Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 4192,-
DECIZIA NR.622
Ședința publică din 19 august 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Eliza Marin Gherghina Niculae
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 491 din 29 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul domiciliat în B,-,.4,.1,.4,.17, județul I, în contradictoriu cu intimatele domiciliată în B,-,. 13,.B,.34, sector 1 și domiciliată în B, -,. 13,.B,.34, sector 1.
Contestație în anulare timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul reprezentat de avocații și din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. -/2009, intimatele și, personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Intimatele și, având pe rând cuvântul, solicită amânarea judecării cauzei pentru lipsă apărare, întrucât apărătorul ales al acestora, avocat este plecat din țară.
Avocat având cuvântul pentru contestator depune la dosar note scrise și solicită a se lua act că în cuprinsul contestației în anulare s-a strecurat greșeală de dactilografiere, în sensul că obiectul contestației îl constituie 491/29.05.2009 și nu decizia 419/29.05.2009, astfel cum s-a menționat și față de împrejurarea că această eroare a fost consemnată în încheierea de ședință din data de 22 iulie 2009, când s-a solicitat o precizare în acest sens, consideră că se impune și îndreptarea încheierii susmenționate.
În continuare arată că se opune la cererea de amânare a cauzei formulată de intimate, întrucât cauza se află la al doilea termen de judecată, iar apărătorul ales al acestora nu a făcut dovada plecării sale din țară, situație în care putea să delege un alt coleg pentru reprezentare.
Avocat având cuvântul pentru contestator, arată că se opune la cererea de amânare a cauzei formulată de intimate, întrucât prezenta contestație se soluționează cu celeritate, mai mult, avocat pentru intimate și-a exprimat deja punctul de vedere prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar, astfel că în opinia sa, cauza se află în stare de judecată.
Curtea, în condițiile în care la dosar nu se regăsește împuternicire avocațială din care să rezulte că avocat are calitatea de apărător al intimatelor, față de caracterul urgent al procedurii de soluționare a contestației în anulare, cât și de împrejurarea că intimatele au fost citate și au primit citația în termen legal, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 18-19 dosar, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de acestea.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători arată că alte cereri nu mai sau de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza n stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru contestator, arată că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale întrucât instanța de recurs nu a observat că dreptul real al contestatorului este înscris în cartea funciară din anul 200, respectând Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7 /1996 nemodificată în vigoare la momentul intabulării, care precizează în art. 22 alin.3 " hotărârea judecătorească, definitivă și irevocabilă va înlocui actul prevăzut la alin.1 și alin.2, respectiv actul prin care s-a constituit proprietatea".
Consideră că o altă eroare a instanței este faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investită, acțiune în grănițuire și a analizat cererea ca fiind o acțiune în revendicare și tot din eroare instanța a omis să observe că sentința civilă nr. 62/2003 a Judecătoriei Răcari reprezenta autoritate de lucru judecat și că aceasta a fost pusă în executare prin procesul verbal al Executorului judecătoresc nr. 37/30 martie 2005.
Apreciază că tot din eroare instanța de recurs, reținând doar în favoarea pârâtelor și înscrierea în Cartea funciară a Titlului lor de proprietate a cenzurat încheierile de Carte funciară, deși nu a fost investită cu acea cerere.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.491/29 mai 2009 Curții de Apel Ploiești și pe cale de consecință rejudecarea recursului formulat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 450/3 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Avocat având cuvântul, arată că în mod greșit instanța de recurs a analizat cauza având ca obiect revendicare, deși, în realitate, în speță este vorba despre o grănițuire, astfel cum a fost judecată de către instanța de fond și cea de apel.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.491/29 mai 2009 Curții de Apel Ploiești și rejudecarea recursului formulat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 450/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Intimatele și, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea contestației în anulare potrivit concluziilor arătate în întâmpinarea aflată la fila 10 dosar.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. 4401/11.04.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 108. teren intravilan ce face parte din perimetrul de 942. menționat în sentința civilă nr.62/25.02.2002 a Judecătoriei Răcari și de a-i permite să edifice gardul despărțitor între proprietățile vecine.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 2005 pârâta a încheiat un contract de vânzare cu fostul proprietar, vecinul reclamantului, G, dată de la care i-a nesocotit dreptul de proprietate, acaparându-i suprafața revendicată, recurgând la amenințări și la distrugerea semnelor de hotar.
