Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.59/
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare, în fond după casare, acțiunea civilă formulată de reclamantă, domiciliată în C,-, -1,.B,.20, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMANUL MUNICIPIULUI și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-,având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantă personal, asistată de avocat, pentru pârâții Primarul Municipiului C și Consiliul Local C, răspunde avocat.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii proc.civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat depune lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare alcătuită în conformitate cu disp. art. 1 alin. 5 din Legea 10/2001, pentru luna martie 2008 și procesul verbal de întocmire a listei și, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat având cuvântul pentru reclamantă precizează că aceasta este de acord cu atribuirea în compensare a unuia din terenurile precizate în listă, cu excepția loturilor înscrise la poziția 10 și 11 din listă; precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru reclamantă precizează că acțiunea reclamantei are caracterul unei acțiuni în restituire întemeiată pe dispozițiile Legii 33/1994. Având în vedere lista cu terenurile care pot face obiectul atribuirii în compensare în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 din care rezultă că există teren disponibil, solicită în principal, admiterea acțiunii și obligarea intimaților pârâți să emită dispoziție de restituire a unei suprafețe de teren care face obiectul listei, mai puțin terenurile menționate la pozițiile 10 și 11 din listă, cu cheltuieli de judecată; în subsidiar solicită atribuirea unei suprafețe de teren identificată în zona M conform listei prezentată pentru luna ianuarie.
Avocat, având cuvântul pentru pârâți, în principal solicită respingerea acțiunii, întrucât din lista depusă rezultă nu există nici o suprafață de teren liber care să poată fi atribuit în compensare, toate suprafețele prezentate în listă fiind fie mai mari, fie mai mici decât suprafața de teren deținută de reclamantă; cu privire la subsidiarul formulat, referitor la atribuirea unei suprafețe de teren identificată în zona M, lasă la aprecierea instanței.
- CURTEA -
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea promovată la data de 4.08.2000 și precizată pe parcursul procesului, reclamanta a solicitat obligarea Primarului Municipiului C și a Consiliului Local C să îi restituie în proprietate terenul expropriat, având în vedere că în prezent posibilitatea retrocedării terenurilor expropriate este reglementată de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
S-a motivat de reclamantă că a fost proprietara unei suprafațe de 337,5 mp. teren situat în C,-, teren ce a fost expropriat în anul 1984, iar clădirea aflată pe acest teren a fost demolată, că în urma exproprierii nu a fost dezdăunată, întrucât despăgubirile calculate au fost modice.
În raport de precizarea obiectului acțiunii Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 2631 pronunțată la 24.10.2002, a casat sentința civilă nr. 5427 din 14.03.2002 a Judecătoriei Constanța și a reținut cauza pentru soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată modificată, făcând aplicarea prevederilor art. 2 pct. 3 lit. "e" Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanțaa admis în parte cererea formulată de reclamantă și a dispus restituirea de către pârâți a terenului liber din suprafața totală de 337,5 mp. situat în C,-.
S-a reținut că cererea reclamantei este supusă dispozițiilor Legii nr. 33 din 1994 reprezentând o acțiune de restituire a unui imobil expropriat.
Exproprierea poate opera doar pentru o cauză de utilitate publică, dar cu condiția unei plăți juste și proporționale, ceea ce în speță nu s-a realizat, chiar dacă scopul acesteia a fost atins în realitate.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de APEL CONSTANȚA care prin decizia civilă nr. 1372/C/7.12.2004, făcând aplicarea prevederilor art. 297 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, a anulat hotărârea instanței de fond și s-a fixat termen pentru evocarea fondului.
S-a avut în vedere că prin cererea formulată reclamanta a solicitat restituirea unui alt teren echivalent în locul celui expropriat, fie acordarea de drepturi bănești atât pentru teren cât și pentru construcție.
Reclamanta a arătat că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât pe acesta se află un punct termic, spații și alei pietonale care deservesc ansamblul de locuințe b-dul -.
Potrivit principiului disponibilității, obiectul cererii este stabilit de reclamant, iar instanța este ținută de cererea reclamantului, neputându-i depăși limitele, având obligația de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut.
În cauză, prima instanță a obligat pârâții la restituirea terenului în natură, pronunțându-se astfel pe altceva decât ceea ce s-a cerut, încălcând principiul disponibilității părții.
