în care îmbunătățirile necesare și utile au fost făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului, debitorul obligației de restituire este unitatea deținătoare, în cazul de față Primăria municipiului O și nu Statul Român, care poate fi debitor al obligației de despăgubire doar pentru îmbunătățirile făcute din proprie inițiativă de către chiriaș, fără acordul expres al locatorului.
Față de acestea, prima instanță a constatat că acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O este întemeiată și în consecință a admis-o, a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 118.582 lei către reclamantă, reprezentând despăgubiri, iar cererea de chemare în garanție a pârâtei formulată de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Oaf ost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
În ce privește cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE formulată de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, instanța de fond a reținut că și aceasta este neîntemeiată și prin urmare a respins-o ca atare întrucât debitorul obligației de restituire a cheltuielilor este Primăria potrivit dispozițiilor contractului de comodat, Legea 10/2001 neprevăzând obligații în sarcina Statului prin Ministerul Finanțelor în legătură cu cheltuielile necesare și utile efectuate de chiriași la imobile care nu au destinația de locuință. Chiar și în cazul imobilelor cu destinația de locuință, restituirea acestor cheltuieli se face de către unitatea deținătoare dacă aceasta le-a solicitat sau și-a dat acordul în mod expres pentru efectuarea acestora.
În ce privește cererile de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE formulată de către pârâta, a lui formulată de către pârâtul cele formulate de pârâtele SC SRL și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O în contradictoriu cu pârâta, față de disp. art. 60 alin. 1 cod procedură civilă instanța de fond le-a respins, având în vedere că pârâții nu au căzut în pretenții.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul disp. art. 274 pr.civ. pârâtul a fost obligat la plata către chematul în garanție a sumei de 1400 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul disp. art. 274 pr.civ. reclamanta a fost obligată la plata către pârâta SC SRL a sumei de 1400 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și la plata către pârâtul a sumei de 1400 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial la care acesta a fost obligat în favoarea chematului în garanție.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul disp. art. 274 pr.civ. pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 500 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, reclamanta nefăcând dovada altor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta Primăria Municipiului O în termen legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii față de Primăria Municipiului
În motivare apelanta a arătat că în mod nelegal a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului O întrucât potrivit Legii 215/2001 această instituție nu are personalitate juridică, unitatea administrativ teritorială - Municipiul O având personalitate juridică și fiind reprezentată de Primar.
Neavând personalitate juridică Primăria Municipiului O nu are nici patrimoniu și în consecință nu poate fi considerată unitate deținătoare în sensul Legii 10/2001.
Menționează că în privința sa nu sunt întrunite condițiile existenței îmbogățirii fără justă cauză, beneficiind de investițiile efectuate de reclamantă doar Fundația Încrederea pe parcursul derulării contractului de comodat și ulterior care a înstrăinat imobilul și a beneficiat în mod indubitabil de sporul de valoare adus acestuia.
A arătat că Primăria Municipiului O nu a încasat nici chirie pentru acest imobil iar prin investițiile realizate nu s-a mărit patrimoniul acestei instituții.
Referitor la dispozițiile art. 48 din Legea 10/2001 a menționat că textul de lege nu poate fi aplicat prin analogie la imobilele cu altă destinație decât cea de locuință, astfel că și sub acest aspect Primăria Municipiului O nu are calitate procesuală pasivă, însă nu poate fi reținută îmbogățirea fără justă cauză nici în privința Municipiului O care nu a avut nici un beneficiu în urma sporului de valoare adus imobilului.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței apelate ca legală și temeinică.
Arată că prin intermediul prezentului apel Primăria Municipiului O nu își invocă doar lipsa calității procesuale pasive ci însăși lipsa capacității procesuale, condiție în care prezentul apel ar fi inadmisibil provenind de la o persoană lipsită de drepturile procesuale.
A invocat dispozițiile deciziei nr. 856/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia în cadrul de aplicare a Legii 10/2001 Primăriei i s-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire prin art. 20 aliniat 3 din lege.
Pe de altă parte, contractul de comodat privind spațiul în litigiu a fost încheiat între reclamanta Fundația Încrederea și Consiliul Local O, astfel că susținerile apelantei sunt nefondate.
Referitor la criticile aduse de apelantă în sensul că reclamanta nu avea calitatea de chiriaș și că dispozițiile Legii 10/2001 nu sunt aplicabile și în privința imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință, a menționat că din punct de vedere al principiilor de bază de interpretare a dreptului, situațiile identice impun soluții identice iar potrivit Legii 114/1996 locuința este definită ca fiind construcția alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii, construcția în litigiu având calitatea de "locuință" la un moment dat, fiind astfel incidente dispozițiile Legii 10/2001.
A solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata "Fundația Încrederea", legal citată, a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței apelate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea a arătat că în mod legal și temeinic justificat s-a pronunțat prima instanță admițând cererea sa în pretenții, întrucât existența clauzei din contractul de comodat îi dă dreptul corelativ cu obligația apelantei de a fi despăgubită în ipoteza în care contractul ajunge a se rezilia din culpa acesteia, cu atât mai mult cu cât există acordul în vederea realizării lucrărilor de investiții la imobil.
