Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.58
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta TOT SRL A, împotriva sentinței civile nr. 1034 din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1523//108/2006, în contradictoriu cu pârâții intimați U,U și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 6 martie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față,constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad la data de 8.12.2005, reclamanta - Tot SRL a chemat în judecată pe pârâții, - și și a solicitat: revendicarea construcțiilor aflate în incinta agrozootehnica, situate în A,-, formate din activele Ferma 1, Ferma 2-6, Atelier mecanic-Secția 18, FNC-,-Secția 20,Economic/Administrativ-Secția 15,Construcții - Secția 17,construcții autorizate în perioada 1965-1984,toate edificate pe terenul înscris în,CF 11062 A, teren coproprietatea pârâților; intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în favoarea reclamantei, cu titlu de cumpărare; atribuirea dreptului de superficie asupra terenului aferent acestor construcții și a dreptului de servitute de trecere aferent căilor de acces; efectuarea mențiunilor de rigoare în CF; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin contractul de vânzare-cumpărare active nr. 68/06.10.2005 reclamanta a cumpărat de la - - A, societate în faliment,în dosarul nr.178/1999 al Tribunalului Arad,aceste construcții,iar plata prețului integral și predarea bunurilor vândute s-au realizat la data de 16.10.2005.Este adevărat, arată reclamanta, că terenul pe care au fost edificate aceste construcții este proprietatea pârâților,proprietari tabulari,iar Statul român și. - având doar posesia pașnică și netulburată încă din anul 1953,când,potrivit 308/1953 imobilele pe care erau edificate construcțiile agrozootehnice au fost trecute în proprietatea statului. Titlul statului n-a existat întrucât nu s-a făcut întabularea dreptului de proprietate asupra terenului. Faptul că s-a construit pe un teren a cărei posesie o au și în prezent,în mod pașnic și public duce la concluzia că reclamanta a fost constructor de bună credință și astfel sunt îndeplinite cerințele art. 480 și urm. Cod civil.
Dovedind prin petitul principal dreptul de proprietate asupra construcțiilor, mai arată reclamanta, devine de drept titulara unui drept de superficie asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile respective.
Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 317/23.01.2006,pronunțată în dosarul nr. 14120/2005, având în vedere că prin raportul de expertiză rezultă că valoarea construcțiilor din litigiu este de 20.000.000.000 lei (ROL), în baza art. 2 pct.l lit. b Cod procedură civilă, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
În dosarul nr. 14370/2005 al Judecătoriei Arads -a înregistrat la data de 08.12.2005 acțiunea reclamantei - SRL A împotriva pârâților, - și prin care a cerut realizarea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare,asupra imobilelor înscrise în CF 8257 cu nr.top.8305/6682, constând din cabină poartă,pod bascul,platformă betonată de 20 mp,clădire birouri,centrală termică, 22 grajduri,9 magazii, întabularea în CF 57481 A cu nr. top. 8306/6682,cu titlu de cumpărare:3 silozuri, cabină poartă, 4 magazii,2 grajduri, 1 centrală termică, 1 atelier mecanic,stabilirea dreptului de superficie asupra terenului aferent construcțiilor și căilor de acces; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1215/08.03.2006, în dosarul nr.14370/2005 Judecătoria Arada declinat competența materială de soluționare a cauzei la Tribunalul Arad, secția civilă, care prin încheierea ședinței publice din 10.05.2006,în dosarul nr. 3290/2006 a apreciat caracterul comercial al cauzei, a scos cauza de pe rol și a trimis-o secției comerciale, pentru judecare în primă instanță.
Apoi, Tribunalul Arad - Secția Civilă, prin încheierea ședinței publice din 29.03.2006, în dosarul nr. 1521/2006, având în vedere dispozițiile art. 4.Com. și art.56 același cod, raportat la art. 2,pct.l,lit.a Cod procedură civilă, a apreciat caracterul comercial al litigiului și a trimis dosarul Secției Comerciale și de contencios Administrativ pentru judecarea cauzei în primă instanță.
Prin încheierea ședinței publice din 24.07.2006 dată în dosarul nr. 4352/2006 secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Arada apreciat caracterul civil al cauzei, care a fost scoasă de pe rol și a trimisă secției civile pentru soluționare.
Împotriva încheieri din 29.03.2006, pronunțată de tribunalul Arad,secția civilă în dosarul nr. 1521/2006 a declarat recurs pârâtul. Prin decizia civilă nr.1574 din 14.2006, în dosarul nr. 2361/C/2006 al secției civile a Curții de Apel Timișoaraa fost casată încheierea atacată, iar cauza a fost trimisă pentru continuarea judecății la Tribunalul Arad, secția civilă,fiind înregistrată în dosarul nr-.