Prin precizarea din 24.05.2006, reclamantul a învederat că proprietatea sa este înscrisă în cartea funciară nr.1524 a comunei, sub nr. cadastral 3392, fost consfințită prin sentința civilă nr.62/2003 a Judecătoriei Răcari iar după executarea silită a acestei hotărâri, a început edificarea unui gard despărțitor și pârâta a desființat semnele de hotar, prin înlăturarea stâlpilor de susținere a gardului și a marcajelor efectuate de executorul judecătoresc, ocupând efectiv o porțiune din terenul său, culegând și fructele civile aferente.
În baza art. 115.pr.civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că a asistat la executarea silită a hotărârii invocată de reclamant deoarece era interesată să cumpere teren de la cu care se judecase reclamantul. A precizat că deși acesta se angajase să edifice gardul, a montat doar o poartă, a bătut Ť. metalici peste limita terenului
său, modificând astfel hotarul stabilit de executorul judecătoresc, iar o atare împrejurare a fost constatată de inginerul de la cadastru, la cererea părinților ei.
La termenul din 14.06.2006 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă întrucât figura alături de ca dobânditoare a terenului.
După administrarea probatoriilor prin sentința civilă nr.1155/18.04.2007 pronunțată de Judecătoria Răcaris -a admis în parte cererea reclamantului, a fost respins capătul de cerere privind revendicarea și s-a dispus stabilirea liniei de hotar conform raportului de expertiză întocmit de, în varianta I, pe aliniamentul descris de punctele 121 și 122 pe lungimea de 63,17, conform anexei 2, cu obligarea pârâtelor la 520 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.62/25.02.2003 a Judecătoriei Răcari, devenită irevocabilă prin decizia nr.268/14.02.2005 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului G care a fost obligat să-i lase în deplină proprietate suprafața de 942.teren arabil intravilan, situat în comuna. Întrucât pârâtele sunt proprietarele suprafeței de 3000. teren arabil intravilan, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.25/13.01.2006 iar potrivit documentației cadastrale depuse la dosar imobilele părților sunt vecine, nefiind delimitate prin semne de hotar, așa cum reiese din probe, s-a apreciat că se impune admiterea acțiunii.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în speță, expertiza tehnică pe care s-a întemeiat soluția nu analizează actele de proprietate, ci are în vedere lucrările de cadastru și o hotărâre defectuoasă pronunțată în dosarul civil nr.62/2003, intabulată în cartea funciară.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul grănițuirii conform variantei Bar aportului de expertiză, variantă în care se păstrează pentru apelantele pârâte deschiderea la stradă a terenului cumpărat de 55,30.
În conformitate cu prevederile art.2821Cod procedură civilă, calea de atac a fost calificată drept recurs, având în vedere că principalul capăt de cerere - revendicarea, este evaluabil în bani și nu depășește valoarea de 100.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 1154/ 25.10.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis recursul și a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Primind cauza spre rejudecare, Judecătoria Răcari a pronunțat sentința civilă nr.1778/6.06.2008 prin care a admis în parte cererea astfel cum a fost formulată, precizată și ulterior restrânsă de reclamantul, a dispus grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților conform schiței întocmite de către expertul tehnic judiciar, pe aliniamentul A-B, luând act că se renunță la judecata capătului de cerere privind revendicarea.
Împotriva sentinței civile nr.1778/6.06.2008 a declarat apel reclamantul motivate de faptul că instanța de fond a interpretat greșit legea și fără să țină cont de cererea sa, de actele existente deja la dosar, a forțat expertul să răspundă unor obiective nelegale, privind schimbarea limitelor de hotar.
