Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 581/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 581/
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.892/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâta, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată asistată de avocat, iar pentru pârâta recurentă se prezintă avocat în substituirea avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este legal timbrat cu suma de 1.344 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar copia certificatului de atestare fiscală din care se comunică 1 exemplar cu reprezentantul reclamantei intimate, delegația avocațială de substituire și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.344 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului pârâtei și respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantei pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 740/2.04.2008, pronunțată în dosarul -, Judecătoria Lugoja admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele și .
A constatat că reclamanta împreună cu defunctul G, decedat la data de 3 februarie 2007, au adus serie de îmbunătățiri la imobilul situat în M,-, înscris în CF nr. 814, nr. top. 1704/122, în valoare totală de 138.812,54 lei și au cumpărat materiale de construcție în valoarea de 5405,98 lei, fiecare având cotă de contribuție de câte părți, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de dl. expert ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat pe pârâta să plătească reclamantei suma de 72.109,26 lei reprezentând cota de din totalul îmbunătățirilor aduse la imobilul situat în M,- și din valoarea materialelor de construcții.
A respins ca fiind neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de reclamantă.
A admis excepția formulată de pârâta și a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cotă parte din taxa de timbru și onorariu de expert.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că din declarațiile martorilor și rezultă că începând din anii 1983 -1984, reclamanta intrat în relații de concubinaj cu numitul G și au locuit împreună în localitatea M, nr. 138.
Martorele susțin că cei doi au efectuat o serie de îmbunătățiri la imobilul din litigiu, respectiv au construit două camere, bucătărie, de alimente, baie, garaj, anexe au renovat întreaga casă, au betonat curtea și au introdus apă potabilă.
De asemenea, au împrejmuit gospodăria cu un gard de sârmă susținut de stâlpi de beton și în spatele clădirii principale au mai construit cameră etajată, care nu este foarte
Aceste lucrări au fost efectuate din munca desfășurată atât de reclamantă, cât și de concubinul acesteia în gospodărie, cei doi muncind pământul și cu produsele obținute mergeau pe piață, de asemenea au crescut animale și păsări pe care ulterior le valorificau.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică, de către dl. expert inginer.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică rezultă că imobilul din nr. 13, înscris în CF 818 M, nr. top. 1704/122 - casă și teren de 1173 mp are ca proprietari tabulari Statul Român pe 250 mp și, născută pe cota de 1/1 casă.
Imobilul este alcătuit dintr-o casă veche și o casă nouă, iar valoarea îmbunătățirilor aduse acestui imobil ce au fost efectuate de reclamantă împreună cu defunctul este de 138.812,54 lei, iar valoarea totală a materialelor cumpărate, conform raportului de expertiză și actelor depuse la dosar, de către cei doi concubini este de 5405, 98 lei.
În consecință, instanța a apreciat că îmbunătățirile efectuate la imobilul situat în M, nr. 138 și a materialelor cumpărate au fost efectuate de cei doi concubini în cotă de fiecare, astfel că reclamantei îi revine suma de 69.406,27 lei ce reprezintă cota de din îmbunătățirile efectuate la imobil și suma de 2702,99 lei ce reprezintă cota de din valoarea materialelor cumpărate.
Prin acțiunea civilă dedusă prezentei judecăți, reclamanta a mai solicitat să se constate că au cumpărat împreună cu defunctul și suprafața de 2 ha teren agricol, aspect ce însă nu fost dovedit cu nici o probă de la dosar, cu atât mai mult cu cât vânzarea - cumpărarea acestor suprafețe de teren trebuia să se facă prin acte autentice. În consecință, instanța a respins acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat să se constate că împreună cu defunctul au cumpărat și următoarele bunuri mobile: trei autoturisme, rulotă, remorcă, mașină de spălat, televizoare și trei sau patru congelatoare. Deși martorii propuși de reclamantă au susținut că aceasta, împreună cu defunctul G, au cumpărat aceste bunuri mobile nu s- dovedit valoarea acestora și nici nu au fost individualizate, nedepunându-se la dosar nici un act care să dovedească cumpărarea acestor bunuri.