Instanța de apel, după evocarea fondului cauzei, prin decizia civilă nr. 49/.03.2006 a respins contestația reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție Curtea de APEL CONSTANȚAa reținut în esență că dispozițiile art. 35 și 36 din Legea nr. 33/1994 se aplică exproprierilor efectuate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 33/1994, în situația în care imobilele expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului de utilitate publică până în acel moment și nici până în momentul cererii de retrocedare având la bază acest temei legal. Cum în speță exproprierea s-a consumat integral, cererea de retrocedare a terenului întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 este nefondată, iar repararea prejudiciilor aduse foștilor proprietari prin acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai în temeiul Legii 10/2001.
Prin decizia nr. 9720/24.11.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamanta și a casat decizia civilă nr. 49/28.03.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel, după anularea sentinței și evocarea fondului, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului" non reformatio in pejus". Astfel, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanțaa dispus restituirea către reclamantă a terenului liber din totalul suprafeței de 337,5 mp ce a făcut obiectul exproprierii, iar în apelul promovat de reclamantă, după anularea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins ca nefondată cererea reclamantei, agravându-i situația în propria cale de atac.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
La termenul de judecată din 21 noiembrie 2007, Curtea de APEL CONSTANȚA reinvestită cu soluționarea pe fond a cererii reclamantei, a solicitat acesteia să facă precizări cu privire la obiectul cererii deduse judecății și respectiv temeiul de drept și să arate dacă, în condițiile în care, pe parcursul soluționării prezentului litigiu intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, înțelege să solicite repararea prejudiciului suferit prin exproprierea terenului în suprafață de 337,5 mp, conform acestei proceduri speciale. S-a mai solicitat reclamantei să precizeze dacă a formulat notificare cu privire la terenul expropriat în condițiile Legii nr. 10/2001 ( fila 15).
La termenul de judecată din 19 decembrie 2007, atât în precizările scrise cât și în concluziile expuse prin apărătorul calificat, reclamanta a învederat instanței că își menține pretențiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, în sensul de a-i fi restituit în schimbul terenului expropriat nelegal, un alt teren de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici edilitare, neînțelegând ca repararea prejudiciului suferit să se realizeze în procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001.
Față de obiectul cererii reclamantei - retrocedare teren conf. art. 35 din Legea nr. 33/1994 - și având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil și principiul"non reformatio in pejus"instanța de apel reține următoarele:
Reclamanta a dedus judecății încălcarea dreptului său de proprietate asupra terenului situat în C,-, în suprafață de 337,5 mp, expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 344/1984, solicitând restituirea terenului liber, neafectat de detalii de sistematizare și, în ipoteza în care exproprierea și-a produs efecte integral, să i se restituie un teren în compensare ( fila 1 dosar nr. 7327/2000 al Judecătoriei Constanța ).
Acțiunea a fost promovată la data de 4.08.2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, pe parcursul soluționării, reclamanta și-a precizat temeiul de drept ca fiind art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia nr. 6/27.09.1999 ( publicată în Monitorul oficial al României nr. 636/1999), în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retroD. unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
Această dezlegare dată problemei de drept ce vizează aplicabilitatea în timp a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 este obligatorie pentru instanță, în condițiile în care prezenta cauză se afla pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar reclamanta nu a optat în condițiile art. 46 din această lege, pentru suspendarea cursului judecății și realizarea pretențiilor sale în procedura reglementată de noua lege.
prin expropriere a dreptului de proprietate privată constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin.(3) din Constituție, de art. 481.civil și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, o măsură cu caracter excepțional de restrângere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusă decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 că " dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retroD. lor dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică".
Prin această reglementare se dă astfel posibilitatea să se revină asupra exproprierii dispuse pentru cauză de utilitate publică atunci când, din diverse motive, nu au început lucrările pentru aducerea la îndeplinire a scopului în care s-a făcut exproprierea și nici nu a fost manifestat interesul în realizarea acelui scop printr-o nouă declarație de utilitate publică.
Legea nr. 33/1994 nu reglementează însă modalitatea de reparație a prejudiciiilor produse foștilor proprietari prin exproprierea terenurilor și afectate ulterior scopului pentru care au fost expropriate, procedura reparării acestor prejudicii fiind reglementată printr-o lege specială - legea nr. 10/2001.
