Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 576
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 21 aprilie 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 451 din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA B și SUCURSALA SA ZONA DE GRUP, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi 28 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5309/2.07.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, au fost respinse excepțiile invocate de pârâta SC SA - Zona de Grup de referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, lipsa calității procesuale pasive și lipsa de interes. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtelor SC SA și Sucursala Tg.J.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 1.539.546.326 lei ROL către reclamanți, reprezentând contravaloare despăgubiri și la 13900 lei către reclamanți, reprezentând contravaloare daune.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au solicitat prin acțiunea dedusă judecății, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr-, despăgubirea echivalentă valorii terenurilor folosite de pârâte pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia, în cuantum de 1.539.546.326 lei, susținându-se că, în calitate de moștenitori ai autorilor comuni și, au formulat acțiune în baza Legii nr. 10/2001, pentru acordarea de despăgubiri pentru mai multe suprafețe de teren ocupate de obiective petroliere, prin sentința civilă nr. 310/2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 137/2003 și respectiv prin decizia civilă nr. 2290 din 24 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, dosar nr. 4555/2005, le-au fost stabilite măsuri reparatorii cu titlul de despăgubiri în cuantum de 1.539.546.326 lei, în sarcina pârâtelor SC SA B și Sucursala Tg.J, Zona de Tg.J, hotărârile râmând irevocabile, prin decizia civilă nr. 7878/2006 a ICCJ.
Prin sentința civilă nr. 26/19.01.2007, pronunțată de Tribunalului Gorj, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și respinsă excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtele SC SA membru B și Zona de Tg.J, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți, împotriva pârâtelor SC SA B și Sucursala Tg.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, susținând că, prin hotărâri judecătorești irevocabile, s-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii într-un anumit cuantum, neobținând până în prezent despăgubirile și că instanța de fond nu a manifestat rol activ în soluționarea pricinii.
Prin decizia civilă nr. 603 /10 mai 2007, Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința și a trimis cauza spre judecare în primă instanță Judecătoriei Tg.J, reținându-se în considerentele deciziei că, soluționarea pricinii s-a realizat cu încălcarea normelor de competență stabilite în mod imperativ prin art. 1 și 2.pr. civ. cauza dedusă judecății având ca obiect o acțiune tipică în pretenții, al cărei obiect îl reprezintă acordarea unei sume determinate de bani, competența materială, revenind în consecință raportat la câtimea despăgubirilor instanțelor de drept comun. După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J, sub nr-, în cadrul cercetării judecătorești la cererea expresă a părților, instanța administrând proba cu înscrisuri.
S-a apreciat că, prin cererea dedusă judecății reclamanții au solicitat despăgubirea echivalentă valorii terenurilor folosite de pârâtă, despăgubiri ce nu le-au fost acordate până în prezent, reclamanților nefiindu-le opozabile prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ci dispozițiile dreptului comun în materia revendicării, în concordanță cu jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului, procedura administrativă prevăzută de dreptul intern neasigurându-le o reparație integrală și iminentă a prejudiciului suferit, dovedit. Aceștia au invocat în susținerea dreptului lor, hotărârea judecătorească irevocabilă, care constituie "un bun" în sensul dispozițiilor dreptului comunitar, reținându-se că, potrivit jurisprudenței CEDO, imposibilitatea de a obține executarea unei hotărâri irevocabile constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor, deci, o încălcare a dreptului de proprietate Legea nr. 247/2005, nedând reclamanților decât de a obține recunoașterea creanței, care rupe echilibrul just dintre apărarea dreptului de proprietate și cerințele interesului public.
Cu referire la excepțiile invocate, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în raport de art. 137 Cod pr. civ., iar cu privire la daunele morale a reținut că cererea este întemeiată, reclamanții suferind un prejudiciu moral prin neacordarea până în prezent a unor despăgubiri efective la determinarea cuantumului sumei cu acest titlul avându-se în vedere împrejurările, vinovăția, timpul scurs, rezonabilitate sumei și nesiguranța valorificării creanței.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Sucursala SA Zona de Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond nu a acordat eficiență juridică dispozițiilor legii naționale, cu referire la prevederile Legii nr. 247/2005, acordând preferabilitate legislației și jurisprudenței europene, Protocolului Adițional nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în mod nelegal apreciind asupra netemeiniciei excepțiilor invocate și care în raport de legea cadru, constituia actul normativ intern, care se înscrie în dispozițiile art. 1 din Protocolului Adițional nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, act normativ care este în vigoare și ale cărui dispoziții erau operante în cauză, avându-se în vedere că, cererea în pretenții era derivată din Legea 10/2001, prin care se solicita valorificarea unei creanțe stabilite în temeiul Legii speciale care, stabilește cadrul și modalitatea de acordare a despăgubirilor prin Titlul VIII al Legii nr. 247/2005.
