Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/Ap
Ședința publică din data de 26 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G - - judecător
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Burdea
Grefier: - -
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.500 din data de 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 19 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 26.05.2008.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr. 500/12.11.2007, Tribunalul Brașova respins excepția nulității absolute a certificatelor de moștenitor, invocate de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și de asemenea a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și - prin mandatar în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin primar, SC""SRL B, Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și, obligând totodată pe reclamanți să plătească pârâților, și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au promovat o acțiune prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 4573/21.04.2003 a Judecătoriei Brașov, această acțiune a fost respinsă, cu motivarea că, reclamanții nu au chemat în judecată și Statul Român, în numele căruia SC SRL Baî ncheiat contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a exercitat calea de atac a apelului, care, prin decizia civilă nr. 1345/A/22.12.2003, Tribunalul Brașova fost respins însă, pentru alte considerente decât cele reținute de Judecătoria Brașov.
În acest sens, instanța de apel a statuat că, este greșită reținerea primei instanțe relativă la imposibilitatea cercetării în fond a cauzei, în condițiile în care nu a fost chemat în judecată și Statul Român, astfel că, a procedat la analizarea pe fond a pretențiilor formulate de reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța ce a pronunțat decizia civilă menționată a reținut că, deși reclamanții nu au învestit instanța cu un petit relativ la constatarea nevalabilității titlului cu care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, în considerentele cererii pe care au promovat-o au invocat pe cale incidentală, nevalabilitatea acestui titlu.
În acest sens, instanța de apel a reținut că, imobilele în litigiu înscrise în CF nr. 11653 B, sub nr. top inițial 5434 au constituit obiectul dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților din prezentul dosar-, cu cota de 3/6 parte, și, ambii cu cota de 1/6 parte fiecare și a numitului, de asemenea, cu cota de 1/6 parte.
În temeiul Decretului nr. 92/1950, aceste imobile au trecut în proprietatea statului, cu titlu de naționalizare. Prin decizia pe care a pronunțat-o, instanța de apel a statuat că titlul cu care statul a preluat imobilele în litigiu este unul nevalabil, deoarece, în actul de naționalizare nu este menționat numele persoanelor, ce figurau în evidențele de publicitate imobiliară și nici cota-parte ce a fost preluată de la fiecare dintre acestea.
Totodată, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a reținut că, statuarea, în cadrul procesului ce a format obiectul dosarului civil nr. 2335/2003 al Tribunalului Brașov, asupra nevalabilității titlului cu care statul a preluat imobilele în litigiu nu este de natură a atrage sancțiunea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la aceste imobile, deoarece, condițiile de valabilitate ale unui act juridic se apreciază prin raportare la momentul încheierii acestuia, or, la momentul la care au fost perfectate actele translative de proprietate menționate, au fost îndeplinite toate condițiile instituite de lege pentru încheierea lor valabilă.
Împotriva deciziei civile nr. 1345/22.12.2003 a Tribunalului Brașov, reclamantul a exercitat calea de atac a recursului, ce a fost respinsă, aspect recunoscut și necontestat de reclamanții din prezentul proces.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului rezultă că, după apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții din prezenta cauză au urmat și procedura instituită de acest act normativ, pentru a obține restituirea imobilului în litigiu.
Această procedură a fost suspendată de drept pe perioada de timp în care s-a judecat acțiunea ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele în litigiu, ea fiind finalizată prin decizia nr. 267/23.12.2003, emisă de pârâta SC SRL.
Prin această decizie, a fost admisă în parte cererea reclamantului, de restituire în natură a imobilului situat în B,-, înscris în CF nr. 11653 B, sub nr. top inițial 5434, și, în consecință, a fost restituită acestuia cota de 5/12 parte din imobil, ce nu a fost înstrăinată în condițiile Legii nr. 112/1995, iar pentru cota de 5/12 parte din imobil, ce a fost înstrăinată în temeiul actului normativ menționat, reclamantului i-a fost făcută o ofertă de despăgubire prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.
Prin aceeași decizie, notificarea pe care reclamantul a formulat-o în calitate de mandatar al reclamantului a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată.
Fiind nemulțumit de modul de soluționare a notificării pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul, în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului, a exercitat calea de atac a contestației împotriva deciziei emisă de pârâta SC SRL, criticând-o sub aspectul modului de stabilire a cotei-părți ce i se cuvine din imobilul în litigiu și sub aspectul modului de soluționare a notificării pe care a promovat-o în calitate de mandatar al reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 293/23.04.2004 a Tribunalului Brașov, devenită definitivă prin respingerea apelului declarat împotriva sa, prin decizia civilă nr. 1248/16.12.2004 a Curții de APEL BRAȘOV, și irevocabilă prin respingerea recursului exercitat de reclamanții din prezenta cauză, conform deciziei civile nr. 2311/14.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă contestația formulată în sensul celor mai sus-arătate.