Prin decizia civilă nr. 450/3.11.2008 Tribunalul Dâmbovița admis apelul declarat de reclamantul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților conform schiței
întocmită de expert existentă la fila 23 din dosarul de fond,plan cadastral nr.1, varianta I, păstrând restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâtele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în drept nulitățile înscrise în art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă recurentele au arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii în sensul că se invocă procesul verbal de punere în executare a unei hotărâri judecătorești ( sentința civilă nr. 62/2003, atâta vreme cât prin decizia de casare pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nr. 1154/2007 s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu indicarea clară și fermă de a se efectua o expertiză pentru stabilirea liniei de hotar care să excludă sentința civilă nr. 62/2003 prin care se revendica suprafața de 942.
În sensul motivului de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă recurentele au susținut că s-au încălcat flagrant dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod pr.civilă care stabilesc că în caz de casare cu trimitere hotărârea de casare se impune asupra fondului în privința problemelor de drept dezlegate și asupra probelor ce se vor administra.
Au arătat recurentele că omologând o variantă din expertiza întocmită în primul ciclu procesual, câtă vreme prima sentință era casată învederându-se clar
instanței de trimitere care sunt actele de proprietate care trebuie avute în vedere de expert,tribunalul, prin decizia atacată în prezentul recurs a nesocotit îndrumările deciziei de casare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și menținerea sentinței pronunțată de Judecătorie.
Prin decizia civilă nr. 491/29 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a admis recursul declarat de pârâtele și, împotriva deciziei civile nr.450 pronunțată la data de 3 noiembrie 2008 de
Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul și în consecință, a modificat în tot decizia în sensul că a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat și a menținut sentința Judecătoriei.
A obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 1510 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru, către recurente.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că,litigiul dintre părți având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților s-a soluționat inițial prin sentința civilă nr. 1155 pronunțată de Judecătoriei Răcari la data de 18.04.2007.
Tribunalul Dâmbovița, soluționând calea de atac promovată de pârâte împotriva hotărârii Judecătoriei pe care o califică,recurs, pronunță la data de 25 octombrie 2007 decizia civilă nr. 1154 prin care admite recursul și casează hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
S-a reținut în decizia de casare că se impune efectuarea unei noi expertize topografice care să traseze linia de hotar dintre proprietățile părților având în vedere, pe de o parte actul de vânzare-cumpărare al pârâtelor care a fost intabulat în cartea funciară și titlul de proprietate deținut de reclamant în baza legilor fondului funciar.
Prin aceeași decizie s-a stabilit irevocabil că dreptul real de proprietate al reclamantului nu este înscris în cartea funciară deoarece acțiunea în revendicare nu întrunește condițiile cerute de art. 20 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Pe linia deciziei de casare instanța de trimitere - Judecătoria Răcari, a încuviințat prin încheierea din data de 17 ianuarie 2008, proba cu interogatoriu
părților și expertiză în specialitatea topografie, pentru identificarea terenurilor cu luarea în considerare a titlurilor de proprietate în vederea determinării liniei de hotar.
In raport cu probatoriul administrat instanța fondului ia act că reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere privind revendicarea și a dispus grănițuirea proprietăților limitate ale părților conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de expert.
În apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri Tribunalul Dâmbovițaa schimbat varianta omologată de prima instanță în stabilirea liniei de hotar cenzurând raționamentul acesteia cu privire la nevalabilitatea titlului de proprietate invocat de reclamant, respectiv sentința judecătoriei obținută în procesul de revendicare.
Hotărârea tribunalului este nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 (1) Cod pr.civilă, potrivit cu care,în caz de casare, hotărârile instanței de recurs
asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului,
Din interpretarea textului legal mai sus citat a rezultat că hotărârea instanței de recurs este obligatorie sub două aspecte și anume asupra modului în care instanța de recurs a rezolvat problema de drept din speță și asupra necesității de a administra anumite probe.
In speță, instanța de recurs a stabilit sub un prim aspect că din perspectiva dispozițiilor art. 20 și 26 alin. 4 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare dreptul real de proprietate al reclamantului nu este înscris în cartea funciară întrucât acțiunea în revendicare nu întrunește condițiile prevăzute de art. 20 din lege pentru a sta la baza intabulării.
In acest context s-a trasat instanței de trimitere efectuarea unei noi expertize topografice cu obiective stricte referitoare la cele două titluri de proprietate deținute de părți în raport cu care să se determine linia de hotar.
