Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 627/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 627
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 284 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat, intimatul pârât reprezentat de avocat lipsind intimatul pârât. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se depunerea de către recurentul reclamant a unui set de acte și a concluziilor scrise iar de către intimatul pârât a unor note de ședințe, după care;
Avocat, pentru intimatul pârât, nu solicită termen pentru a observa actele depuse de recurentul reclamant.
Interpelat de instanță, în legătură cu faptul dacă cererea cuprinzând note de ședință reprezintă o cerere de recuzare, apărătorul intimatului pârât arată că aceasta nu este o cerere de recuzare.
Se depune de către avocat, pentru intimatul pârât, certificat eliberat de Judecătoria Orșova în dosarul nr-.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de intimatul pârât prin apărător la termenul din data de 31 martie 2009 și având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, unește excepțiile cu fondul și acordă cuvântul părților.
Avocat, pentru recurentul reclamant, solicită respingerea excepțiilor invocate precizând că asupra acestora s-a pronunțat atât instanța de fond cât și instanța de apel.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei și pe fond admiterea acțiunii conform motivelor scrise depuse la dosar, arătând că instanța de apel nu a ținut cont de documentele reclamantului și ale experților numiți de instanță. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, arată că terenul reclamantului din punctul, parcela 152, nu se învecinează cu terenul lui.
De asemenea, susține că reclamantul nu este proprietar al terenului pentru că nu are titlu de proprietate, ordinul prefectului neputând constitui titlu de proprietate.
Solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Orșova sub nr.786 din 12.07.2006, reclamantul a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor, iar în urma stabilirii hotarului, pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul pe care îl ocupă din proprietatea sa.
În motivarea cererii, a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren situată pe raza comunei, care i-a fost atribuită prin Ordinul nr.113/F/28.05.2003 al Prefectului Județului
Că, acest teren are suprafața de 1117 mp. și este situat în parcela 152, fiind traversat de la est la vest de, formându-se astfel parcela nr. 1, în suprafață de 757,55 mp. în partea de nord și parcela nr.2 în suprafață de 359,45 mp. în partea de sud; parcela nr. 1 se învecinează în partea de nord cu, la est cu restul proprietății sale, pe care o deține în indiviziune cu și, la sud cu, iar în partea de vest cu; parcela nr. 2 se învecinează în partea de nord cu, la est cu restul proprietății sale, la sud cu Dunărea, iar la vest cu.
Reclamantul a mai arătat că, deși în partea vestică între proprietatea sa și a pârâtului au existat semne vizibile de hotar, prin care se făcea separarea celor două proprietăți, pârâtul desființat aceste semne în partea de sud a proprietății pe toată lungimea parcelei nr. 2, ocupând și o parte din proprietatea sa.
A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia reală de hotar care separă cele două proprietăți și să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul pe care-l ocupă.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
La termenul de judecată din 26.09.2006, reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă, în sensul că a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, alături de și pe numitul, arătând că acesta a cumpărat de la o suprafață de teren din proprietatea acestuia, devenind astfel și el vecin cu proprietatea sa, contribuind la desființarea semnelor de hotar și ocupând teren ce-i aparține.
La termenul de judecată din 26.09.2006, pârâtul a depus la dosar următoarele acte: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1018/04.03.2002 la BNP, încheierea nr. 300 cf/04.03.2002 pronunțată de Judecătoria Orșova - Biroul Cărții Funciare; extrasul nr. 810/03.04.2002 al CD 1399 localitatea Veche; plan încadrare zonă - anexă la autorizația nr. 898/04.03.2002; schița terenului în suprafață de 8300 mp din comuna CF 445/521 proprietari - și.