La adoptarea soluției sale, instanța învestită cu soluționarea contestației promovată în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, a reținut că, imobilul în litigiu a format obiectul dreptului de coproprietate al numiților, cu cota de 3/6 parte, și, cu cota de 1/6 fiecare.
Prin Certificatul de Moștenitor, emis, la data de 24 august 1948, de Judecătoria Mixtă S, s-a constatat că au calitatea de moștenitori ai numitei, și, și că a renunțat la succesiunea după defuncta sa mamă-.
Prin testamentul autentic întocmit, la data de 8.02.1995, numitul a dispus ca toate drepturile de proprietate sau cele similare, precum și pretențiile de retrocedare corespunzătoare, în ceea ce privește imobilele ce formează obiectul dreptului său de proprietate, aflate pe teritoriul României, să revină reclamantului.
În temeiul acestui testament, la data de 12.04.2001, a fost emis Certificatul de Calitate de Moștenitor nr. 89/2001, de către și, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor a reclamantului după defunctul, în ceea ce privește bunurile existente pe teritoriul României.
Raportat la cele mai sus-expuse, s-a reținut cu putere de lucru judecat că, numitului îi revine cota de 5/12 parte din imobilul în litigiu, numitei, cota de 5/12 parte, iar numitului, cota de 2/12 parte din acest imobil, având în vedere că acesta din urmă a renunțat numai la cota ce îi revenea de pe urma succesiunii numitei, cu privire la cota de 1/6 parte pentru care acesta a avut înscris dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire după defunctul (drept întabulat anterior naționalizării imobilului în litigiu) nefiind făcută în condițiile legii o declarație de renunțare.
Față de cele ce preced, s-a reținut, că reclamanții din prezenta cauză nu au calitatea de unici coproprietari ai imobilului revendicat, această calitate aparținând și numitului.
Apoi, s-a constatat că, există o statuare definitivă și irevocabilă, care se bucură de prezumția instituită de art. 1200 pct 3 Cod civil, în ceea ce privește valabilitatea titlurilor pe care pârâții le au asupra imobilului în litigiu și că, cu privire la acest imobil, a fost urmată de către reclamanți procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001.
Or, în aceste condiții în care reclamanții au uzat de prevederile legii speciale de reparație pentru a-și valorifica drepturile pe care le au asupra imobilului în litigiu, valorificarea acestor drepturi nu se poate realiza și pe calea unei acțiuni ulterioare de revendicare promovată în condițiile reglementate de dreptul comun.
Legea nr. 10/2001 aplicabilă raportului juridic creat între părți apără efectele acelor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 în mod valabil, între care se află și contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți, și care constituie titlul de proprietate al acestora.
Între aceste efecte este, în mod evident, asigurarea tuturor atributelor care rezultă din calitatea de proprietar a cumpărătorilor, fără pericolul unei evicțiuni ulterioare, datorată unor cauze preexistente la momentul vânzării, cum este cea privitoare la nevalabilitatea titlului de proprietate constituit în favoarea statului.
Pentru asemenea situații, legea specială, de care reclamanții au uzat, a prevăzut măsuri reparatorii în echivalent, care au fost stabilite prin decizia emisă ca urmare a notificării ce a fost promovată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Or, în condițiile în care, titlul de proprietate pe care pârâții îl au asupra imobilului în litigiu s-a consolidat prin respingerea cererii de constatare a nulității absolute a acestuia iar, pentru imobilele revendicate au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la lăsarea acestor imobile în deplină proprietate și posesie nu poate fi admisă.
S-a reținut, sub acest aspect, că, atâta timp cât reclamanții au ales calea procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu, aceste părți trebuie să respecte toate principiile instituite de acest act normativ, principii printre care se numără și cel al restituirii în echivalent a imobilelor ce au format obiectul material al unor acte de înstrăinare, precum și ce al asigurării respectării stabilității rapoartelor de proprietate, formate ca urmare a perfectării unor acte translative de proprietate, încheiate în mod valabil, anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat.
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus-expuse, s-a constatat că, cererea de chemare în judecată promovată de reclamanți este neîntemeiată, astfel că a fost respinsă.
În ceea ce privește excepțiile invocate în cauză, și anume excepția nulității absolute a certificatelor de moștenitor invocate de reclamanți în susținerea cererii lor și excepția lipsei calității procesuale active a acestora, s-a reținut că ambele excepții au fost fundamentate pe neregularitățile certificatelor de moștenitor la care reclamanții au făcut referire în acțiunea dedusă judecății, și care au vizat necompetența teritorială a notarului public care le-a întocmit și faptul că acestea nu sunt apte să creeze în favoarea reclamanților drepturi reale asupra imobilelor în litigiu.