Prin încheierea ședinței publice din 29.11.2006, dată în dosar nr. 6624/2006 al secției civile a Tribunalului Arad acțiunea din acest dosar a fost conexată cu acțiunea din dosarul nr-. Prin încheierea ședinței publice din 29.11.2006, în dosarul nr- s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru reactualizarea valorii imobilelor în litigiu, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, iar prin încheierea ședinței publice din 25.04.2007 s-a dispus timbrarea de către reclamantă a petitelor din acțiune la valoarea de 7.122.700 lei, după cum urmează: revendicarea imobiliară -art. 2 lit. g din Legea nr. 146/1997 - cu suma de 74.413,52 lei,taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar; superficie teren aferent-art.3 lit. j din Legea nr. 146/1997, cu suma de 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor - art.9 lit. c din Legea nr. 146/1997, cu suma de 71.305 lei, taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată.
Prin încheierea din camera de consiliu din 06.06.2007 a fost respinsă cererea formulată de reclamantă pentru reexaminarea taxei judiciare de timbru.Având în vedere că reclamanta a timbrat petitul din acțiune privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, doar cu suma de 4578 lei taxă judiciară de timbru,prin încheierea din 06.06.2007 a fost anulat ca insuficient timbrat acest petit. În ședința publică din 05.07.2007 reclamanta a depus precizare de acțiune.
Se arată că petitul principal din acțiunea introductivă de instanță constituie o cerere confesorie de superficie întemeiată pe dispozițiile art. 492 Cod civil, prin care se solicită: constatarea dreptului de proprietate al reclamantei dobândit prin cumpărare și cumpărare și uzucapiune, asupra construcțiilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 68/06.10.2005, încheiat de societatea reclamantă cu - " - A; stabilirea dreptului reclamantei de superficie asupra terenului aferent acestor construcții, precum și asupra terenului strict necesar pentru normala lor exploatare. Totodată,dat fiind că prin Decizia civilă nr. 53/10.04.2003 din dosar 5744/C/2002 Curtea de Apel Timișoaraa stabilit că - - a fost un constructor de rea credință, în temeiul dispozițiilor art.132 alin. 2, pct. 3 Cod procedură civilă, formulează un petit subsidiar, în sensul că,în situația respingerii cererii confesorii în superficie solicită obligarea pârâților la despăgubiri cu valoarea reactualizată a construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 68/06.10.2005.conform raportului de expertiză întocmit de expert. În motivarea petitului subsidiar se arată că proprietarul terenului pe care s-a construit cu rea credință ar avea două posibilități: să invoce accesiunea,devenind proprietar al construcțiilor, cu obligația de a despăgubi pe constructorul de rea credință cu valoarea materialelor și manoperei pentru edificarea construcțiilor sau să îl oblige pe constructor la desființarea sau ridicare construcțiilor,dacă pretinde și dovedește că a suferit un prejudiciu. În speță, atitudinea manifestată de pârâți demonstrează fără echivoc că aceștia au înțeles să invoce accesiunea,punând practic stăpânire asupra construcțiilor și instituind chiar și un post de pază ca să le protejeze și să împiedice accesul reclamantei. Această atitudine rezultă din adresele de la filele 135 și 136 din dosarul nr. 14120/2005 al Tribunalului Arad. În probațiune au fost depuse la dosar, în copie:autorizațiile pentru executarea lucrăriinr.1940/05.02.1971nr.42720/1968,44186/1972,257/1967,184/1965,23447/1984,30499/1970, cu avizele prealabile emiterii autorizației, Decizia civilă nr.2199/16.03.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2934/2003,raport de expertiză tehnică,procesul verbal al adunării generale a creditorilor din 30.09.2005,contractul de vânzare -cumpărare active nr. 68/06.10.2005 cu anexele la contract,procesul verbal de predare active din 16.10.2005,notificarea din 17.11.2005 din dosarul nr. 204/2005 al executorului judecătoresc, Decizia civilă nr.53/10.04.2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.5744/C/2002 și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert.
Prin întâmpinarea din 8 decembrie 2006 pârâții au cerut anularea acțiunii ca insuficient timbrată sau respingerea,ca urmare a apărărilor și excepțiilor invocate:
1).Excepția lipsei calității procesuale active și a legitimării procesuale a reclamantei, deoarece nu face dovada unui titlu legal pentru drepturile reale imobiliare principale,a căror constatare și recunoaștere o cere prin acțiune. Simplul fapt al edificării unor construcții pe terenul proprietatea unui terț nu dă naștere dreptului de proprietate asupra construcțiilor în favoarea,întrucât un asemenea drept real,sub forma dreptului de superficie, se naște pe baza unui act juridic, a uzucapiunii sau prin lege. Dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate de antecesoarea reclamantei revine,în baza accesiunii imobiliare proprietarilor terenurilor pe care s-au edificat-art.482,492-494 și 645 din Codul civil.
