Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 608/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1634/2009)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 608
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.439 din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta - reclamantă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. -/10.07.2009, lipsind intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Apărătorul apelantei - reclamante solicită admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că sentința civilă pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, deoarece deși s-a reținut că nu s-a făcut dovada situației juridice a terenului, acest lucru nu este adevărat, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv actul de cumpărare din 1908, acte de succesiune, certificat moștenitor nr. 2075/2003 și 952/1993, dispoziția 302/1995 procesul verbal 13570/2001 cât și sentința civilă nr. 3109/1994 prin care mansarda a fost retrocedată.
Al doilea aspect criticat, privește faptul că tribunalul a plecat de la o situație de drept falsă, ce nu a fost pusă în discuția părților, respectiv indiviziunea existentă asupra terenului pe care este construit imobilul în litigiu. Dacă ar fi pus în discuția părților acest aspect,apărătorul apelantei ar fi putut lămuri acest aspect prin prezentarea situației reale de fapt și de drept,în sensul că, imobilul construcție este edificat pe un teren în suprafață totală de 404 mp. se compune din parter, etaj și mansardă, iar ceea ce se revendică prin acțiunea de față, respectiv terenul aferent mansardei proprietatea reclamantei nu a mai fost solicitat de alte persoane. Numita, este proprietara parterului construcției și revendică terenul aferent acestei părți de construcție, care se află într-adevăr în indiviziune cu terenul solicitat de reclamantă.
Având în vedere cele de mai sus, apreciază că, instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei și întrucât nu este posibil ca reclamantei, căreia i s-a restituit în deplină proprietatea mansarda,să nu primească și terenul aferent acesteia, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.02.2009, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând obligarea acestuia la restituirea în deplină proprietate și pașnică folosință a terenului indiviz în suprafață de 128,29 mp aferent mansardei imobilului din B,-, sector 2.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că prin sentința civilă nr.3109/21.03.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă, transcrisă în Registrul de inscripțiuni și transcripțiuni al notariatului de Stat Sector 2, i s-a restituit în deplină proprietate și pașnică folosință mansarda imobilului situat la adresa menționată mai sus.
Din terenul aferent imobilului, în suprafață totală de 401 mp, o suprafață de 128,29 mp reprezintă teren aferent mansardei proprietatea reclamantei, a fost proprietatea autorilor acesteia și a fost trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, situație în care aceasta se consideră a fi îndreptățită și la restituirea în natură a terenului aferent.
Mai arată reclamanta că nu a putut formula o notificare în baza Legii nr.10/2001 deoarece, la data apariției legii, redobândise deja proprietatea și posesia bunului imobil respectiv.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.480 cod civil și Legea fondului funciar.
Prin sentința civilă nr.439/27.03.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul aferent construcției este pretins, în indiviziune, de două persoane, respectiv de reclamantă și de numita, care este proprietara parterului clădirii situată la adresa menționată în petitul acțiunii.
Având în vedere că în cauză nu este lămurită poziția pârâtei față de proprietatea terenului, că în cauză nu figurează toate părțile care pot pretinde drepturi cu privire la suprafața de teren, iar din probele administrate nu rezultă că pârâtul s-ar pretinde a fi în prezent proprietarul terenului revendicat prin acțiune, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu s-ar fi dovedit în cauză situația juridică a terenului, deși aceasta era menționată în motivele de fapt ale acțiunii și probată pe deplin cu înscrisurile reprezentând anexele 1 - 10.
Pe de altă parte, în opinia apelantei, în ipoteza în care instanța de fond ar fi apreciat că înscrisurile administrate în cauză sunt insuficiente pentru a dovedi situația juridică reală a terenului solicitat prin acțiune, era obligată în baza dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă să pună în discuția părților acest aspect și chiar să ordone din oficiu administrarea probelor pe care le considera a fi necesare pentru stabilirea adevărului.