În concluziile scrise depuse la dosar de către pârâtul, acesta a arătat că acțiunea reclamantului în ceea ce privește grănițuirea este inadmisibilă, pentru că între proprietățile în discuție există gard de lemn făcut în urmă cu 25 de ani, când au fost strămutați din comuna Veche în comuna, gardul nu a fost reparat, nici mutat, astfel că linia de hotar a proprietăților este corect stabilită, iar în perioada menționată nu s-au făcut obiecțiuni cu privire la hotarul pe care a fost construit gardul.
A învederat că acțiunea reclamantului nu este îndreptată împotriva realilor proprietari și, care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1405/28.05.2004 de către biroul notarului și că, în raport de această stare de fapt, reclamantul nu mai poate promova nici acțiunea în grănițuire, nici acțiunea în revendicare, pentru că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, nefiind proprietarul terenului.
Pârâtul susținut că reclamantul nu are titlu de proprietate pentru terenul situat în punctul "", din extrasul CF 1445 eliberat în baza Ordinului Prefectului de reconstituire a dreptului de proprietate, rezultând următoarele proprietăți: 1) din de Ogașul -; 2) Mala -fânețe; 3) la Ogașul -, unele din aceste terenuri se află sub apă, iar terenul cu nr. top 75 este pe Mala, la o distanță de peste 2 km. de terenul în litigiu.
Că, în procesul - verbal de reconstituire a dreptului de proprietate, întocmit de Comisia de pe lângă Primăria, a rezultat că această comisie a fost de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate, dar pe vechile amplasamente și din extrasul de carte funciară eliberat pe baza acestui ordin a reieșit că s-a reconstituit dreptul de proprietate pe terenurile cu numerele top 75, 152, 153, care nu se află în punctul "".
A arătat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și pentru faptul că, așa cum rezultă din extrasul CF menționat, reclamantul nu este proprietar exclusiv conform art. 480 Cod civil, ci în indiviziune cu și.
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr.134 din 11 martie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect grănițuire și revendicare formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul .
A fost obligat reclamantul la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâtul, reprezentând onorariul pentru expert și pentru avocat.
S-a reținut că terenul revendicat și față de care s-a solicitat grănițuirea ieșise la data promovării acțiunii din stăpânirea pârâtului, prin urmare acesta nemaifiind proprietar sau deținător al terenului, nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea în revendicare îndreptată împotriva sa.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii determinată de promovarea acțiunii în revendicare de către un singur coproprietar înscris în CF, excepție invocată de către pârâtul, s-a reținut că titlul de proprietate invocat de către reclamant, respectiv Ordinul prefectului 113/F/28.05.2003, a fost emis pe numele unei singure persoane, respectiv reclamantului, iar înscrierea în CF nu are efect constitutiv de drepturi, ci este menită doar a face acte opozabile terților.
De asemenea, revendicarea reclamantului nu vizează întreaga suprafață de teren înscrisă în CF în punctul "Ogașul -", ci doar o parte din terenul atribuit în proprietate prin Ordinul Prefectului, prin urmare nu este aplicabilă regula unanimității pentru introducerea acțiunii în revendicare, mai ales că CEDO s-a pronunțat în cauza Lupaș, în sensul că o astfel de acțiune în revendicare introdusă doar de unul dintre coproprietari nu poate fi respinsă ca fiind inadmisibilă, în caz contrar, s-ar încălca art. 6 din Convenție.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut, în esență, că terenul cu număr topo 152 înscris în CF 1445 - Veche, nu se află în zona cuprinsă între Mala și, lângă punctul "" unde se află terenul în litigiu, ci în zona - Ogașul lui, în extravilanul localității, din extrasele CF aflate la dosar, terenurile părților astfel cum acestea au fost înscrise în CF, neînvecinându-se.