Convenția nr.68 din 06.10.2005, invocată ca act juridic este în realitate un antecontract, la încheierea căruia pârâții nu au participat,iar în art. 7 din convenție s-a prevăzut transmiterea numai a dreptului de creanță, în cazul în care proprietarii terenului invocă accesiunea imobiliară, drept de accesiune invocat de proprietarii terenului în dosarul 981/C/2001 al Tribunalului Arad.
2.Excepția neînscrierii în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare pretinse în acțiune în favoarea părților din convenția nr. 68/06.10.2005.
3.Excepția autorității lucrului judecat. În dosarul nr.981/C/2001 al Tribunalului Arad, reclamanta -, prin lichidator - - A, parte în convenția nr. 68/2005 a cerut atribuirea dreptului de superficie și înscrierea în cartea funciară. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr.162/2002 a Tribunalului Arad, decizia civilă nr. 53/2003 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 2199/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 1034 din 26.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins acțiunile formulate de reclamanta - Tot SRL împotriva pârâților, - și, pentru revendicare imobiliară, drept de superficie și petitul subsidiar pentru obligarea pârâților la despăgubiri.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că prin încheierea ședinței publice din 06.06.2007, a fost anulat ca insuficient timbrat petitul din acțiune privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantei asupra construcțiilor revendicate. În continuare tribunalul a reținut ca neincidente în speță excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, și cele privind autoritatea de lucru judecat, precum și neîntrunirea condițiilor cu privire la dreptul de superficie, existența uzucapiunii sau constituirea unei servituți de trecere.
Fosta - - s-a judecat cu pârâții în mai multe cicluri procesuale, iar prin acele hotărâri judecătorești s-a stabilit, că aceasta nu poate invoca dreptul de superficie, constituirea unei servituți sau uzucapiunea, iar potrivit simetriei juridice, nu putea transmite aceste drepturi, către reclamantă prin Convenția nr. 68 din 06.10.2005.
Referitor la această convenție tribunalul a reținut că ea nu reprezintă un act translativ de proprietate, în adevăratul sens al cuvântului, iar pârâții nu sunt părți în această convenție și, ca atare conținutul acesteia nu le este opozabil.
mpotriva sentinței civile nr. 1034 din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1523//108/2006 a declarat apel reclamanta TOT SRL A, susținând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunile formulate deoarece, pe de o parte reclamanta a dobândit în urma unei convenții dreptul de proprietate asupra construcțiilor, deținute de către fosta - și aceasta impune și un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor, iar, pe de altă parte, în mod greșit nu s-a dat curs cererii de notare în CF a construcțiilor și întabularea dreptului de proprietate asupra acestora, acest petit fiind greșit respins de tribunal ca insuficient timbrat.
În dezvoltare apelului reclamanta a arătat că a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare cu fosta -, societate comercială aflată în lichidare, la data de 6 octombrie 2005, convenție prin care -, ar fi transmis reclamantei dreptul de proprietate asupra construcțiilor înscrise în CF 8257 A, iar acest drept nu este recunoscut de către pârâții intimați, persoane care au revendicat terenul confiscat de către fostul stat socialist în perioada 1947 - 1989.
În continuare reclamanta apelantă a criticat modul de stabilire al taxei de timbru pretinzând că a fost obligată să plătească mai mult; a arătat că nu operează, în speță, nici o autoritate de lucru judecat, și că se impune constatarea unui drept de superficie asupra terenurilor în litigiu, inclusiv ca efect al uzucapiunii extratabulare.
În finalul apelului s-a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra petitului subsidiar privind obligarea pârâților la despăgubiri pentru contravaloarea materialelor de construcții și a manoperei.
Pârâții intimați u și nu au depus întâmpinare, formulând prin reprezentantul ales concluzii scrise.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 287 și urm. Cod procedură civilă, se reține că acesta este neîntemeiat.
Reclamanta apelantă a încheiat într-adevăr la data de 06.10.2005, un contract de vânzare-cumpărare active, cu o societate comercială aflată în curs de lichidare, respectiv cu -, în condițiile și procedurile prevăzute în materia lichidării și reorganizării judiciare.
Aceasta presupune că reclamanta apelantă a cunoscut, cu ocazia încheierii acelei convenții toate riscurile ce decurg din încheierea acesteia, mai ales că societatea agricolă era în stare de faliment fiind urmărită de diferiți creditori, dar ceea ce este cel mai important în speță, faptul că societatea agricolă se afla în procese civile cu pârâții intimați încă din anul 2000 în legătură cu cererile acestora de reconstituire a drepturilor de proprietate privată asupra suprafețelor de teren agricol, trecute în folosința fostului stat socialist, cu ocazia cooperativizării.
