Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2149/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.562 A
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererii de apel formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.814 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații - reclamanți și.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, intimatul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/26.10.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata - reclamantă, reprezentată de același avocat, lipsind intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Consilierul juridic al apelantului - pârât învederează că Primăria Municipiului B nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi obligată să plătească intimaților reclamanți prețul reactualizat al apartamentului,în raport de dispozițiile cuprinse în pct.14 și 17 din Legea nr.1/2009, a art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, art.1 pct.5 teza I din OUG nr.184/2002 și a art.13 alin. 6 pct. a din Legea nr.112/1995. Conform acestor texte de lege,ignorate de instanța de fond,prețul pentru imobilele cumpărate de chiriași,în baza Legii nr. 112/1995,s-a vărsat în fondul extrabugetar constituit la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice,situație în care,numai acesta putea fi obligat legal să restituie prețul reactualizat pentru apartamentul pe care intimații reclamanți l-au pierdut. Consilierul juridic al apelantului - pârât învederează faptul că, problema calității procesuale pasive în astfel de spețe în opinia sa o consideră ca fiind tranșată și de prevederile anterioare respectiv prin art.1 pct.5 teza I din OUG nr.184/2002, unde se prevede în mod clar că, Ministerul Finanțelor Publice trebuie să fie obligat la plata sumei provenită din contractul de vânzare - cumpărare, deoarece aceste sume s-au vărsat în conturile create special de Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință,solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat,schimbarea în tot a sentinței instanței de fond,în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, prima parte a motivelor de apel se referă la o altă situație de fapt și de drept. decât cea din prezenta cauză, care nu are legătură cu această pricină. Astfel,se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B în cererea de chemare în garanție și de obligare la restituirea prețului actualizat către pârâții,în condițiile în care,în cauza dedusă judecății nu a existat o cerere de chemare în garanție și nici o parte care să se numească. De asemenea învederează faptul că, se invocă în apel lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B pentru restituirea prețului reactualizat și calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice pentru a restitui acest preț în situația în care intimații reclamanți au pierdut imobilul cumpărat în baza Legii nr. 112/1995,în condițiile în care obiectul acțiunii l-a reprezentat obligarea pârâtului la plata excedentului de valoare al apartamentului de care reclamanții au fost evinși prin admiterea acțiunii de revendicare formulată de fostul proprietar.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.04.2008 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 140.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că prin contractul de vânzare - cumpărare nr.344/112/16.07.1998, încheiat cu Primăria Municipiului B prin mandatar SC "-" SA, au dobândit, în baza Legii nr.112/1995, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 situat în B,-, sector 1, apartament de care au fost ulterior evinși prin decizia civilă nr.336/19.02.2007 a Curții de Apel București, prin care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de vechiul proprietar.
Reclamanții au mai arătat că după ce au fost obligați să predea fostului proprietar apartamentul, au promovat o acțiune prin care au solicitat restituirea prețului reactualizat, iar prin sentința civilă nr.1852/11.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1514 R/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, pârâtul Municipiul B prin Primarul General a fost obligat să plătească reclamanților suma de 48.742,56 lei, reprezentând prețul achitat conform Legii nr.112/1995 pentru apartamentul pierdut, actualizat cu indicele de inflație.
În condițiile în care Primăria Municipiului B cunoștea la data înstrăinării imobilului că nu avea un titlu valabil asupra apartamentului vândut reclamanților, iar potrivit dispozițiilor care reglementează evicțiunea, vânzătorul este obligat să răspundă pentru întreg prejudiciul suferit de cumpărător prin evicțiune, reclamanții au susținut că pârâții trebuie să suporte și diferența între valoarea reală de circulație a apartamentului și prețul reactualizat care le-a fost acordat prin hotărârile judecătorești menționate anterior.
Pârâtul Municipiul B prin Primarul General a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că în raport de dispozițiile speciale cuprinse în art.51 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 și nr.OUG184/12.12.2002, restituirea prețului reactualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare au fost desființate, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, instituția în al cărei cont a fost vărsat și prețul încasat de stat pentru apartament.
La termenul de judecată din data de 16.09.2009 reclamanții și-au micșorat câtimea pretențiilor la suma de 121.658 euro, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și de hotărârile judecătorești pronunțate anterior între părți.