S- mai reținut că, deși din schița inițială întocmită de Primăria, schiță ce a stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr.113/F/2003, precum și vecinătățile indicate pentru cele două parcele de teren ale reclamantului, ar conduce la concluzia că terenul acestuia ( atribuit prin acest ordin) și cel cumpărat de pârâtul ar fi învecinate sau s-ar suprapune parțial, astfel cum a precizat expertul, titlul de proprietate al pârâtului este mai bine caracterizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că, deși a solicitat instanței stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și proprietatea vecină, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Că, ședințele de judecată au fost conduse de mai mulți judecători, fapt ce a determinat efectuarea unor acte procesuale ce au depășit limita legalității. Concret, la data de 11.09.2007 a fost respinsă cererea de amânare a apărătorului său, cu toate că aceasta era întemeiată.
Totodată, a fost încuviințată o nouă expertiză la cererea apărătorului pârâtului, cu toate că acesta formulase obiecțiuni la expertiza întocmită inițial, obiecțiuni la care trebuia să răspundă expertul ce o întocmise. Noul expert a fost numit cu acordul aceluiași apărător, cu toate că, într-o astfel de situație, pentru obiectivitate, expertul trebuia să fie tras la sorți.
A precizat reclamantul că, deși fost amenințat și jignit de către același apărător,expertul numit a efectuat o expertiză obiectivă.
A învederat că terenul în litigiu a fost stăpânit de către el și familia sa, la moartea bunicii sale fiind moștenit de bunica sa și de sora acesteia în cote de fiecare, fără să fie ieșit din indiviziune.
Că, partea bunicii sale fost moștenită de tatăl său,iar apoi de reclamant, fratele său și de mama acestora, iar jumătatea de teren ce a aparținut mătușii sale fost expropriată și nici după confiscare nu a ieșit din indiviziune, ei fiind cei care au în continuare posesia terenului confiscat.
A invocat că pârâtul are un contract de vânzare - cumpărare care include și o schiță din care reiese amplasamentul acelui teren, pârâtul omițând depunerea acestei schițe la dosar, tocmai în scopul ascunderii realității.
Că, la fila 20 din dosar se află o schiță din care reiese că granița dintre terenul său și al pârâtului se continuă și în partea de sud a DN 57 pe același aliniament, ca și la nordul drumului unde este bine conturată și necontestată, suprafața cumpărată de pârâtul este situată la vest de acest hotar și are o lățime de 16 și o lungime de 17,8.
In ședința publică din 14.10.2008, calea de atac a fost recalificată din recurs în apel.
Intimatul a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar acțiunea este inadmisibilă pentru că este promovată de către un singur coproprietar.
Că, din extrasul CF 1445 reiese că reclamantul nu este proprietar exclusiv asupra terenului, teren ce se află situat în punctul "," iar nu în punctele "Mala", "Din de Ogașul -", astfel cum este înscris în Ordinul Prefectului, ordin ce este nul absolut pentru faptul că terenul solicitat spre restituire fost expropriat pentru utilități publice, ceea ce dă dreptul la despăgubiri, iar nu la restituiri de terenuri.
Prin decizia civilă nr.284/A din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost obligat apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată,către intimatul.
S-a reținut că acțiunea în revendicare, astfel cum este definită în doctrină, este acțiunea prin care proprietarul neposesor al bunului revendicat solicită restituirea acestuia de la posesorul care-l deține fără drept,prin urmare, pentru a câștiga într-o astfel de acțiune petitorie, reclamantul trebuie să facă dovada deplină a dreptului de proprietate prin prezentarea titlului său de proprietate.
S-a constatat că suprafața revendicată de către reclamant a fost identificată în toate expertizele efectuate ca fiind situată în punctul "",în schimb, Ordinul nr. 113/F/28.05.2003 emis de Prefectul Județului M - singurul înscris invocat de reclamant ca act de proprietate pentru această suprafață, vizează suprafețe ce ar fi situate în strada "- -", iar în CF nr.1445 aceste suprafețe apar ca fiind intabulate în același punct "- -", împreună cu alte terenuri dobândite cu titlul de moștenire și aflate în indiviziune cu alți coproprietari.
