Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 631/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 631
Ședința publică de la 07 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 03 iulie 2008 privind judecarea recursului declarat de pârâtul -G împotriva deciziei civile nr. 77 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții, - și intervenienta, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 03 iulie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 14 iunie 2006 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții G, și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață totală de 84,3. situat în Tg.-J, str.G-, nr. 5, care face parte din terenul cumpărat de către reclamanți de la numita, conform contractului autentificat sub nr. 3612/26.07.1999 de Tg.-
Au solicitat, totodată, chemarea în garanție a numitei, în calitate de vânzător.
În motivarea acțiunii au arătat că prin contractul sus menționat au cumpărat o casă de locuit compusă din 3 camere și dependințe și terenul aferent în suprafață de 376,921. din care pârâții ocupă fără drept suprafața de 84,30 mp, prin amplasarea unor dependințe.
Judecătoria Tg.J, prin 1641 din 8.03.2007, a admis în parte acțiunea civilă în revendicare și grănițuire formulată de reclamanții și, împotriva pârâților G, și.
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate reclamanților suprafața de 9,30. (3 x 3,10.), pe care este amplasată o magazie de lemne, situată în Tg.-J, str.G-, nr. 5, județul G, vecină la, Vest și Sud - rest proprietate reclamanți; Nord - și suprafața de 70. ocupată cu cotețe și curte păsări, situată la aceeași adresă, vecină la și Nord- rest proprietate reclamanți; Sud- G; Vest-.
S-a dispus grănițuirea dintre proprietățile părților, astfel încât lungimea terenului reclamanților să fie de 23,43. spre Nord, iar lățimea terenului pârâților de 11,30 spre Nord. Linia de hotar s-a stabilit să pornească spre Sud, pe o distanță de 2,55. după care pătrunde spre proprietatea pârâtului cu 0,78, continuă spre Sud pe o lungime de 8,71. și apoi spre pe o lățime de 7,1 (conform schiței-anexă la raportul de expertiză).
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți în contradictoriu cu intervenienta ca rămasă fără obiect și au fost obligați pârâții să achite reclamanților suma de 542,66 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au dovedit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare nr. 3612/1999 și nr. 1394/2006 rămasă definitivă și irevocabilă, din care rezultă că intervenienta a înstrăinat reclamanților suprafața de teren pe care o avea în proprietate.
Că, terenul reconstituit pârâților prin Ordinul Prefectului nr. 138 din 26.07.2005 are întindere de 102,5 mp. atât cât fost atribuit autorului în folosință iar pentru diferența de teren, intervenienta rămas proprietară, constatându-se prin sentința civilă nr. 139/2005 ineficiența Decretului nr. 92/1950.
S- mai reținut că pârâții în calitate de moștenitori ai autorului nu pot dovedi proprietatea pentru o suprafață mai mare de 102,5 mp., atât cât a fost atribuit în folosință prin decizia nr. 43/1974.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții.
În ședința publică din 04.03.2008 apelantul pârât a invocat lipsa calității procesuale pasive arătând că nu este proprietar al terenului ci titularul unui drept de folosință pe durata existenței construcției, că proprietarul suprafeței de 134,70 mp teren este Consiliul Local Tg.J care potrivit 1763/5.03.1998 a despăgubit pe vânzătoarea cu suma de 5.534.150 lei ROL reprezentând c/val. terenului aferent.
Prin decizia civilă nr. 77 din 4 martie 2008 Tribunalului Gorjs -a respins apelul ca nefondat.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul a reținut că din suprafața de 545,76 mp. care aparținut vânzătoarei i s-a atribuit în folosință autorului pârâților, prin decizia nr. 43/74, doar suprafață de 134 mp. care în realitate conform măsurătorilor are întindere de 102 mp.
Restul terenului ce depășește suprafața de 102 mp. a fost înstrăinat de intervenienta, reclamanților.
Pârâții ocupă în afara terenului atribuit în folosință și din terenul reclamanților o porțiune, ceea ce justifică în cauză calitatea procesuală pasivă.
Actul prin care pârâții își invocă proprietatea îl reprezintă Ordinul Prefectului nr. 138 din 26.07.2005 în care nu este cuprinsă suprafața de teren pe care ocupă aceștia peste suprafața de 102 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G, motivând că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, deoarece autorii lor au primit în folosință suprafața de 134,70. teren din care 102. teren de sub casă, 9,50. teren de sub magazie, 23,20. teren cale de acces.
S-a arătat că pentru suprafața de 134,70. a fost despăgubită de către Consiliul Local cu suma de 5 534 150 lei, conform sentinței civile 1763/1998, astfel că reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite din nou acest teren. În atare condiții, grănițuirea trebuia să se facă în contradictoriu cu toti proprietarii.
S-a susținut că trebuia chemat în judecată consiliul local.
La data de 3 iulie 2008 intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat și urmează fi respins pentru următoarele considerente.
Calitatea procesual pasivă reprezintă identitatea între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății. În acțiunile în revendicare imobiliară, are calitatea de pârât cel care ocupă imobilul asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate, adică titularul unui drept de folosință sau simplul detentor precar, inclusiv cel care ocupă imobilul fără o justificare în drept.