În acest sens, s-a constatat că, certificatele de moștenitor supuse analizei au constituit fundament al legitimității procesuale a reclamanților, atât în acțiunea ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele în litigiu, cât și în cadrul procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, procedură pe care părțile menționate au urmat-o instanțele judecătorești statuând în mod irevocabil că aceste certificate de moștenitor atestă calitatea reclamanților de succesori în drepturi ai coproprietarilor inițiali ai imobilelor și.
De asemenea, s-a reținut că, chiar dacă certificatele de moștenitor invocate de reclamanți nu au creat în favoarea acestora drepturi reale asupra imobilelor în litigiu, ele atestă legitimitatea procesuală a părților menționate de a formula acțiuni în justiție pentru valorificarea drepturilor pe care le au în calitate de succesori în drepturi ai persoanelor mai sus-menționate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu motivarea, în esență, că instanța de apel "fiind investită cu acțiune în revendicare, în compararea titlurilor nu a procedat la compararea titlurilor, ci s-a limitat la a afirma că titlurile de proprietate ale pârâților chiriași cumpărători sunt valabile și neanulabile".
Prin întâmpinările formulate în cauză pârâții SC""SRL B, și au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată în raport cu actele și lucrările de la dosar, cu motivul de apel invocat, curtea a reținut cele ce urmează:
din acțiunea reclamanților prin care au solicitat compararea titlurilor de proprietate sunt subsecvente petitelor prin care aceeași au solicitat să se constate calitatea lor de proprietari asupra imobilelor în litigiu și să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Cum petitele referitoare la constatarea calității de proprietari ai reclamanților, de drept petitele principale ale acțiunii, au fost respinse, implicit au fost respinse și celelalte petite ale acțiunii, inclusiv cele privind compararea titlurilor de proprietate, evident rămase fără obiect.
Prin urmare susținerea reclamanților potrivit cărora prima instanță nu a procedat și nu s-a pronunțat cu privire la compararea titlurilor de proprietate este nefondată, total lipsită de suport juridic.
De asemenea este nefondată susținerea reclamanților potrivit căreia se impunea compararea titlurilor de proprietate, atâta timp cât calitatea de proprietari le este recunoscută de însuși legiuitor prin Legea nr. 10/2001.
În acest sens se reține că reclamanții fac trimitere la dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prezentei legi.
Din interpretarea textului de mai sus rezultă că nu numai exercitarea, dar și dovada dreptului de proprietate este condiționată de obținerea deciziei, ori hotărârii judecătorești de restituire în natură a imobilului. Or, în speță, o asemenea decizie sau hotărâre judecătorească nu există și prin urmare reclamanții nu pot face dovada dreptului de proprietate.
Reclamanții, de fapt numai reclamantul, deține o decizie de restituire prin echivalent care își produce efectele sale juridice specifice în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 sunt inoperante în speță.
Drept urmare, în lipsa unei decizii a entității competente, ori a unei hotărâri judecătorești de restituire în natură a imobilului, în materia dovedirii dreptului de proprietate se aplică dreptul comun.
În regimul cărților funciare, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară eliberat în conformitate cu înscrierea în cartea funciară. Or, în speță, reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate prin exhibarea unui titlu ori extras de carte funciară pentru a se proceda la compararea de titluri. De altfel, în sistemul de publicitate al cărților funciare, atâta timp cât se aplică Decretul Lege nr. 115/1938 ce consacră efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, este lipsită de vreun suport juridic o acțiune în revendicare, prin compararea de titluri, din moment ce numai cel care este înscris ultimul în cartea funciară are calitatea de proprietar și poate să facă o atare dovadă.
Compararea de titluri era de altfel specifică regimului de publicitate prin registre de inscripțiuni transcripțiuni și nu celui de publicitate reală, prin cărțile funciare.
Așadar, cât timp dreptul de proprietate al pârâților este înscris în cartea funciară, se prezumă conform art. 32 din Decretul Lege nr. 115/1938 că dreptul există în favoarea lor, astfel că, o comparare de titluri nu este posibilă, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu dețin vreun asemenea titlu.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul reclamanților, cu obligarea acestora, în baza art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâților, și, în această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanții și - prin mandatar împotriva sentinței civile nr. 500/s/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Obligă pe reclamanți să plătească pârâților, și suma de 1200 RON cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.05.2008.
PREȘEDINTE: Gheorghe Burdea pt. G -, aflat în concediu de odihnă, semnează: Vicepreședinte instanță, | JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma pt. - - - aflat în concediu de odihnă, semnează: Vicepreședinte instanță, |
Grefier, pt. - - aflată în concediu de odihnă, semnează: Grefier șef secție, |
Red. -/01.08.2008
Dact. /06.08.2008
Jud. fond:
Președinte:Gheorghe BurdeaJudecători:Gheorghe Burdea, Daniel Marius Cosma