S-a susținut că, în cauză erau incidente excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la art. 1 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, măsurile reparatorii, urmând a fi acordate printr-o procedură specială, aceiași concluzie impunându-se și cu privire la excepțiile lipsei de interes a reclamanților și respectiv a lipsei calității procesuale pasive a apelantei, care în calitate de unitate deținătoare nu are abilitarea în acordarea despăgubirilor persoanelor cărora le-a fost constatat dreptul la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât a fost emisă și Decizia 21/2008 de propunere privind acordarea de despăgubiri în același cuantum solicitat prin cererea de chemare în judecată, dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Un alt motiv de apel a vizat obligarea greșită a apelantei la plata daunelor morale, în condițiile în care în cauză nu sunt operante dispoz. art. 998 și 999 Cod civil, privitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale sub aspectul existenței prejudiciului și vinovăției, în condițiile în care, reclamanții beneficiază de procedura Legii nr. 247/2005.
Prin decizia civilă nr.451 din 07 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă Sucursala SA Zona de Grup, împotriva sentinței civile nr. 5309/2.07.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtă și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței privind respingerea celorlalte excepții referitoare la lipsa calității procesuale pasive și a lipsei de interes, invocate de către aceeași pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Apelantei nu i-a fost stabilită taxă judiciară de timbru în apel, pentru simetrie și egalitate de tratament în raport cu intimații reclamanți care au fost scutiți de plata taxei judiciare de timbru de către instanța de fond, pe de altă parte în cauză fiind aplicabilă dispozițiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, prevederi care statuează asupra scutirii de plata taxelor judiciare de timbru pentru cererile introduse de succesorii proprietarilor pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, precum și pentru cererile accesorii și incidente, cauza de față derivând din Legea nr. 10/2001, scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
A reținut că în urma modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 10/2001, procedura de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele care nu mai pot face obiectul retrocedării în natură este reglementată de Legea cadru nr. 147/2005 prin Titlul VII - regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Art. 1 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede că prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor, aderente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel că, în vederea acordării despăgubirilor în concordanță cu legile speciale enunțate se înființează organismul de plasament colectiv de valori imobiliare denumit Fondul "Proprietate", potrivit dispozițiilor cap. II din Titlul VII, titularii titlurilor de despăgubire, urmând a primi acțiuni din capitalul social al fondului.
Astfel, având în vedere că măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitate pe calea dreptului comun, se acordă doar printr-o procedură specială, reglementată în mod expres de Legea nr. 247/2005, cererea de chemare în judecată apare ca inadmisibilă, excepția invocată în acest sens fiind operantă în cauză.
Susținerile reclamanților că acțiunea este admisibilă, întrucât Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii constau în bunurile materiale, servicii sau despăgubiri bănești, nu pot fi acceptate de către instanță, neavând suport legal, cele referitoare la despăgubirile bănești.
Examinând conținutul hotărârilor judecătorești depuse la dosar în dovedirea acțiunii, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 310/2003 a Tribunalului Gorj, definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamanților împotriva pârâtelor SNP SA B și Sucursala Tg. J, devenită ulterior pârâta din prezenta cauză, stabilindu-se că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 1.539.546.326 lei, pentru terenurile ce n-au putut fi restituite în natură.
Ca atare, prin această hotărâre judecătorească a fost stabilit cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent, nicidecum modalitatea de acordare acestora în bani, întrucât Legea nr. 10/2001 nu prevedea o astfel de despăgubire nici la data pronunțării sentinței civile.
Este așadar eronat considerentul instanței de fond reținut la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, în sensul că problema de drept privind aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 a fost soluționată prin decizia civilă nr. 603/2007, a Curții de APEL CRAIOVA, întrucât aceasta s-a pronunțat doar în privința inaplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001, doar sub aspectul competenței materiale de soluționare a cererii de chemare în judecată, soluționarea cauzei având ca obiect transformarea măsurilor reparatorii în despăgubiri civile prin acordarea cuantumului stabilit anterior de către instanțele judecătorești, trebuind să se realizeze prin prisma legii speciale, care instituie procedura de acordare a despăgubirilor. De altfel, apelanta pârâtă a susținut constat în ambele cicluri procesuale, prin înscrisurile doveditoare, că a fost emisă Decizia nr. 21 la data de 7.04.2008, depunând totodată și adresa de înaintare a dosarului reclamanților către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, procedându-se astfel la punerea în executare a măsurilor reparatorii la care erau îndreptățiți reclamanții.