A menționat că la data preluării în folosință a imobilului nu a cunoscut și nici nu era posibil să cunoască situația juridică a imobilului, doar de la data la care a aflat de procedura restituirii imobilului stopând investițiile la imobil și limitându-se doar la lucrările necesare de întreținere.
Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata SC SRL a solicitat în principal respingerea apelului ca nefondat și în subsidiar admiterea în parte a apelului și obligarea Ministerului Finanțelor la plata despăgubirilor în favoarea reclamantei, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial.
A menționat că în mod corect a reținut instanța de fond că nu are calitatea procesuală pasivă întrucât nu mai are calitatea de proprietar tabular și ca atare nu îi profită nici una din pretențiile reclamantei, iar calitatea procesuală pasivă referitor la investițiile pretinse o poate avea doar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice întrucât numai cu acesta a avut raporturi juridice.
Celelalte părți deși legal citate nu și-au precizat poziția asupra apelului.
Prin decizia civilă nr.525/A din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta Primăria Municipiului O cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimații Fundația Încrederea cu sediul în O,-,. 5, SC SRL cu sediul în O,-, jud. B, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, domiciliat în O,-, - 4,. A,. 4,. 16, jud. B, domiciliat în O,-,. 2, jud. B și domiciliată în O, str. -, nr. 1,. 16, jud. B împotriva sentinței civile nr. 7666/17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a desființat-o și a trimis cauza la aceeași instanță de fond pentru o nouă judecare, ținând seama de considerentele prezentei decizii, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta apelantă Primăria Municipiului
Criticile formulate de apelantă referitor la această excepție au fost apreciate ca fondate având în vedere dispozițiile Legii 215/2001 - art. 20, 21 din lege.
Astfel primăria este doar o structură funcțională, neavând personalitate juridică și nici patrimoniu propriu, sens în care obligarea acestei instituții la plata despăgubirilor pentru investițiile efectuate de reclamantă este neîntemeiată.
Chiar dacă potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, primăria în calitate de unitate deținătoare are calitate procesuală în sensul obligației de restituire în natură a imobilului, avându-se în vedere obiectul cauzei, respectiv plata contravalorii investițiilor efectuate de reclamantă la imobilul restituit în natură conform Legii 10/2001, calitatea procesuală pasivă a pârâtei nu este justificată, această instituție neavând patrimoniu și personalitate juridică pentru a executa astfel obligația de plată a acestor investiții.
Aspectele invocate de intimatul în sensul inadmisibilității apelului întrucât este formulat de o persoană lipsită de drepturile procesuale au fost apreciate ca nefondate, apelanta fiind chemată în judecată în primă instanță, având astfel calitatea de parte în proces și fiind obligată la plata contravalorii investițiilor, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, aceasta își justifică dreptul de a ataca sentința pronunțată de prima instanță.
Întrucât prin sentința apelată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei apelante care, astfel cum mai sus s-a reținut nu are calitate procesuală pasivă în cauză și pentru a se da posibilitatea părților, inclusiv reclamantei să-și precizeze acțiunea fără a i se încălca un grad de jurisdicție, cu atât mai mult cu cât în cauză nu au fost formulate alte apeluri, instanța desființat sentința apelată cu trimitere spre o nouă judecare, conform art. 297 Cod procedură civilă, cu indicația ca în rejudecare instanța de fond să procedeze la reanalizarea celorlalte excepții invocate de părți și neanalizate în prezentul apel, respectiv la analizarea fondului cauzei, prin raportare și la susținerile părților formulate în întâmpinările depuse la dosarul de apel privind calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii față de recurentă pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia, în reprezentarea Statului Român.
La termenul din 24 martie 2009, din oficiu s-a pus în discuția părților, excepția inadmisibilității recursului.
Asupra acestei excepții se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7666/2007 Judecătoria Oradeaa respins orice cerere îndreptată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel doar Municipiul O care prin decizia 525/2008 a Tribunalului Bihora fost admis, s-a dispus desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
apel împotriva sentinței de fond și cum prin decizia din apel recurentului de azi nu i s-a înrăutățit situația, văzând principiul proximității gradului de jurisdicție, este inadmisibil ca recurentul fără a formula apel să invoce direct în recurs aspecte, care nu sunt de nulități de ordine publică și pe care instanța de apel nu le-a cenzurat.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca inadmisibil.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată în favoarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, după cum urmează: pentru intimatul - 500 lei, pentru SRL. O - 2000 lei și pentru Fundația "Încrederea" O - 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibil recursul civil declarat de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, jud. I, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă FUNDAȚIA "ÎNCREDEREA" O cu sediul în O,-,.5, jud. B și intimații pârâți: SRL. O cu sediul în O,-, jud. B, din O,-,.16, jud. B, din O, str. -. -, nr. 11,. 2, jud. B, din O, str. -. - -, nr.1, - 4,. A,. 4,.16, Cod poștal -, jud. B și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, P-ța. - nr.1, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 525 din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs, astfel:
- pentru intimatul - 500 lei,
- pentru SRL. O - 2000 lei
- pentru Fundația "Încrederea" O - 2000 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /02.04.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./02.04.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