Că, din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.118/4.03.2002 ce reprezintă actul de proprietate opus de pârâtul, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1405/28.05.2004, inclusiv schița anexă a acestuia și extrasul de carte funciară nr.1467, ca și din cuprinsul adeverințelor nr.5824/27.11.2006,6088/20.12.2006, a rezultat neîndoielnic faptul că în Ordinul Prefectului emis pentru suprafețele din str. - -, au fost trecute vecinătățile unor terenuri ce se situează în fapt în punctul "", edificatoare fiind în acest sens și schițele de amplasament existente la dosarul cauzei, schițe din care a reieșit că reclamantul și pârâtul se învecinează.
S-a reținut de asemenea că, din înscrisurile depuse de către reclamant a rezultat că autorii săi ar fi deținut anterior în proprietate și suprafețe aflate în punctul "", reclamantul însă nu s-a prevalat de aceste înscrisuri în dovedirea dreptului său de proprietate, mai mult, astfel cum acesta susține în concluziile depuse în recurs, aceste terenuri ar fi fost expropriate și oricum, prin cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr.18/1991, reclamantul nu a solicitat terenul în acest punct.
S-a concluzionat că și criticile ce se referă la nesoluționarea de către instanța de fond a petitului privitor la grănițuire sunt neîntemeiate, aceasta deoarece, în condițiile în care interesul reclamantului este acela ca instanța să se pronunțe asupra existenței dreptului său de proprietate privitor la suprafața în litigiu, deci urmărește o dublă finalitate, respectiv de stabilire a dreptului real și de așezare a hotarelor, este evident că soluția de respingere a acțiunii în revendicare, afectează în același sens petitul privitor la grănițuirea terenurilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6,7, 8 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că Tribunalul Mehedinția respins în mod greșit apelul declarat de reclamant, deoarece analizând sumar probele efectuate în cauză, nu a reușit să-și formeze un punct de vedere propriu asupra cauzei deduse judecății, mărginindu-se să reia în câteva rânduri considerentele hotărârii pronunțată de instanța de fond.
A arătat că, deși tribunalul a reținut că titlul de proprietate de care s-a prevalat reclamantul este viciat, întrucât sunt menționate vecinătăți ale unor terenuri care se situează în fapt în punctul "", concluzia instanței este eronată, întrucât vine în contradicție cu concluziile scrise depuse de pârâtul la fila 33 în dosarul de fond, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între, pe de o parte, și și, pe de altă parte, precum și contractul de vânzare - cumpărare încheiat între, și, dar și Ordinul Prefectului nr.113/F/28 mai 2003, emis pe numele recurentului reclamant.
A mai susținut că instanța de apel nu a examinat motivul de apel prin care reclamantul a susținut că la Judecătoria Orșova au fost efectuate acte de procedură fără a fi respectate prevederile legii, în sensul că au fost admise probe fără a fi puse în discuția părților și au fost respinse cererile de amânare ale apărătorului său, deși acesta a făcut dovada că se află la o altă instanță, iar reclamantul nu s-a putut prezenta, deoarece suferă de un handicap sever care-l face nedeplasabil.
Printr-o ultimă critică, recurentul reclamant a arătat că instanța de apel nu a analizat susținerea sa, referitoare la faptul că judecătoria nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privitor la stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți.
La data de 7 mai 2009 pârâtul a depus o cerere intitulată "note de ședință", prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, și a reiterat apărările formulate la fond și în apel, insistând asupra excepțiilor ridicate încă de la prima instanță, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului pârât, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, față de faptul că Ordinul Prefectului nr.113/F/28 mai 2003 fost anulat pe cale judecătorească.
La aceeași dată, recurentul a depus concluzii scrise, făcând un istoric al situației de fapt rezultată din probatoriile administrate în cauză, insistând asupra aspectelor care în opinia recurentului atrag netemeinicia și nelegalitatea deciziei pronunțată în apel.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, instanța de recurs urmează să examineze cu prioritate excepția invocată de intimatul pârât, cu privire la inadmisibilitatea recursului.