La dosar există doar copia contractului de vânzare - cumpărare, încheiat între și G, prin care primul vinde, iar cel de-al doilea cumpără autoturismul marca 1300 culoarea alb 13 cu suma de 30.000 lei, act încheiat la data de 04.04.1990, fără însă ca pe acest contract să fie trecută și reclamanta și nu s-a dovedit dacă acest autoturism este unul din autoturismele la care au făcut referire martorii și.
La fila 17 dosar pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând instanței că potrivit certificatului de moștenitor nr. 18/26.02.2007 emis de BNP a renunțat la succesiunea defunctului G, a cărui unic moștenitor a rămas doar sora acestuia, respectiv pârâta.
Astfel ca instanța a admis excepția invocată de pârâta și constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
În susținerea poziției cuprinse în întâmpinare, pârâta a propus spre audiere pe martorii și care susțin că reclamanta nu a avut nici o contribuție la îmbunătățirile aduse imobilului din litigiu, că nu a locuit efectiv împreună cu defunctul etc. aspecte ce însă nu au fost susținute de nici altă probă de la dosar.
Față de cele reținute mai sus, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele și și a constatat că reclamanta împreună cu defunctul G au efectuat, în perioada concubinajului (din anii 1984 și până la decesul acestuia) următoarele îmbunătățiri la imobilul situat în M, nr. 138: au construit două camere, bucătărie, alimente, baie, garaj, anexe, au renovat imobilul, au betonat curtea și au introdus apă potabilă îmbunătățiri în valoare totală de 138.812, 54 lei și au cumpărat materiale de construcție în valoare de 5405,98 lei, fiecare având contribuție de câte 1/2 părți.
În consecință, instanța a apreciat că reclamanta are contribuție la îmbunătățirile aduse la imobilul situat în M, nr. 138, jud. T, în raport de cota sa de, în valoare de 72.109,26 lei, sumă ce reprezintă cota de din îmbunătățirile aduse la construcția casei în sumă de 69.406,27 lei și din valoarea materialelor cumpărate, în sumă de 2702,99 lei.
A respins, ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de reclamantă, respectiv solicitările de constata că a cumpărat împreună cu defunctul 2 ha de teren arabil situate în extravilanul comunei M, precum și următoarele bunuri mobile: trei autoturisme, remorcă, o rulotă, două caroserii noi pentru autoturism, două congelatoare "Artic" și trei frigidere "Artic", cantitatea de 2,5 t, 8 t porumb, 100 mc lemne de foc.
A obligat pârâta, în calitatea sa de unică moștenitoare defunctului G, să plătească reclamantei suma de 72.109,26 lei reprezentând cota de din totalul materialelor și îmbunătățirilor aduse la imobilul situat în localitatea M, nr.138.
În baza art.174 -276 Cod procedură civilă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând cotă parte din taxa de timbru și onorariu de expert. De asemenea, constatat că reclamanta nu a depus chitanță privind plata onorariului de avocat și în consecință nu pot fi acordate aceste cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, atât reclamanta, cât si pârâta, înregistrat la Tribunalul sub nr. - la data de 04.06.2008.
Prin apelul promovat, reclamanta apelanta a solicitat, ca urmare judecării cererii, să fie modificată in parte sentința atacată, in sensul obligării pârâtei la plata în plus față de suma dispusă de instanța de fond a sumei de 2000 lei RON cheltuieli de judecata si 27.890 lei RON pretenții bănești, pentru următoarele motive:
Prima instanță a constatat eronat că nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, nefiind depusă chitanța doveditoare care de fapt se află la fila 113 dosar prima instanță.
Reclamanta apelantă consideră că in mod greșit instanța a respins celelalte pretenții ale reclamantei privind bunurile dobândite împreună cu G, J din valoarea acestora reprezentând diferența de 27.890 lei, sumă la care solicită să fie obligată pârâta să o plătească in plus față de suma acordată. Un alt aspect pe care reclamanta apelantă apreciază că instanța de fond a omis sa-l aibă in vedere privește faptul că in totalitate cheltuielile de înmormântare au fost suportate de către reclamantă.
In drept, a invocat dispozițiile art. 992 din civ. coroborat cu art. 282, art. 296 si respectiv art. 274.pr.civilă.
