Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 627/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (465/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.627.
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR și de către recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.1284 A din 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 1.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 08.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 19.04.2007, sub nr-, reclamanta Asociația Salariaților a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îl oblige pe acesta la plata sumei de 119.000 lei RON, a dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii până la data achitării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința nr.1963 din 22.03.2004, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.983 din 05.04.2005 a Curții de Apel Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a actului de dobândire a calității de membru de către parat. A mai arătat reclamanta că în procesul sus menționat a fost reprezentată de avocat prin contractul de asistență juridică nr.48560 din 02.09.2004, fiind plătită suma de 119.000 RON reprezentând onorariu de avocat si, deși nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în respectivul proces, nu înseamnă că s-a renunțat la acest drept.
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 45), solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, având în vedere că reclamanta a renunțat la dreptul de a solicita cheltuieli de judecată și că ordinele de plată anexate la acțiune nu fac dovada plății onorariului, iar în subsidiar a solicitat micșorarea onorariului cu suma de 70.000 RON.
Prin sentința civilă nr. 4455 din 26.06.2007, s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2007, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 15674/09.11.2007, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 59.500 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1963/22.04.2004, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosarul nr. 3959/2003, s-a admis în parte acțiunea reclamantei Asociația Salariaților împotriva pârâtului și s-a constatat nul actul de dobândire a calității de membru al pârâtului. Totodată s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. La data de 02.09.2004 între reclamantă și Societatea Civilă de avocați Prof. și Asociații s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 48560, având ca obiect asistența juridică și reprezentarea în cauza - ce făcea obiectul dosarului nr. 4778/CIV/2004, aflat pe rolul Curții de Apel Craiova - apel și recurs. Onorariul s-a fixat în cuantum de 1.000.000.000 lei ROL plus TV A, astfel: 300.000.000 lei ROL plus TV A până la data de 20.09.2004, iar 700.000.000 lei ROL plus TVA la soluționarea favorabilă a cauzei în mod irevocabil.
Prin decizia civilă nr. 983/05.04.2005, pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 4778/CIV/2004, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 988/06.03.2006, pronunțată de Curtea de Apel Bucureștis -a respins și recursul declarat de pârât.
A reținut instanța că, dacă nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea pot fi solicitate pe cale separată, iar în cauză se poate observa că reclamanta nu a solicitat, în apel sau recurs, acele cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, fapt care nu poate să aibă semnificația juridică a renunțării la dreptul de a le pretinde ulterior, într-un proces distinct, nefiind îndeplinite nici cerințele art. 274 al. 3 Cod procedură civilă.
A mai constatat instanța, față de criticile pârâtului, că onorariul de avocat a fost achitat în integralitate de către reclamantă, astfel cum reiese din actele de executare efectuate (filele 6-11), precum și din ordinile de plată anexate acțiunii (filele 17-20). Se mai constată că plata efectuată de către SC SA a fost efectuată pentru debitoare și acceptată de către creditoare, producând același efect de stingere a debitului ca și plata reclamantei însăși, prin ordinele de plată menționându-se dosarul de executare pentru care se achitau sumele de bani. Mai mult, SC SA a atestat, prin adresa nr. 7287/25.10.2007 (fila 29) că aceste plăți s-au făcut de către ea întrucât datora la rândul său sume de bani către reclamantă, rezultând din dividende, aspect întărit și de adresa nr. 1437/24.02.2006 (fila 21).
Potrivit dispozițiilor art. 134 al. 6 din Statutul profesiei de avocat din 25.04.2004, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat. În cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi practicat decât în legătură cu latura civilă a cauzei. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.
Reține instanța că nereglementarea expresă a acestui tip de onorariu, stabilit și prin contractul de asistență juridică nr. 48560/02.09.2004, prin statutul profesiei de avocat anterior nu poate avea în nici un caz semnificația interzicerii acestuia, cu atât mai mult cu cât nu are caracterul unui pact dequota litisinterzis de art. 3.3.1 din Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Conform dispozițiilor art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cauză, pârâtul, care a căzut în pretenții într-un proces anterior, i-a cauzat reclamantei un prejudiciu constând în cheltuielile de judecată pe care aceasta din urmă a fost obligată să le facă în vederea combaterii susținerilor părții adverse. Însă, reține instanța, se impune reducerea la Jao norariului de avocat achitat, cu consecința admiterii în parte a acțiunii, față de dispozițiile art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, văzând că asistența juridică a fost acordată numai în apel și recurs, soluția de fond fiind favorabilă reclamantei și necontestată de către aceasta. De asemenea, durata procedurii în calea de atac a fost una rezonabilă, probatoriul nu a avut un caracter complex, administrându-se doar proba cu înscrisuri, iar problema de drept dedusă judecății impunea analizarea și interpretarea unor norme juridice pentru a se constata legalitatea hotărârii primei instanțe de constatare a nulității actului de dobândire a calității de membru de către pârât.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.1284A/10.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis excepția tardivității apelului declarat de apelanta-reclamantă Asociația Salariaților și a respins apelul formulat de această parte ca tardiv.