Prin sentința civilă nr.814 din 11.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General să plătească reclamanților suma de 121.658 euro echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând excedentul de valoare al imobilului și a respins acțiunea față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții, care au cumpărat de la Primăria Municipiului B, în baza Legii nr.112/1995, apartamentul nr. 2 din imobilul situat în B, str. - Al.Cîmpineanu, nr.16, sector 1, au pierdut dreptul de proprietate asupra acestui apartament într-o acțiune în revendicare promovată de fostul proprietar, situație în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile articolului 1337 din codul civil privind răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
La stabilirea temeiniciei pretențiilor reclamanților prima instanță a reținut și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,obligatorie pentru instanțele naționale, în sensul că, persoana care a fost privată de dreptul său de proprietate asupra unui bun este îndreptățită la despăgubiri în raport de valoarea bunului la data deposedării de acel bun, pentru ca astfel să fie pusă pe cât posibil în situația anterioară deposedării.
S-a considerat astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la plata unei sume echivalent al valorii de circulație a imobilului de care au fost evinși, iar plata diferenței între această sumă și prețul reactualizat al imobilului, obținut de reclamanți printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă, urmează să se facă de Municipiul B prin Primarul General, în calitate de vânzător al apartamentului de care aceștia au fost evinși.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului pârât pentru restituirea prețului reactualizat, în raport de dispozițiile punctelor 14 și 17 din Legea nr.1/2009, dar și de dispozițiile articolului 1 pct. 5 teza 1 din OUG nr.184/2002, care prevăd în mod clar că, Ministerul Finanțelor Publice trebuie să fie obligat la plata sumei provenită din vânzare.
În opinia recurentei, chiar dacă reclamanții au fost evinși de bunul lor imobil,plata despăgubirilor suferite prin evicțiune trebuie să se facă tot de Ministerul Finanțelor Publice, atâta timp cât suma încasată cu titlu de preț pentru imobil a fost vărsată, în baza articolului 3 alin.6 din Legea nr.112/1995, în contul acestui minister și nu în contul Primăriei Municipiului
În același sens au fost invocate de către apelantul pârât și dispozițiile articolului 39 pct. 1 lit. a din HG nr. 20/1996 și articolului 5 alin.3 din OUG nr.184/2001.
Pe fondul cauzei s-a susținut că angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune presupune îndeplinirea a două condiții, respectiv plata prețului și despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, iar în cauza dedusă judecății, nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Prețul plătit de reclamanți pentru imobil nu a fost încasat de apelantul pârât, iar despăgubirile solicitate prin acțiune nu au fost dovedite.
În finalul motivelor de apel s-a susținut că prin soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat și principiul îmbogățirii fără justă cauză, acordând reclamanților despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului, deși aceștia au plătit pentru imobil un preț preferențial, stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr.112/1995.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de probatoriile existente la dosar și de criticile formulate de apelantul pârât, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate a rezultat că intimații reclamanți și au dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr-, încheiat cu Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 situat în imobilul din B,-, corp B,.1, sector 1, în baza Legii nr.112/1995.
Prin decizia civilă nr.336/19.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul civil nr- s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra acestui imobil și au fost obligați intimații reclamanți să lase numitului, în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul astfel dobândit.
Reținând că prin această decizie irevocabilă s-a ajuns la evicțiunea totală a intimaților reclamanți, prin pierderea dreptului de proprietate asupra apartamentului și dispozițiile articolului 1337 și următoarele din Codul Civil,care reglementează răspunderea vânzătorului în caz de evicțiune a cumpărătorului, instanța de fonda reținut că prejudiciul suferit de intimații reclamanți prin pierderea bunului lor imobil se impune a fi reparat în totalitate de apelantul pârât, în calitate de vânzător.
În stabilirea cuantumului prejudiciul au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză de ing., prin care s-a stabilit o valoare de piață a apartamentului de care intimații reclamanți au fost evinși în cuantum de 133 000 Euro, sumă din care au fost scăzute însă, despăgubirile deja primite de intimații reclamanți, într-un alt proces soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.1514R/19.09.2008 a Tribunalului București - Secția a III a Civilă prin care apelantul pârât a fost obligat să plătească acestora suma de 48.742,56 lei reprezentând prețul achitat de către ei în baza Legii nr.112/1995, reactualizat la data producerii evicțiunii și suma de 1380 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în procesul de revendicare.