Pârâta apelanta critică hotărârea Judecătoriei Lugoj pentru nelegalitate si netemeinicie pentru următoarele motive:
Reclamanta nu a fost căsătorita cu tatăl pârâtei, astfel că dreptul la acțiune derivă din relatiile patrimoniale dintre cei doi concubini care e guvernat de dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Se arată că potrivit art. 1 alin.1 si 3 din Decretul 167/1958 dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie dacă nu a fost exercitat in termenul prevăzut de lege, orice clauză contrară acestei dispoziții fiind nulă.
Potrivit art. 3 din același decret, termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar conform art. 18 instanța judecătorească este obligată să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris, totodată art. 7 din Decretul nr.167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar in obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, prescriptia începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Parata apelantă arată că nu a existat vreun motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, astfel că dreptul la acțiune al reclamantei era prescris la data introducerii acțiunii.
Mai arată că prima instanță procedând la judecarea cauzei in fond, a încălcat atât dispozițiile referitoare la prescripție, cât si cele referitoare la prevederile art. 129 alin.5 pr.civ. referitoare la rolul activ al instanței.
Cu privire la fondul cauzei, consideră că instanța de fond a admis in mod greșit in parte acțiunea reclamantei, înlăturând fără nici un temei declarațiile martorilor si G, motivul înlăturării acestor declarații, respectiv că nu au fost susținute de nici o altă probă este nefondat, ținând seama că nu au fost contradictorii si nici nu s-a dovedit că vreunul din cei doi martori ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, mai mult aceștia au fost vecini cu defunctul G, înlăturând aceste declarații rezultă că soluția s-a pronunțat exclusiv pe baza declarațiilor martorilor si fără a indica insă de ce acestea pot fi considerate concludente.
Se mai arată că sentința atacată este criticabilă si in ce privește faptul că reclamanta ar fi făcut dovada că a avut contribuția de parte la realizarea îmbunătățirilor aduse imobilului si la achiziționarea materialelor de construcții, solicitând să se constate că prezumția de comunitate si de contribuție egală la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei, instituita de art.30 alin.1 din Codul familiei nu este aplicabilă in cauza de față ținând seama că reclamanta nu a fost căsătorită cu defunctul Cu HG privire la sarcina probei, in speță sunt incidente prev. art. 1169.civ. potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar reclamanta nu și-a probat susținerile din cererea introductivă.
Reclamanta apelantă, prin întâmpinare, solicită respingerea cererii de apel promovată de apelanta, solicitând respingerea excepției prescripției extinctive prevăzută de Decretul nr. 167/1958 prin împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, in mod corect termenul general de prescripție privește momentul la care apelanta pârâtă a dobândit calitatea de succesor legal prin moștenire de la defunctul G - proprietatea asupra imobilului in cauză, cât si asupra altor bunuri cumpărate de reclamanta cu defunctul
HGSe arată că pârâta omite să aibă in vedere că acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 992.civ. astfel că susținerile pârâtei nu au bază legală.
Referitor la al doilea motiv invocat de pârâta apelantă, in sensul că toate îmbunătățirile aduse imobilului au fost realizate si suportate valoric numai de către defunctul G fără contribuția reclamantei, apelanta nu are in vedere că începând cu a doua Jaa nului 1996 si până la data decesului, defunctul nu a mai avut calitatea de angajat si nu a realizat venituri decât din valorificarea unor produse agricole, astfel că in mod corect prima instanță a apreciat contribuția reclamantei ținând cont de înscrisuri si de proba testimoniala cu care reclamanta a făcut dovada calității de angajat si a veniturilor realizate, cât si a contribuției in munca la realizarea lucrărilor agricole si la obținerea produselor valorificate prin vânzare in cadrul pieței din
Apelanta pârâtă prin întâmpinare, solicită respingerea apelului reclamantei, considerând că in mod corect prima instanță a respins pretentiile reclamantei pentru obligarea sa la plata sumei de 27.890 lei reprezentând parte din valoarea a doua hectare de teren arabil, situate in extravilanul comunei M si parte din celelalte bunuri descrise in acțiunea introductivă.
De asemenea, a considerat nefondate si pretențiile referitoare la cheltuielile de înmormântare pe care reclamanta pretinde ca le-a plătit, față de înscrisurile depuse la dosar, de altfel in condițiile in care reclamanta nu a solicitat prin acțiunea introductivă restituirea cheltuielilor pretins efectuate cu înmormântarea defunctului G, această cerere nu poate fi făcută în calea de atac fiind o cerere nouă.