Totodată, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Apelantei-reclamante i-a fost comunicată sentința civilă nr.15674/09.11.2007 la data de 10.12.2007, conform dovezii de la fila 34 dosar fond, iar cererea de apel a fost formulată și comunicată prin poștă la data de 04.01.2008, potrivit mențiunilor de pe plic, fila 6 dosar apel, așadar după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Este nefondat motivul de apel formulat de pârât, referitor la faptul că reclamanta nu ar fi făcut dovada prejudiciului, întrucât prin adresa nr.7287/25.2007, a constatat că aceste plăți s-au efectuat de către ea întrucât la rândul ei, datora sume de bani reclamantei cu titlu de dividende, împrejurare consemnată și în ordinele de plată prin care s-au achitat cheltuielile de judecată (plata din cont dividende 2002).
Referitor la aprecierea instanței de fond ca legal stabilit onorariul de succes, tribunalul a reținut că nu se poate constata nelegalitatea acestei prevederi contractuale, pe cale incidentală, atât timp cât nu s-a formulat o cerere în acest sens, pe de o parte și pe de altă parte pentru că nu era interzis în mod expres un astfel de onorariu.
În ceea ce privește cel de-al III-lea motiv de apel, referitor la aprecierea instanței de fond asupra cuantumului onorariului de avocat, s-a reținut că onorariul astfel redus este proporțional cu valoarea obiectului pricinii și cu munca prestată de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs atât reclamanta cât și pârâtul.
Reclamanta, Asociația salariaților, prin motivele de recurs arată că în mod greșit s-a respins apelul ca tardiv întrucât hotărârea instanței de fond nu i-a fost comunicată la data de 04.01.2008, ci a fost ridicată de la oficiul poștal de către A, la data de 11.XII.2008, fiind vizată de directorul general societății, care i-a înmânat-o abia la data de 20.XII.2008.
Susține recurenta că aceste aspecte au fost relevate și instanței de apel, solicitând termen pentru a depune acte, dar, instanța a refuzat să amâne cauza, încălcându-se astfel dreptul la apărare.
Potrivit dispozițiilor art.92 Cod procedură civilă, afișarea procedurii se face doar dacă destinatarul este lipsă sau nu voiește să primească actul, încheindu-se proces-verbal prin care să se constate motivul nesemnării pentru primirea actului.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului.
Recurentul-pârât, la rândul său, critică decizia pentru următoarele motive:
- Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive de recurs, se arată că:
În mod greșit a apreciat instanța că s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat de către reclamanta-intimată, deoarece nu s-au depus acte contabile sau financiare din care să rezulte că ar datora această sumă către. Singura dovadă în acest sens ar fi adresa nr.7287/25.2007, care, în opinia recurentului, reprezintă o simplă afirmație făcută de prin reprezentanții săi legali.
Plata făcută de un terț este valabilă dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art.1093 Cod civil, care în mod neechivoc dau preeminența categoriei de interes stipulând numai valabilitatea acelei plăți făcute de o persoană interesată, "precum de un coobligat sau de un fidejusor".
Ca o excepție de la această regulă stau dispozițiile tezei II ale aceluiași text legal, potrivit cu care obligația poate fi achitată chiar de o persoană neinteresată, această persoană însă trebuie să lucreze în numele și pentru achitarea debitorului sau, de lucrează în numele ei propriu, să nu se subroge în drepturile creditorului.
Plata făcută în cazul recurentului-pârât de către, către avocați nu se încadrează în nici una din ipotezele legale menționate, astfel încât dă dreptul unei acțiuni în repetițiune pentru plata nedatorată și sugerează un aranjament menit să conducă la obținerea de sume nedatorate.
Rezultă că, pe de o parte, plățile efectuate de nu au, nici măcar aparent legătură cu pretențiile reclamantei, iar pe de altă parte, Asociația Salariaților () nu a dovedit existența unui prejudiciu în patrimoniul său. Pe cale de consecință plata efectuată de, în numele reclamantei, nu are nici o relevanță în cauza de față atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada creanței care s-a stins prin compensare, ca urmare a plății onorariului către, lipsind caracterul actual al prejudiciului. În acest sens, este de remarcat și faptul că factura emisă de societatea de avocați nu se regăsește în nici un fel evocată în ordinele de plată emise de
Mai arată recurentul că în mod greșit instanța a apreciat ca legală stabilirea onorariului de succes la data încheierii contractului de asistență juridică nr.48560/02.09.2004, întrucât la acea dată era în vigoare Statutul profesiei de avocat din 18 martie 2001, care nu prevedea posibilitatea stabilirii de onorarii de succes.
Numai începând cu data de 13.01.2005, data publicării în a Statutului profesiei de avocat din 25.09.2004, care reprezintă și data intrării în vigoare a acestuia, conform art.322, a fost reglementat onorariul de succes. Art.134 alin.(6) reglementează în detaliu condițiile acordării onorariului de succes, astfel încât, în absența unei astfel de reglementări în vechiul Statut, în vigoare la data încheierii contractului de asistență juridică, urmează a se reține nelegalitatea perceperii unui astfel de onorariu și, pe cale de consecință, imposibilitatea de a fi pretins recurentului-pârât.
