Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.58/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-21 Mai 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
-- -- JUDECĂTOR 3: Alina
--- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr.375/C din data de 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în apel, în ședința publică din data de 15 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 mai 2008.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în natură a imobilelor reprezentând fabricile de cărămidă refractară, var, ciment, carieră, din B-, fost, nr.118, actualmente str.-, constatând nulitatea titlului statului și a transcrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, rectificarea de CF în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și a reînscrierii dreptului de proprietate al societății Frații de sub B1 și respectiv al întabulării dreptului de proprietate al reclamantei, în calitate de succesoare a acesteia, iar, în subsidiar, prin echivalent, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.375/28.06.2007, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a anulat acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Municipiul B prin Primar, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentei cause, reclamanta, in calitate de succesoare a defunctului, fiul lui solicita instantei restituirea in natura si in subsidiar prin echivalent, a imobilelor reprezentand fabricile de refractara, var, ciment, cariera din B-, fosta Intreprinderea de Stat, fosta proprietatea societatii Fratii, preluate de stat in baza Legii nr.119/11.06.1948, a Decretelor nr.218/1960 si respectiv nr.712/1996, constatand nulitatea titlului statului si a transcrierii dreptului de proprietate in favoarea Statului R si dispunand rectificarea intabularilor cu consecinta radierii dreptului de proprietate al Statului R si a reinscrierii dreptului de proprietate al societatii Fratii de sub B1 si respectiv, al intabularii dreptului de proprietate al reclamantei, in calitate de succesoare a acesteia.
Deliberand cu prioritate asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R, prima instanță a apreciat ca fata de obiectul cererii deduse judecatii, avand in vedere ca reclamanta pune in discutie valabilitatea preluarii de catre stat a imobilului in litigiu, Statul R are calitate procesuala pasiva si pe cale de consecinta exceptia invocata urmeaza a fi respinsa.
Pe fondul cauzei instanta de fond a retinut ca reclamanta a inteles sa formuleze o actiune in realizarea dreptului sau, adresandu-se direct instantei de judecata fara insa sa-si intemeieze actiunea pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 in conditiile in care demersul intreprins in baza acestei legi respectiv notificarea adresata Primariei Baf ost facuta la data de 22.09.2005 iar Primaria a constatat ca notificarea a fost tardiv formulata.
In primul rand instanta urmeaza sa constate ca imobilele in litigiu intra sub incidenta de aplicare a Legii nr.10/2001.
Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10 / 2001 statuează că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139 / 1940 asupra rechizitiilor și nerestituite, se restituie în natură în condițiile prezentei legi".
Art. 2 alin. 1 din Lege dispune că:" în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: a) imobilele naționalizate prin decretul nr. 92 / 1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificarile și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transport precum și prin alte acte de naționalizare; b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist; c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate; e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial; g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile; h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare; i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Acest text de lege evidențiază domeniul de aplicare al Legii nr. 10/ 2001 analizat sub aspectul modalităților de preluare. Aceste dispozițiile legale acoperă sfera tuturor modalităților de preluare fie ca ar corespunde unei preluari cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil.
In aceste condiții, sunt scoase de sub incidenta legii cazurile expres exceptate, cum este cel reglementat de art. 8 Legea nr. 10/2001, care exclude de la aplicarea legii fie bunurile imobile pentru care există o altă lege de reparație, fie bunurile imobile carora legea le rezervă posibilitatea unei reglementări distincte în viitor insa acesta nu este cazul in speta.
Punerea in aplicare a Legii nr. 10/2001 este precedată de două etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua facultativă, întrucât privește controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul acestor legi, în cadrul procedurii administrative prealabile de restituire în natură ori prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv.
Prima etapă, procedura administrativă prealabilă, are caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv acțiunile în revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil, formulate direct la instantele judecătorești competente sunt inadmisibile, dacă nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de prezenta legea 10/2001.
Pe de alta parte instanta de fond are in vedere ca reclamanta a sesizat Primaria, in baza ledii nr. 10/2001, la data de 22.09.2005, cu depasirea termenului imperativ prevazut de lege.
Art. 21 alin 1 din Legea nr.10/2001 stipulează: " Persoana îndeptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare prezentei legi,persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură imobilului ".
Termenul mai sus arătat fost prelungit cu încă 6 luni prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr.145/2001.
Prin urmare unitatea deținătoare trebuia sesizată în condițiile Legii nr.10/2001, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare Legii, respectiv de la 14 februarie 2001 și până la 13 februarie 2002.
Legea nu precizează care este natura juridică termenului de 12 luni instituit de dispozițiile legale precitate, dar prevede care este efectul nerespectării lui. În acest sens art. 21 alin 5 din Legea nr. 10/2001 dispune." Nerespectarea termenului de 12 luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."