Excepția inadmisibilității recursului este nefondată, deoarece hotărârea atacată cu recurs face parte din categoria hotărârilor prevăzute de art. 299 și 377 Cod pr. civilă, iar recurentul a fost parte în proces, a uzat de calea de atac a apelului și prin urmare poate exercita recursul de față.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 și 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
Astfel, instanța de fond a fost investită cu o acțiune având două capete de cerere, respectiv stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile reclamantului și pârâților și, precum și obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren pe care o ocupă din proprietatea reclamantului.
În dovedirea pretențiilor formulate, reclamantul s-a prevalat de titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, respectiv Ordinul nr.113/F/28 mai 2003 emis de Prefectul Județului
Pârâtul, la rândul său, a opus contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.1018/4 martie 2002 la BNP, susținând că deține terenul în litigiu în calitate de proprietar, terenul fiind cumpărat de la pârâtul și soția acestuia.
În scopul aplicării dispozițiilor art.584 Cod civil, dar și a dispozițiilor art. 480 Cod civil, la instanța de fond a fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie de către expert, ce a avut ca obiective stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și respectiv, a faptului dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantului.
Concluziile expertului aflate la fila 80 în dosarul de fond au fost în sensul că pârâtul a ocupat din terenul reclamantului o suprafață de 240. delimitată prin punctele 2-5-8-7 în schița anexă la raport ( fila 81 dosar fond ), teren pe care ulterior l-a vândut pârâtului.
În același timp expertul a concluzionat că linia de hotar dintre terenurile părților este delimitată prin punctele 7 și 8, ce corespund ca aliniament cu pct. 9 de la nord la DN 57, unde se află un gard despărțitor.
La aceeași instanță a fost efectuată o nouă expertiză în specialitatea topografie - cadastru de către expert, raportul fiind depus la fila 110 - 112 din dosarul de fond.
Din concluziile expertului menționate la pct.1 ( fila 110 dosar fond ), rezultă că terenul reclamantului cuprins în Ordinul Prefectului nr.113/F/28 mai 2003, se învecinează în partea de sud cu terenul deținut de pârâtul, iar la pct. 2 din aceleași concluzii se precizează că, pârâtul deține suprafața totală de 410., din care 191. este revendicată de reclamantul.
Ambele rapoarte de expertiză au identificat terenul reclamantului în raport de actul de proprietate de care s-a prevalat, respectiv Ordinul Prefectului nr.113/F/28 mai 2003, concluzionând în mod expres că acest teren se învecinează cu terenul lui, ce ulterior a fost înstrăinat pârâtului
.
Deși cele două expertize concluzionează că terenurile reclamantului și pârâților se învecinează, cu toate acestea creează confuzii asupra punctului în care este situat terenul reclamantului, deoarece experții nu precizează cu exactitate dacă terenul este situat în punctul "Ogașul - ", așa cum acesta apare trecut în Ordinul Prefectului nr.113/F/28 mai 2003.
În timp ce expertiza face referire la faptul că terenul se află în punctul "Ogașul -", expertiza precizează că terenul se află în intravilanul comunei, punctul " - ".
În raport de contradicțiile existente între cele două expertize cu privire la punctul în care se află situat terenul proprietatea reclamantului, instanțele aveau obligația să ceară lămuriri experților, sau să completeze probatoriul cu o nouă expertiză în specialitatea topografie - cadastru, pentru a putea concluziona în mod cert asupra amplasamentului acestuia.
Cu toate acestea, nici instanța de fond și ulterior nici instanța de apel nu au suplimentat probatoriul administrat în cauză, instanțele întemeindu-și soluțiile pe rapoartele de expertiză aflate la dosar care, așa cum s-a arătat, creează ambiguitate asupra punctului în care este situat terenul proprietatea reclamantului.