Totodată, chiar forma contractului de asistență juridică stabilită de Baroul București nu prevedea posibilitatea perceperii unui astfel de onorariu - de succes, însemnarea fiind făcută între rândurile tipizate ale contractului.
În finalul motivelor de recurs se solicită să se constate că (în măsura în care nu se va admite primele două motive de recurs) instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Potrivit acestor dispoziții legale, instanța este îndreptățită să reducă în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată la care urmează a fi obligată partea care le datorează, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată. Conform art.24 din Codul Deontologic al avocatului român, onorariul se stabilește în raport de volumul de muncă cerut, de complexitatea cauzei și de valoarea litigiului, iar cuantumul astfel stabilit trebuie să fie justificat și echitabil, respectându-se regulile adoptate de Barou cu privire la onorarii.
În speță, susține recurentul, cauza a fost simplă, instanțele având de rezolvat o singură problemă de drept și anume de a se cunoaște dacă aprobarea cererii de intrare în Asociație, dată de Președintele Consiliului de Administrație, este sau nu nulă absolut în condițiile în care Statutul prevedea că aprobarea unei astfel de cereri era de competența Consiliului de administrație.
Față de lipsa de complexitate a cauzei, inexistența mai multor termene de judecată în apel și în recurs, neadministrarea oricărei probe în sfera discuției teoretice menționate mai sus, onorariul pretins apare excesiv, astfel încât se impunea reducerea acestuia proporțional cu complexitatea redusă a cauzei.
Mai arată recurentul că, deși a solicitat în mod expres în cadrul probei cu înscrisuri, depunerea de către reclamantă a împuternicirilor avocațiale și a încheierilor de ședință din dosarele de apel și de recurs având nr.3959/2003, aflate pe rolul Curții de Apel Craiova, instanța nu s-a pronunțat și nu a pus în vederea intimatei să le prezinte. Având în vedere dispozițiile art.1169 Cod civil, recurentul-pârât consideră că până la acest moment, pretențiile sunt nedovedite.
În concluzie, având în vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.1284A/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamanta Asociația Salariaților, iar în subsidiar, admiterea în parte a pretențiilor acesteia, respectiv a celor dovedite.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, reține caracterul nefondat al ambelor recursuri.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamantă, constată următoarele:
La fila 34 în dosarul de apel se află dovada de comunicare a sentinței civile nr.15674/2007 a Judecătoriei Sectorului 1
Comunicarea s-a făcut la data de 15.01.2008, la sediul indicat de reclamantă atât în acțiune, cât și pe parcursul judecății, respectiv-, Municipiul D T-S, Jud.
De asemenea, s-a făcut prin afișare întrucât nici o persoană nu a fost găsită la sediul indicat, astfel încât dispozițiile art-921Cod procedură civilă, au fost respectate.
Potrivit art.100 alin.4 "Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat".
Prin urmare, susținerile recurentei-apelante în sensul că hotărârea a fost comunicată altei persoane, nu este relevantă în cauză atâta timp cât dovada de comunicare aflată în dosarul de fond (fila 34), nu a fost înscrisă în fals.
Prin urmare, în mod corect instanța nu i-a acordat termen pentru a depune înscrisuri care să combată mențiunile din procesul-verbal întocmit de agentul procedural, dreptul său la apărare nefiind încălcat.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât, Curtea reține:
Plata făcută de către către avocat se încadrează în dispozițiile art.1093 Cod civil, întrucât așa cum au reținut instanțele de fond, la rândul său, această societate datora sume de bani reclamantei.
La stabilirea situației de fapt, instanțele de fond au avut în vedere atât adresa nr.7282/25.2007, cât și consemnările de pe ordinele de plată aflate la dosar.
Faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse și alte înscrisuri cu care să se facă dovada că a făcut plata pe numele și pe seama reclamantei, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs întrucât critica, prin felul în care a fost formulată, aduce în discuție o problemă de netemeinicie a hotărârii atacate.
Ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt și anume că nu ar fi datorat sumele achitate cu titlu de onorariu de avocat reclamantei, sau că nu le-ar fi achitat.
O atare critică nu poate face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât, față de actuala configurare a art.304 Cod procedură civilă, care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind onorariul de succes.
Așa cum în mod corect a reținut tribunalul, în Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data încheierii contractului de asistență juridică, nu era stipulat în mod expres că este interzis avocatului de a solicita și un onorariu de succes.
Prin urmare, nu se poate concluziona că această prevedere contractuală este nelegală.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs se susține că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, raportat la art.24 din Codul Deontologic al avocatului român, potrivit căruia onorariul se stabilește raportat la complexitatea cauzei și la munca depusă de avocat, dar și prin acest motiv se face în realitate, o critică de netemeinicie a deciziei, care, așa cum am arătat, nu poate fi analizată de instanța de recurs.
Neputând, așadar, reține pronunțarea deciziei din apel cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, sau cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, pe aspectele contestate de recurenți, Curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR și de către recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.1284A/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
. /2 ex./12.06.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 1. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