Prin decizia civilă nr.892/A/191.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 740/2.04.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul -, în contradictoriu cu intimatele și.
A admis apelul promovat de reclamanta, în contradictoriu cu intimatele si împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat in parte sentința civilă nr. 740/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj si, in consecință, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei si din valoarea actualizată a sumei de 15.000 lei ROL, reprezentând contravaloarea autoturismului 1300, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10375/04.04.1990.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei in plus si suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu de avocat partial, pentru solutionarea pe fond a cauzei.
Au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei civile apelate.
A fost obligată pârâta apelantă să plătească reclamantei apelante suma de 2.295,92 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu privire la apelul formulat de reclamanta că, prima instanță a respins solicitările reclamantei de a se constata că împreună cu defunctul HG ar fi achizitionat 2 ha teren arabil în extravilan com. M, precum si celelalte bunuri mobile, (trei autoturisme, o remorcă, o rulotă, doua caroserii noi pentru autoturism, doua congelatoare Arctic si trei frigidere Arctic, 2,5 t, 4,8 porumb si 100. lemn foc).
În ce privește cele 2 ha teren arabil, trebuie reținut ca fiind vorba despre bunuri imobile, încheierea actului de vânzare-cumpărare reprezintă o condițiead validitatem, necesară pentru nașterea valabilă a acestuia.
La dosar nu s-au depus astfel de înscrisuri din care să rezulte că reclamanta si defunctul ar fi achiziționat împreună teren, ci doar un contract de donație încheiat de defunct cu numita. De asemenea, nici în apel nu s-a făcut o astfel de dovadă cu înscrisuri, astfel că, pentru considerentele mai sus-arătate referitoare la condițiaad validitatema actului de vânzare cumpărare a unui teren, depoziția martorului, audiat in apel la propunerea reclamantei apelante, nu poate fi avută în vedere în sensul că reclamanta si defunctul au luat în perioada concubinajului 2 ha pământ.
Referitor la cele trei autoturisme, pretins cumpărate împreună cu defunctul, s-a depus la dosarul primei instanțe un contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism 1300 alb, încheiat la 04.04.1990 pe numele defunctului, iar martora, audiată in apel la solicitarea reclamantei, a declarat că ei doi au cumpărat un autoturism, depoziție care se coroborează cu cea a martorului, audiat la instanța de fond, tot la cererea reclamantei. Chiar si martorul audiat la propunerea pârâtei apelante, în apel, a arătat că apelanta reclamantă si defunctul aveau o Break și că de când îi știe (din 1989-1990), cei doi aveau deja mașina.
Din toate aceste declarații coroborate cu înscrisurile de la fila 34 dosar fond, rezultă că pe perioada concubinajului, reclamanta si defunctul au cumpărat împreună un autoturism 1300 de culoare albă, al cărei an de achiziție se încadrează în perioada concubinajului celor doi, cu prețul de 15 lei ROL.
In ce privește celelalte bunuri mai sus-menționate, deși în apel s-a suplimentat probatoriul, nu s- făcut dovada achiziționării lor de către reclamantă împreună cu defunctul.
O altă critică vizează modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată.
Tribunalul a reținut că in mod greșit a fost respinsă solicitarea in raport de soluția pronunțată, deoarece dovada privind efectuarea acestor cheltuieli se află la dosar, la fila 113, prin urmare, cererea trebuia admisă, raportat la pretențiile încuviințate.
Apelul formulat de pârâta apelanta este nefondat.
Astfel, aceasta pe cale de excepție a reiterat prescripția dreptului la acțiune, susținând că termenul general de prescripție de 3 ani curge de la data realizării fiecărei lucrări de îmbunătățire în parte, pretinsă de reclamanta, ori de la data pretinsei achiziționări a fiecărui bun, în raport cu care solicită să i se recunoască contribuția comună cu defunctul, arătând, de asemenea, că nu există în speță cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.
Cu privire la acest aspect, tribunalul a apreciat că, deși în cazul concubinilor nu se aplică situația de suspendare a cursului prescripției care-i privește pe soți, până la decesul concubinului său si, implicit până la pretențiile emise de succesorii acestuia asupra bunurilor defunctului, dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a născut.