În continuare, apelanta a susținut că nici problema privind existența unei stări de indiviziune asupra terenului, reținută de instanța de fond în considerentele hotărârii pronunțate, nu a fost pusă în discuția părților, situație în care ar fi putut sublinia prin concluziile puse, faptul că numita, are aceeași situație cu reclamanta, dar revendică de la stat terenul aferent spațiului locativ situat la parterul clădirii și nu terenul aferent mansardei ce face obiectul prezentei acțiuni.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de probatoriile existente la dosar și de criticile dezvoltate în scris de apelantă, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în această cale de atac, Curtea va reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința apelată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei privind revendicarea de la pârâtul Municipiul B prin Primarul General a terenului în suprafață de 128,29 mp, din totalul de 401 mp, aferent mansardei imobilului situat în B,-, reținând că același teren ar fi fost solicitat și de numita, care se află în indiviziune cu reclamanta și care nu a fost chemată în judecată, dar și nedovedirea calității pârâtului de posesor neproprietar al terenului revendicat.
Din încheierea de ședință pronunțată în data de 04.03.2009 (fila 33 din dosarul de fond) rezultă că problema privind existența unei stări de indiviziune asupra terenului, între reclamantă și numita a fost pusă în discuția părților, situație în care nu se poate reține că instanța de fond ar fi încălcat principiul contradictorialității sau dispozițiile articolului 129 pct.4 din Codul d e Procedură Civilă, astfel cum se sugerează de către recurentă.
Din probele administrate în cauză a rezultat însă că imobilul situat în B,- a fost proprietatea numiților și și a fost trecut în patrimoniul statului, în parte prin rechiziție, în parte fără nici un titlu.
Prin sentința civilă nr.3109/21.03.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă, s-a constat dreptul de proprietate al reclamantei asupra mansardei construcției situată la această adresă, iar Consiliul Local al Municipiului Baf ost obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie această parte de construcție, fără să se facă vreo mențiune cu privire la terenul aferent mansardei.
Din raportul de expertiză judiciară efectuat la instanța de fond, necontestat de pârât, rezultă că prin sentința civilă nr.2697/04.03.1994, parterul aceluiași imobil a fost restituit, de asemenea, reclamantei, iar prin actul de donație nr.1174/1997 această parte de construcție a fost donată numitei.
S-a ajuns astfel ca reclamanta și numita să dețină în proprietate exclusivă câte un nivel al construcției existentă în B,-, nici una dintre acestea nedovedind însă că ar avea, până în acest moment, vreun drept asupra terenului aferent construcției.
Terenul pe care se află construcția are o suprafață totală de 400,40 mp, iar prin acțiune reclamanta a solicitat să i se restituie în indiviziune o parte din acest teren, respectiv terenul aferent mansardei, în suprafață de 128,29 mp, conform expertizei.
Cu privire la acest teren solicitat prin acțiune, numita, care deține în proprietate doar parterul imobilului, nu poate ridica nici o pretenție, dreptul de proprietate asupra mansardei aparținând în exclusivitate reclamantei.
În această situație și atâta timp cât reclamanta a solicitat prin acțiune restituirea terenului aferent mansardei, nu și ieșirea din indiviziune cu privire la acest teren, în mod greșit instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acțiunii pentru faptul că aceasta nu a fost formulată și în contradictoriu cu numita.
Din probatoriile administrate a rezultat că întregul imobil situat în B,- a fost preluat de stat, iar prin hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate până acum cu privire la acesta s-a dispus doar restituirea construcției, situație în care se apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut că nu s-ar fi probat în cauză calitatea pârâtului Municipiul B prin Primarul General de deținător actual al terenului solicitat prin acțiune.
Pe de altă parte, în ipoteza în care instanța de fond ar fi apreciat că probele existente la dosar sunt insuficiente pentru lămurirea situației juridice a terenului solicitat prin acțiune, era obligată, conform dispozițiilor articolului 129 pct.5 Cod Procedură Civilă să stăruie în aflarea adevărului și să ordone administrarea probelor necesare.
Neprocedând astfel și respingând acțiunea reclamantei pentru motive nelegale, care nu vizează însă fondul cauzei deduse judecății, instanța de fond a creat apelantei - reclamante un prejudiciu, care nu poate fi înlăturat altfel decât prin admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță, în conformitate cu dispozițiile articolului 297 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă, domiciliată în B,-, sector 2 și cu domiciliul ales la avocat, în B,-,.4,.14, sector 1, împotriva sentinței civile nr.439/27.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
./
5 ex./07.12.2009
TB-5 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