În general termenele înlăuntrul cărora titularii își pot exercita anumite drepturi subiective sunt calificate fi de decădere si se caracterizează prin aceea că nu sunt succeptibile de suspendare sau de întrerupere iar efectul lor constă în stingerea dreptului subiectiv însuși.
Toate termenele prevăzute pentru formularea cererilor de acordare măsurilor reparatorii în condițiile legilor cu un asemenea conținut adoptate până în prezent, au fost ratificate de doctrină și jurisprudență ca fiind termene de decădere, aceeași calificare fiind fiindu- conferită și termenului de 12 luni, instituit de dispozițiile art. 21 alin 1 din Legea nr. 10/2001.
Argumentul esențial rezidă în prevederile art. 21 alin 5, pe care l-am redat anterior și conform căruia, nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Întrucât textul de lege menționat ( art. 21 alin 5 ) nu distinge, decăderea operează indiferent dacă imobilul fost preluat cu sau fără titlu valabil și indiferent dacă, la data intrării în vigoare legii imobilele erau deținute de persoanele juridice obligate la restituirea în natură sau, de alte persoane fizice sau juridice, astfel că, sub acest aspect nu prezintă relevență modul în care, imobilul ce formează obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, trecut în proprietatea statului.
Față de natura juridică termenului instituit de dispozițiile art 21 alin 1 din Legea nr. 10/2001, și anume, aceea de termen de decădere, persoanele îndreptățite care nu au formulat notificarea prevăzută de art. 21 alin 1 în termenul prevăzut de art. 21 alin 5, au pierdut nu numai dreptul de solicita măsuri reparatorii în justiție - în natură sau prin echivalent în condițiile legii - ci, chiar dreptul subiectiv - dreptul de proprietate - și, pe cale de consecință și dreptul de mai formula, potrivit dreptului comun, acțiune în revendicare bunului preluat de stat.
În speță, așa cum am arătat, reclamanta formulat notificarea în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, la data de 22.09.2005, deci, după expirarea termenului instituit de art. 21 alin. 5 din Lege, astfel că, în raport de dispozițiile acestui text de lege ea nu mai poate solicita în justiție măsuri reparatorii în condițiile actului normativ menționat.
Pe de alta parte, este de retinut ca Legea nr. 247/2005 nu a operat o repunere in termenul de depunere a notificarilor si nici nu a acordat un nou termen pentru formularea acestora.
Procedandu-se astfel, nu se incalca prevederile art.6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, doar ca reclamanta trebuie sa urmeze procedura administrativa prealabila precum si termenele defipte de lege pentru procedura respectiva.
Este adevarat ca potrivit art.6 alin. 3 din legea nr. 213/1998, instantele judecatoresti sunt competente sa analizezevalabilitatea titlului, numai ca in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca bunurile preluate de stat, fara un titlu valabil, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
Intrucat legiuitorul a adoptat o lege speciala de reparatie, care este Legea nr. 10/2001, iar imobilele in litigiu fac obiectul acesteia, reclamanta nu poate deroga de la aceasta reglementare fiind obligata sa urmeze procedura si termenele prevazute de legea speciala.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului se arată că, în mod greșit prima instanță nu a pus în discuția părților excepțiile inadmisibilității și prematurității apelului, deși considerentele sentinței apelate dezvoltă pe larg și explicit cele două teze, încălcând astfel, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare.
În contextul inadmisibilității acțiunii, este actualizată tardivitatea formulării notificării, în raport de dispozițiile art.22, alin.1 și alin.5 din Legea nr.10/2001, invocându-se, totodată, și excepția de neconstituționalitate a acestora.
Astfel, se evidențiază faptul că aprecierea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, constituie o încălcare a dreptului de acces la o instanță judecătorească, fiind invocate, astfel, dispozițiile art.480, art.481 cod civil și cele ale art.6, alin.2 din Legea nr.213/1998, art.20 din Constituția României și art.1 din Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, se face referire la normele comunitare, la principiile aplicabilității imediate, directe, prioritare și la principiul obligativității.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele, art.274 Cod procedură civilă, art.2, alin.1, alin.2, alin.3, alin.4, alin.6, alin.7 și alin.9 și următoarele din Legea nr.10/2001, at.1 și art.6 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr.319/13.03.2008, pronunțată în dosarul nr.1783D/2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.22, alin.1 și alin.5 din Legea nr.10/2001, invocată de reclamanta.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fără a analiza fondul pretențiilor deduse judecății, motivat de neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Soluționarea capetelor de cerere privind constatarea nulității titlului Statului și a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român nu este însă condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr.10/2001.
Reținând că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, primei instanțe, potrivit art.297, alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva Sentinței civile nr.375/28 iunie 2007 Tribunalului Brașov, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2008.
Președinte, Judecător,
Pt.jud.- - -, - -
plecată în concediu de odihnă,
semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
-
Red.:-/20.06.2008
Dact.:-/7 ex./14.07.2008
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Roxana Trif, Alina