Prin urmare, urmează a se aprecia că termenul de 3 ani a început să curgă de la data la care pârâtele i-au contestat reclamantei dreptul de proprietate pe care susține că-l are asupra bunurilor pretins dobândite împreună cu defunctul, moment situat imediat după decesul lui G(3.02.2007, când pârâtele i-au interzis intrarea in imobil. Față de această dată, acțiunea de față formulată la data de 2.05.2007 nu este prescrisă, motiv pentru care excepția este nefondată.
Cât privește îmbunătățirile aduse imobilului, s-a dovedit prin probatoriul administrat atât la instanța de fond, cât si in apel, că ele au fost realizate de ambii concubini, reținându-se deci, dreptul reclamantei la din c/val. acestora. Martorii, si, audiați in apel, la solicitarea reclamantei, au arătat că reclamanta muncea foarte mult la sat, cultiva in grădină zarzavaturi pe care le comercializa la piață, au crescut animale, iar reclamanta avea si serviciu în S-a arătat că cei doi au ridicat anexe, magazii pentru porumb, au pus faianță în bucătărie, au zugrăvit casa si au tencuit-o la exterior, iar reclamanta se ocupa de gospodărie.
Deși prezumția comunității de bunuri nu este aplicabilă in cauza de față, la dosarul primei instanțe exista copia cărții de muncă, atât a reclamantei, cât si defunctului. Se retine că la data începerii relației de concubinaj (1984) reclamanta era încadrată in muncă, realizând venituri, lucrând inclusiv la momentul anului 2006. Copia cărții de muncă a defunctului este depusă până la anul 1996, dată de la care nu mai rezultă că acesta să fi avut alte venituri ca salariat.
S-a dovedit, de asemenea, că aceasta, pe lângă veniturile din salariu, lucra si in gospodărie si obținea produse si din comercializarea legumelor la piață.
Prin urmare, a reținut instanța de apel că, criticile pârâtei apelante nu sunt întemeiate.
Reținând considerentele mai sus expuse, precum si dispozițiile art. 296.pr.civ. instanța de apel a respins apelul pârâtei, și admis in schimb apelul reclamantei, a fost schimbată în parte sentința civila apelată, in sensul că a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei si cota de din valoarea reactualizată a prețului autoturismului 1300, respectiv 15.000 lei ROL, (reactualizare care se poate face si in faza de executare silită, având in vedere că la prima instanța expertiza nu a stabilit si acest aspect si că, de asemenea, in apel reclamanta nu a solicitat suplimentarea expertizei cu acest obiectiv).
De asemenea, au fost acordate reclamantei si cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul de avocat ( în raport de pretențiile admise), menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Ca efect al admiterii apelului reclamantei, i-au fost acordate acesteia si cheltuieli de judecată in cuantum de 2.295,92 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.
Impotriva deciziei civile nr.892/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în termen legal, a declarat recurs pârâta, la data de 28.04.2009, solicitând admiterea recursului, și, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare în baza art.312 alin.3 pr.civ. iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței civile recurate, admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta.
In motivarea recursului, pârâta a criticat decizia civilă pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a stabilit cuantumul sporului de valoare prin îmbunătățiri la suma de aproximativ 40.000 Euro, sumă care este cu mult mai decât o valoare reală de circulație a imobilului, expertiza efectuată în cauză fiind teoretică, lipsită de suport real față de piața imobiliară, ceea ce o prejudiciază grav, iar în favoarea reclamantei îi creează o veritabilă îmbogățire fără justă cauză.
Pârâta-recurentă a criticat necitarea pârâtei cu mențiunea "la interogator" și nepronunțarea instanței de apel cu privire la proba de efectuare a unei noi expertize de valoare a imobilului, sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Recurenta a criticat și faptul că instanța de apel și-a argumentat soluția dând eficiență depozițiilor unor martori care nu locuiesc în M, ci în T, deci probe indirecte, nefiind luate în considerare depozițiile martorilor propuși și audiați din partea ei.