În consecință, excepția inadmisibilității acțiuni s-a apreciat ca fiind operantă în cauză, acțiunea urmând a fi respinsă, neputându-se reține că dispozițiile legii naționale, cu referire la Legea nr. 247/2005, sunt lipsite de eficiență juridică, nu au corespondent în legislația europeană și că această lege nu conferă reclamanților decât de a obține recunoașterea creanței.
Nu pot fi primite motivele de apel referitoare la celelalte excepții invocate pe cale de apărare de către apelantă cu referire la lipsa de interes și la lipsa calității procesuale pasive, întrucât reclamanții justifică un interes legitim și actual în promovarea acțiunii de vreme ce până în prezent nu au beneficiat de astfel de măsuri reparatorii, iar dreptul lor la astfel de măsuri a fost recunoscut irevocabil prin hotărâri judecătorești. Pârâtele au calitate procesuală pasivă, deoarece dețin terenurile pentru care s-a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Este întemeiată critica adusă în apel d e către apelantă privind obligarea acesteia la plata daunelor morale, întrucât cererea reclamanților formulată la data de 9.06.2008, pentru termenul de judecată din 30.06.2008 reprezintă în sensul legii o completare a cererilor de chemare în judecată, ce nu îndeplinește cerințele art. 132 alin. 1 Cod pr. civ. aspecte de altfel invocate în fața instanței de fond la termenul din 30.06.2008, așa cum rezultă din încheierea de ședință, cât și prin concluziile scrise consemnate cauzei, neputându-se astfel reține motivarea instanței că pârâta a acceptat tacit modificarea obiectului acțiunii cu solicitarea acordării de daune morale.
Pe fondul cauzei a reținut că cererea dedusă prezentei judecăți este neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal, în contextul în care de la data introducerii acțiunii până la data când SA emite Decizia nr. 21/7.04.2008 de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, prin care la art. 1 se propune acordarea despăgubirilor reclamanților în cuantum de 1.539.546.326 lei ROL, exact suma solicitată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, fiind predat dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul P, astfel că nu se poate susține că s-a încălcat vreun drept personal nepatrimonial al acestora prin a le fi cauzat un prejudiciu moral, nefiind incidente astfel dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil.
În condițiile îndeplinirii obligației prevăzute de Legea nr. 247/2005 de către apelantă, privitor la emiterea deciziei de propunere a acordării despăgubirilor, pe de altă parte a inadmisibilității capătului de cerere principal privitor la valorificarea creanței în cadrul acțiunii cu care instanța a fost investită, criticile aduse sentinței cu privire la aceste sentințe s-a apreciat ca fiind întemeiate, urmând a fi respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate.
Critica vizează împrejurarea că instanța de apel în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru motive de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenții arată că imobilul - teren care a aparținut autorilor lor a fost preluat abuziv și conform art. 1 din Protocol, se impunea a fi compensat cu o despăgubire de către unitatea deținătoare.
Se mai arată că tergiversarea emiterii dispoziției de despăgubiri, precum și acordarea acestor despăgubiri de către Fondul Proprietatea, face ca în realitate aceste despăgubiri să nu fie acordate într-un timp rezonabil și face imposibilă executarea unei hotărâri irevocabile.
Recursul este întemeiat.
Prin decizia nr. 603 din 10.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a statuat în mod irevocabil că acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune în pretenții prin care se cere obligarea pârâților la plata unei sume de bani în valoare de peste 100.000 lei, astfel că aceasta este o acțiune de drept comun, iar competența de soluționare, potrivit art. 1 Cod pr. civ. aparține Judecătoriei Tg.
Prin sentința civilă nr. 5309 din 2.07.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, s-a admis acțiunea, fiind obligate pârâtele în solidar la suma de 1.539.546.326 lei ROL, reprezentând c/valoare despăgubiri.
Prin decizia recurată, tribunalul a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă.
Această soluție este greșită, instanța soluționând acțiunea în pretenții prin excepția inadmisibilității, neintrând în cercetarea fondului.
Având în vedere motivele invocate de recurenți, nu se poate reține că este inadmisibilă o astfel de acțiune deoarece prin aceasta s-ar încălca art. 6 din CEDO privind accesul liber la justiție.
Instanța de apel trebuia să judece apelul și să răspundă la criticile formulate, urmând ca hotărârea să aibă în vedere temeinicia sau netemeinicia acestor critici și nu inadmisibilitatea acțiunii.
În consecință, având în vedere dispoz. art. 312 pct. 5 Cod pr. civ. instanța urmează să admită recursul, să caseze decizia tribunalului și să trimită cauza pentru rejudecare în apel la Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 451 din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA B și SUCURSALA SA ZONA DE GRUP.
Casează decizia civilă menționată și trimite cauza pentru rejudecare în apel la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./30.04.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Stela Popa