Prin motivele de apel reclamantul a susținut că terenul proprietatea sa se învecinează cu terenul proprietatea lui, că, acest teren a aparținut dintotdeauna familiei sale și are amplasamentul indicat în actul de proprietate, respectiv Ordinul Prefectului nr.113/F/28 mai 2003.
Apelantul reclamant a insistat asupra faptului că o parte din terenul înscris în actul său de proprietate este deținut abuziv de către pârâtul, situație în care acțiunea sub ambele capete de cerere este întemeiată.
În raport de investirea făcută prin motivele de apel, Tribunalul Mehedinți avea obligația să lămurească situația de fapt în litigiul dedus judecății, respectiv să stabilească cu exactitate dacă punctul "Ogașul -" menționat în Ordinul Prefectului nr.113/F/28 mai 2003 și în raportul de expertiză, este identic sau inclus în zona cunoscută sub denumirea " - ", deoarece ambele expertize au concluzionat că terenurile părților se învecinează.
Atâta vreme cât experții și-au bazat lucrările de specialitate pe titlul de proprietate emis pe numele reclamantului, instanța de apel în mod greșit a reținut că terenul proprietatea reclamantului nu se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului.
Mai mult, instanța de apel, fără să aibă o investire din partea părților implicate în proces, se pronunță pe cale incidentală asupra valabilității titlului de proprietate eliberat în condițiile Legii nr.18/1991 pe numele reclamantului, motivând că acesta este viciat, întrucât în cuprinsul său au fost trecute vecinătățile unor terenuri ce se situează în punctul "", și nu în punctul "Ogașul -".
Ordinul nr.113/F/28 mai 2003 emis de Prefectul Județului M, a fost eliberat pe numele reclamantului în condițiile Legii Fondului Funciar nr.18/1991 și face dovada dreptului de proprietate până la desființarea sa printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În cauză nu există o astfel de hotărâre, astfel încât ordinul menționat trebuie avut în vedere în integralitatea sa, atât sub aspectul suprafeței reconstituită în proprietatea reclamantului, cât și sub aspectul punctului și a vecinătăților menționate în act.
De altfel, motivarea făcută de instanța de apel este contradictorie, întrucât, pe de o parte se reține că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, deoarece acesta este situat în punctul "", iar pe de altă parte, că autorii săi "ar fi deținut anterior în proprietate" suprafețe aflate în acest punct, însă reclamantul nu s-a prevalat de înscrisurile deținute, în dovedirea dreptului pretins.
Procedând astfel, Tribunalul Mehedinția pronunțat o hotărâre afectată de nelegalitate, întrucât nu s-a făcut o cercetare pe fond a acțiunii promovată de reclamant sub aspectul celor două capete de cerere, din motivarea făcută în mod succint neputându-se trage o concluzie concretă cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului dovedit cu Ordinul emis în condițiile Legii nr.18/1991 și implicit, cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.
În același timp modalitatea în care au fost expuse argumentele de fapt și de drept de către instanța de apel, face imposibil de exercitat controlul judiciar și aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil, drept consființit prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant este fondat, astfel că în baza art. 312 alin.3 și 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, va fi casată decizia Tribunalului Mehedinți, urmând a se trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va depune diligențele necesare pentru completarea materialului probator cu o nouă expertiză în specialitatea topografie -cadastru, pentru a se lămuri cu exactitate amplasamentul terenului înscris în titlul de proprietate al reclamantului, dacă există identitate între cele două puncte din intravilanul comunei, județul M, respectiv punctul "" și punctul "Ogașul -", sau dacă punctul "Ogașul -" face parte din punctul " - ", precum și dacă pârâții ocupă vreo porțiune din terenul proprietatea reclamantului.
În rejudecare, instanța urmează să aibă în vedere și celelalte critici formulate în recurs de către recurentul reclamant, dar și susținerile intimatului pârât formulate prin notele de ședință de la fila 23 din dosarul de recurs, ce nu se impun a fi examinate în raport de soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 284 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și .
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
20.05.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