În această ordine de idei, reclamanta apelantă a cunoscut sau trebuia să cunoască toate consecințele juridice ce pot decurge dintr-o astfel de situație, inclusiv împrejurarea că prin hotărârii judecătorești pârâții intimați și-au reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de societatea agricolă, inclusiv terenuri pe care s-au edificat pretinsele construcții agrozootehnice.
Față de această stare de fapt reclamanta nu poate invoca situația terțului dobânditor, cu titlu oneros, de bună credință, întrucât procesele de revendicare au vizat cea mai mare parte a patrimoniului societăților agricole, erau de notorietate în zonă și au parcurs de mai multe ori întregul ciclu procesual până la Înalta Curte de Casație și Justiție B, aspecte ce conduc la ideea că reclamanta apelantă și-a asumat toate riscurile ce decurg din natura juridică incertă a obiectului convenției pe care o invocă.
De altfel, din finalul motivelor de apel rezultă că reclamanta acceptă implicit această stare de fapt și arată că ar dori totuși ca pârâții intimați să o despăgubească cu contravaloarea construcțiilor agricole existente pe teren.
În sensul celor arătate mai sus, în speță, reclamanta nu a putut face dovada transmiterii unui drept real de proprietate asupra terenurilor în principal dar și asupra construcțiilor agricole, potrivit convenției din data de 6 octombrie 2005, iar această împrejurare are drept consecință juridică imposibilitatea recunoașterii în favoarea reclamantei a unui drept real de proprietate asupra construcțiilor, și implicit un drept de folosință asupra terenului aferent acestora.
În această logică juridică nici celelalte cererii privind evidențierea în CF operațiunii juridice încheiată de către reclamantă sau întabularea pretinselor construcții nu are nici un fel de temei legal.
legate de instituția uzucapiuni nu sunt incidente în speță, mai ales că suprafețele de teren agricol au fost revendicate de către foștii proprietari tocmai pe motivul confiscării abuzive a cestora de către autoritățile fostului stat comunist.
Aspectele privind stabilirea taxelor de timbru, prima instanță le-a raportat, în mod corect la cererile reclamantei, iar împotriva modalității de stabilire a taxei de timbru sau de scutire de la plata acestor taxe reclamanta avea la îndemână și procedura contestației prevăzute de Legea 146 /1997 privind taxele judiciare de timbru.
În legătură cu autoritatea de lucru judecat, în ceea ce privește poziția reclamantei, într-adevăr aceasta nu a fost parte în procesul în care s-a stabilit că societatea agricolă ar fi constructor de rea credință, însă, așa cum am arătat mai sus cu atât mai mult reclamanta trebuia să depună toate diligențele, la momentul încheierii convenției pentru a stabilii cu certitudine ce bunuri poate societatea agricolă să transmită și dacă acestea fac sau nu obiectul vreunui litigiu.
Nu este mai puțin adevărat că, potrivit convenției la care reclamanta face trimitere, aceasta a achitat anumite sume de bani către societatea agricolă aflată în lichidare judiciară, și în măsura în care reclamanta face dovada că nu mai poate să își recupereze aceste sume de bani de la persoana care s-a obligat să-i înstrăineze construcțiile, va putea, eventual să îndrepte o acțiune civilă separată, împotriva acelor persoane care ar fi în ipoteze îmbogățirii fără just temei prin preluarea acestor construcții, cu precizarea că acea acțiune separată, trebuie să întrunească toate condițiile privind regulile instituției "îmbogățirii fără just temei sau justă cauză".
În prezenta speță reclamanta nu a avut un astfel de petit, iar trimiterea generică la obligarea pârâților le despăgubiri pentru valoarea materialelor și a manoperei, nu a fost fundamentată în sensul celor arătate mai sus, astfel că și această cerere, în mod corect, a fost respinsă de către primă instanță.
Față de cele arătate mai sus Curtea, va respinge apelul declarat de către reclamanta TOT SRL A, împotriva sentinței civile nr. 1034 din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1523//108/2006.
Conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga apelanta să plătească intimaților u și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta TOT SRL A, împotriva sentinței civile nr. 1034 din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1523//108/2006.
Obligă apelanta să plătească intimaților u și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanta apelantă
TOT SRL - Cartier Sud,. 32-35
Pârâții intimați
U - A, str. - -,
nr.3
-idem -
U - B,-
Red..03.2008
Tehnored /27.03.2008
Ex.6
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