În speță se reține că reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici nu a făcut dovada că după intrarea în vigoare a acestei legi a adresat unității administrative deținătoare, o notificare, iar în absența oricărui răspuns la această notificare, solicită instanței să se pronunțe direct pe fondul pretențiilor sale, în temeiul art. 22 coroborat cu art. 11 din Legea 10/2001 republicată.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, care presupune faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a se pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supusă judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. Soluționând cauza în raport de dispozițiile Legii nr. 33/1994, instanța constată că potrivit expertizei efectuată de ing., terenul în suprafață de 337,50 mp expropriat în baza Decretului 344/1984 a fost parțial afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, o suprafață de 229,58 mp fiind ocupată de construcția unui punct termic și o cale de acces la imobil, fiind liberă o suprafață de 98,83 mp reprezentând poligonul din planul anexă la expertiză ( filele 23 - 26 dosar nr. 646/C/2004 al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Constatându-se că această suprafață de teren este liberă de construcții și nu este afectată exploatarea punctului termic și pentru a respecta pincipiul "non reformatio in pejus", conform dispozițiilor deciziei de casare, se va admite în parte acțiunea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și se va dispune restituirea terenului liber, neafectat de utilitate publică după expropriere.
Se va reține că în primul ciclu procesual Tribunalul Constanța, prin sentința civilă 1401/28.11.2003 a obligat pârâții să restituie reclamantei terenul liber din totalul de 337,50 mp ce a făcut obiectul exproprierii, fără a identifica suprafața lotului liber.
După anularea acestei hotărâri și rejudecarea cauzei, în urma admiterii probei cu expertiză tehnică imobiliară, s-a identificat terenul liber ca fiind în suprafață de 98,83 mp, poligonul, bun ce urmează a fi restituit reclamantei.
În ceea ce privește diferența din terenul expropriat în suprafață totală de 337,50 mp, se reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, terenul este ocupat de construcția unui punct termic, situație în care cererea de restituire a acestui teren este nefondată.
Referitor la cererea de atribuire a unui teren în suprafață de 337,5 mp în compensarea celui ce a făcut obiectul exproprierii în baza Decretului nr. 344/1984, se constată că este nefondată, repararea prejudiciului cauzat reclamantei, în această modalitate putându-se realiza numai în contextul Legii nr. 10/2001 și numai în ipoteza în care unitatea notificată deține terenuri ce pot fi oferite în compensare.
Cum în cauză reclamanta nu a probat faptul că a formulat notificare conform Legii 10/2001 și nu a cerut repararea prejudiciilor suferite în baza acestei legi, iar pârâții Municipiul C și Consiliul Local C au arătat că nu dețin terenuri pentru a fi oferite în compensare, toate terenurile disponibile la începutul lunii martie 2008 fiind deja atribuite în compensare în procedura Legii 10/2001 altor persoane îndreptățite, urmează a se respinge această cerere a reclamantei ca nefondată (fila 36).
Măsura compensării cu alte bunuri - în speță teren - este la latitudinea deținătorului imobilului notificat, singura entitate care poate aprecia dacă măsura este sau nu posibilă.
Includerea terenurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine Consiliului Local, în temeiul art. 38 lit. "h" din Legea nr. 215/2001, singura autoritate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietate unității administrativ teritorială trebuie să fie menținut sau nu în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ teritoriale. Instanța de judecată nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste voința titularului dreptului, iar în lipsa unor bunuri disponibile nu poate dispune obligarea unității administrativ teritoriale la predarea unui teren echivalent ca valoare și caracteristici edilitare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994 se va admite în parte acțiunea reclamantei și vor fi obligați pârâții să restituie reclamantei terenul liber în suprafață de 98,83 mp identificat în anexa la raportul de expertiză.
Conform art. 276.pr.civ. compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantă, domiciliată în C,-, -1,.B,.20, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMANUL MUNICIPIULUI și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 49/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 28 martie 2006, în dosarul nr. 2640/C/2004,având ca obiect expropriere.
Obligă pârâții să restituie reclamantei suprafața de teren de 98,83 mp reprezentând conturul din planul anexă la raportul de expertiză realizat de expertul.
Respinge cererea de restituire în natură sau prin echivalent a diferenței de suprafață până la 337,50 mp, ca nefondată.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 Martie 2008
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.jud.MP/25.03.2008
Tehnored.gref.AM
7 ex./26.03.2008
3 com./26.03.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