În atare situație, pârâții au fost corect chemați în judecată de reclamanți, deoarece ei ocupă terenul revendicat, iar nu consiliul local. Fără îndoială că pârâții puteau cere chemarea în garanție a consiliului sau a oricărei persoane împotriva căreia se puteau îndrepta dacă erau evinși dintr-un eventual drept asupra terenului, însă o astfel de cerere nu a fost formulată.
Pârâții invocă asupra terenului un drept real de folosință, născut din convenția încheiată cu consiliul local. Acest drept nu există și nu poate fi opus reclamanților.
Astfel, autoarea reclamanților, a dobândit în anul 1941 suprafața de 500. pe care era amplasată o construcție cu 5 camere, imobil preluat abuziv de stat prin naționalizare, în anul 1950. Din construcția cu destinație de locuință, autorii pârâților au cumpărat în anul 1974 un apartament cu suprafața construită de 63,62. primind în folosință pe durata existenței construcției suprafața de teren aferent de 134,70. În acest sens a fost emisă de către autoritatea administrativă decizia 43/1974.
Art. 36 din Legea 18/1991 a dat posibilitatea atribuirii în proprietatea deținătorilor construcției a terenului aferent, asupra căruia au dobândit anterior, sub regimul legii 58/1974, doar un drept de folosință. Pârâții au uzat de aceste dispoziții, fiind emis Ordinul Prefectului nr. 138/2005 pentru suprafața de 102. teren. În condițiile în care prin acest ordin nu a fost consfințită proprietatea pârâților asupra întregului teren atribuit în folosință în anul 1974, pârâții nu pot invoca în prezent supraviețuirea deciziei 43/1974 pentru diferența de 32,70. și ordinul prefectului pentru 102. Ca efect al legii 18/1991 a avut loc schimbarea dreptului real de folosință în drept de proprietate, astfel că titularii fostului drept de folosință nu mai pot invoca existența în paralele a două acte administrative: unul emis în aplicarea legii 58/1974, altul emis conform legii 18/1991.
Mai mult, autoarea reclamanților a revendicat de la stat imobilul preluat abuziv, iar prin sentința civilă 139/1995 a redobândit proprietatea imobilului cu 3 camere ( celelalte două camere fiind vândute către G în anul 1974) și a terenului aferent în suprafață de 250.
Prin sentința civilă 1394/2006 a Judecătoriei Tg. J, irevocabilă prin decizia civilă 497/26.02.2008 a Tribunalului Gorj, s-a respins acțiunea formulată de pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți cu, pentru diferența de teren de la 250. ( cât s-a stabilit prin 139/1995) la suprafața de 376,921. cât face obiectul vânzării. Instanțele au stabilit în mod irevocabil faptul că singurul titlu de proprietate al actualilor pârâți îl constituie OP 138/2005, pentru suprafața de 102. și că aceștia nu pot pretinde un drept de folosință pentru diferența de teren. Se reține și faptul că pârâții nu au atacat ordinul emis de prefect și nu au pretins atribuirea unei suprafețe de teren mai mari în proprietate.
Apărarea recurenților în sensul că pentru terenul atribuit în folosință lui G s-au primit despăgubiri de la stat de către, ceea ce ar paraliza dreptul reclamanților de a pretinde terenul în litigiu, este nefondată.
Așa cum rezultă din sentința civilă 1763/1998, autoarea reclamanților a primit despăgubiri pentru imobilele ce au fost vândute de stat în anul 1974, iar obiectul acestei vânzări nu l-a constituit suprafața de 134. teren.
Dat fiind faptul că ordinul prefectului a fost emis pârâților după revendicarea imobilului de la stat de către fostul proprietar, este evident că statul, reprezentat prin prefect, a atribuit în proprietate pârâților doar terenul liber, fără a menține prin vreun act administrativ regimul juridic al folosinței instituit în anul 1974. Un astfel de regim juridic încetat, de altfel, întrucât prin schimbarea titularului dreptului de proprietate, noul proprietar dobândește toate atributele proprietății iar fostele dezmembrăminte încetează.
Concluzia care se impune este aceea că în mod corect instanțele au reținut că pârâții sunt titularii unui drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 102. iar dreptul lor de folosință asupra terenului de 134. a încetat ca efect al aplicării art. 36 din legea 18/1991. În aceste condiții în mod corect, în aplicarea prev. art 480 civ. s-a admis acțiunea reclamanților pentru suprafețele de teren precizate în sentința primei instanțe, în contradictoriu cu pârâții, iar nu cu consiliul local care nu are calitate procesuală pasivă.
Apreciind ca nefondate motivele de recurs, în temeiul art. 312 c, recursul se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274 va fi obligat pârâtul către intimații reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr.77 din 04.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții, - și intervenienta.
Decizie irevocabilă.
Obligă recurentul către intimații reclamanți și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 07 iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/9.07.2008
Jud. apel -
-
Jud.fond -
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