Sentința primei instanțe, astfel cum a fost motivată, este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor de drept comun care reglementează răspunderea pentru evicțiune, dar și cu respectarea chestiunilor de drept dezlegate cu putere de lucru judecat în procesele anterioare ce au avut loc între părți.
Excepția invocată de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General prin motivele de apel, privind lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de dispozițiile legale speciale care reglementează restituirea prețului reactualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare,încheiate cu eludarea Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, dispoziții care ar trebui aplicate prioritar în raport cu dispozițiile de drept comun privind evicțiunea, este neîntemeiată.
Toate dispozițiile legale menționate de apelant în motivele de apel reglementează într-adevăr constituirea la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice a unui fond extrabugetar, alimentat, printre alte sume, cu sumele obținute din vânzarea imobilelor în baza Legii nr.112/1995, utilizarea acestui fond și obligația de plată a prețului reactualizat plătit de chiriași, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Acțiunea formulată însă de reclamanți în cauza de față nu are ca obiect restituirea prețului reactualizat ci obligarea Primăriei Municipiului B, în calitate de vânzător la acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia prin evicțiune.
Cererea reclamanților privind restituirea prețului reactualizat a făcut obiectul unei alte acțiuni, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.1514/19.09.2008 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, în care s-a reținut, cu putere de lucru judecat că Municipiul B prin Primarul General trebuie să plătească reclamanților, în cadrul răspunderii sale pentru evicțiune, prețul reactualizat plătit de aceștia la dobândirea apartamentului de care au fost evinși.
În cadrul acestui proces, Municipiul B prin Primarul General a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, susținând, ca și în cauza de față, că prețul plătit de reclamanți pentru dobândirea apartamentului a fost vărsat în fondul extrabugetar special înființat la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice, iar potrivit dispozițiilor speciale în materie obligația de plată a prețului reactualizat revine acestui minister.
Prin decizia menționată anterior instanța a respins apărările formulate de Municipiul B prin Primarul General, reținând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile articolului 50 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind restituirea prețului reactualizat de către Ministerul Finanțelor Publice, deoarece contractul de vânzare - cumpărare al reclamanților, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, nu a fost desființat printr-o hotărâre irevocabilă, aceștia pierzând dreptul asupra apartamentului într-o acțiune în revendicare. În continuare s-a apreciat că într-o astfel de situație,sunt incidente dispozițiile de drept comun care reglementează evicțiunea, iar Municipiul B prin Primarul General, în calitate de vânzător trebuie să plătească reclamanților prețul reactualizat.
Fiind vorba de o problemă de drept dezlegată cu putere de lucru judecat de instanța care a pronunțat,între aceleași părți, decizia civilă nr.1514/19.09.2008, aceasta nu mai poate fi invocată în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât obiectul cauzei de față, nu îl reprezintă cererea de restituire a prețului reactualizat ci o cerere prin care reclamanții solicită instanței obligarea apelantului pârât la acoperirea întregului prejudiciu suferit de ei prin evicțiune totală.
Obligația apelantului pârât de a răspunde față de intimații reclamanți pentru evicțiunea totală, reținută cu putere de lucru judecat în această decizie, include însă, conform dispozițiilor articolului 1344 Cod Civil, pe lângă obligația de restituire a prețului reactualizat și obligația de plată a diferenței între preț și sporul de valoare dobândit de lucru,respectiv între valoarea de circulație a bunului la momentul evicțiunii și prețul reactualizat,cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
O astfel de despăgubire se cuvine intimaților reclamanți în baza dispozițiilor legale menționate anterior și nu reprezintă în nici un caz o îmbogățire fără justă cauză a acestora, astfel cum se susține de către apelant.
Încălcarea principiului restituirii îmbogățirii fără justă cauză s-ar fi produs doar în situația în care obligarea apelantului pârât la plata despăgubirilor solicitate de intimații reclamanți ar fi determinat o mărire a patrimoniului acestora,realizată pe seama patrimoniului apelantului și fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim.
Despăgubirile solicitate de către intimații reclamanți și acordate de către instanța de fond, pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză,necontestat de părți, au avut un temei legitim, respectiv dispozițiile legale care reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, situație în care nu se poate vorbi de o îmbogățire fără justă cauză a acestora.
În consecință, reținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă respingerea apelului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.814 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 și cu intimații - reclamanți și ambii cu domiciliul ales în B,-,.24D,.A,.8,.33, sector 2.
Obligă apelantul la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți și.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./CS
Ex.6/27.11.2009.
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