S-a criticat și reținerea de către instanța de apel a faptului că autoturismul marca 1300 fost cumpărat de către defunct împreună cu reclamanta, luându-se în considerare depozițiile martorilor și, în contra și peste înscrisul autentic reprezentat de contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.10375/4.04.1990 încheiat între defunct și numitul, fiind încălcate prevederile art.1191 civil. Sub acest aspect, pârâta a susținut că valoarea la care a fost obligată în apel să o plătească reclamantei pentru din autoturismul sus-menționat, fabricat în anul 1977, de 15.000 RON, este absurdă, mult mai decât valoarea lui la ora actuală, în sensul că depășește valoarea unui autoturism nou.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 și art.312 pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pentru termenul de judecată din 2.06.2009 (la 26.05.2009), intimata, prin apărător ales, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Timiș în apel, susținând că nu sunt incidente nici unul din temeiurile de casare ori modificare a deciziei civile recurate, astfel cum s-a solicitat.
Criticile privind concluziile expertizei tehnice judiciare întocmite la instanța de fond - Judecătoria Lugoj, relativ la cuantumul sporului de valoare prin îmbunătățirile aduse imobilului, menționate la suma de 40.000 Euro, nu pot fi luate în considerare atâta timp cât pârâta nu a formulat obiecțiuni la această expertiză și nu a solicitat în temeiul art.312 pr.civ. întregirea expertizei sau efectuarea unei noi expertize. Mai mult, în fața instanței de apel, aceasta nu a mai susținut cererea de efectuare a unei noi expertize, motivele apelului vizând în esență excepția tardivității acțiunii civile formulată de reclamantă, iar pe fond, insuficiența probatoriului administrat de aceasta.
Relativ la autoturismul marca 1300, intimata arată că sub durata conviețuirii cu defunctul, au achiziționat împreună două autoturisme, o Break nr.- și autoturismul marca 1300 nr.3-TM-3221 aflat în posesia ei.
In concluzie, intimata precizează că recurenta invocă generic dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. fără a fi dezvoltate, astfel că, recursul se impune a fi respins ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, în raport de actele depuse la dosar, și dispozițiile art.299, 312 alin.1 pr.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile pârâtei-recurente se referă în principal la cuantumul contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobilul proprietatea defunctului, susținând că reclamanta, fosta concubină a tatălui său, a fost angajată pe întreaga perioadă de concubinaj, a locuit în apartamentul proprietate personală din T și nu la, astfel încât aportul efectiv în muncă al acesteia se poate rezuma numai la perioada de concedii și sfârșitul de săptămână.
Sub acest aspect însă, Curtea apreciază că ambele instanțe de judecată au făcut o corectă aplicare și interpretare a legii în ceea ce privește contribuția efectivă a reclamantei - în calitate de concubină a defunctului G, la efectuarea acestor lucrări, pornindu-se, pe de o parte, de la perioada lungă a concubinajului (din anul 1984 și până la decesul defunctului, 3 februarie 2007), iar pe de alta, de la modul concret în care acestea s-au gospodărit, au locuit și muncit împreună în gospodăria de la, unde reclamanta își aduce un aport substanțial, cultivau legume și zarzavaturi pe care ulterior le comercializau la piață, au crescut și animale, în același timp reclamanta având și serviciu în
In ceea ce privește cota de din valoarea autoturismului marca 1300, de 15.000 RON (astfel cum precizează recurenta), Curtea constată că acest aspect este nefondat întrucât, astfel cum rezultă fără dubiu din dispozitivul deciziei civile recurate, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei din valoarea actualizată a sumei de 15.000 lei ROL, în considerentele deciziei civile (fila 5 verso) făcându-se mențiunea expresă că reactualizarea se poate efectua și în faza de executare silită întrucât, în fața instanței de fond nu s-a prevăzut acest obiectiv și ulterior, reclamanta, în apel nu a solicitat suplimentarea expertizei în acest sens.
Prin urmare, pârâta-recurentă este în eroare cu privire la suma de 15.000 RON, în fapt fiind vorba de 15.000 ROL, sumă care evident că nu depășește valoarea actuală a unui autoturism nou.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente nici unul din temeiurile de casare ori modificare a deciziei civile recurate, astfel că în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul pârâtei ca nefondat, iar în baza art.274 pr.civ. o va obliga să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, onorariu de avocat (fila 16 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.892/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâta-recurentă să plătească intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, Ptr.JUDECATOR,
- - - - - -
-aflată în concediu de odihnă-
VICEPREȘEDINTE C DE APEL
Ptr.GREFIER,
- -
PRIM GREFIER C DE APEL,
Red.: /07.07.2009
Dact.:/ 2 ex./07.07.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. C,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