Înlăturând raționamentul instanței de fond sub aspectul interpretării dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și Imobiliare și dând eficiență variantei I din expertiza întocmită de ing., tribunalul nesocotește îndrumările cu caracter obligatoriu ale deciziei de casare astfel încât, având în vedere disp. art. 312 (1), (2) și (3) raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, Curtea a admis recursul declarat de pârât și a modificat în tot decizia în sensul că a respins apelului reclamantului ca nefondat și a menținut ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
In baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, intimatul reclamant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1510 lei reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
Fiind nemulțumit de decizia pronunțată de recurs, a formulat la data de 30 iunie 2009 contestație în anulare, arătând că instanța de recurs din eroare nu a observat că dreptul său real de proprietate este înscris în Cartea funciară în anul 2005, respectând Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996. A susținut contestatorul că Legea nr. 7/1996, nemodificată la data când și-a înscris Titlul de proprietate, precizează în art. 22 alin.3" hotărârea judecătorească, definitivă și irevocabilă va înlocui actul prevăzut la alin.1 și alin.2, respectiv actul prin care s-a constituit proprietatea".
A mai arătat contestatorul că, în opinia sa o altă eroare a instanței este faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investită, acțiune în grănițuire și a analizat cererea ca fiind o acțiune în revendicare. De asemenea tot din eroare instanța a omis să observe că Sentința civilă nr. 62/2003 a Judecătoriei Răcari reprezenta autoritate de lucru judecat și că aceasta a fost pusă în executare prin procesul verbal al Executorului judecătoresc nr. 37/30 martie 2005.
Un alt motiv al contestației în anulare îl constituie faptul că tot din eroare instanța de recurs reținând doar în favoarea pârâtelor și înscrierea în Cartea funciară a Titlului lor de proprietate a cenzurat încheierile de Carte funciară, deși nu a fost investită cu acea cerere.
S-a solicitat admiterea contestației în anulare, întemeiată pe disp.art.318 Cod pr.civilă anularea deciziei civile nr.491/29 mai 2009 Curții de Apel Ploiești și pe cale de consecință rejudecarea recursului formulat de pârâtele și
împotriva deciziei civile nr. 450/3 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Intimatele și au solicitat respingerea contestației în anulare conform concluziilor arătate în întâmpinarea aflată la fila 10 dosar.
Examinând contestația în anulare de față, în raport de susținerile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că prezenta cerere este nefondată pentru următoarele considerente.
Conform disp.art.318 Cod pr.civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul susține că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece nu a observat că dreptul său real sau de proprietate înscris în cartea funciară în anul 2005, că aceeași instanță nu s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investită, ci a analizat acțiunea în grănițuire, că, deasemenea, a omis să observe că sentința civilă nr.63/2003 a Judecătoriei Răcari are autoritate de lucru judecat.
Toate aceste susțineri ale contestatorului nu se pot circumscrie disp.art.318 Cod pr.civilă, în sensul că ele nu constituie greșeli materiale conform dispozițiilor legale, ci sunt nemulțumiri ale contestatorului cu privire la modalitatea în care instanța de recurs a interpretat probatoriul administrat, ele putând reprezenta eventuale erori de judecată în evaluarea probelor.
În practică s-a stabilit că se pot încadra în prev. art.318 Cod pr.civilă erori de genul aprecierii ca tardiv a unui recurs declarat în termen, aprecierea eronată a unui recurs ca netimbrat, în realitate acesta era timbrat, erori cu privire la calcule și nume și nu erori în interpretarea probatoriilor prin invocarea cărora contestatorul urmărește pronunțarea unei alte soluții.
Pentru considerentele arătate prezenta contestație este nefondată, în cauză nefiind incidente disp.art.318 Cod pr.civilă, astfel că urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în B,-,.4,.1,.4,.17, județul I,împotriva deciziei civile nr. 491 din 29 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatele domiciliată în B,-,. 13,.B,.34, sector 1 și domiciliată în B, -,. 13,.B,.34, sector 1, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Eliza Marin Gherghina Niculae
- - - - - -
Grefier
- -
Red./
Tehnored./grefier
5 ex./20 august 2009.
4192,-- Curtea de Apel Ploiești
- -
C
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Eliza Marin Gherghina Niculae
