Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 635/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1611/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 635
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.233 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât
are ca obiect - revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 noiembrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă la data de 09.04.2008, sub nr-, având ca obiect "revendicare imobiliară", reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârât a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul (apartament+teren aferent) situat la adresa pârâtului, cu datele de identificare din actul de vânzare - cumpărare nr.1221/24329/07.11.1996 ncheiat cu Primăria B, și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii acesta a arătat că imobilul a fost proprietatea soției sale (născută ) de la data de 27.09.1948 (act autentic nr.14411/948) și până la data preluării de către Stat, fără titlu valabil, potrivit Decretului 92/1950.
Deși, după 1989, acționat pentru recuperarea acestui imobil pe cale administrativă, cu notificare la Primăria B, imobilul a fost totuși vândut pârâtului, conform contractului menționat, la 07.11.1996.
Având în vedere faptul că Statul Român a preluat fără titlu valabil abuziv - acest imobil proprietatea soției acestuia (decedată 02.04.1983) și a dispus de el prin înstrăinarea contractată la data de 07.11.1996, vânzând acest imobil sub nume de proprietar chiriașului - pârât G, acte care i-au nesocotit grav drepturile sale de proprietar și ținând cont că această încălcare se poate repara pe calea acțiunii în justiție, a solicitat ca instanța să procedeze la compararea celor 2 titluri de proprietate, existente asupra unuia și aceluiași bun și să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
A arătat că este evident faptul că - într-un stat de drept - ca titlul său este preferabil celui al pârâtului, câtă vreme acesta a dobândit bunul de la statul neproprietar, în disprețul dreptului său păstrat, dar împiedicat a-l exercita în fața unei justiții independente și separate, atât înainte de 1989, cât și în perioada ulterioară.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că prin decizia civilă nr.1391/15.05.2001, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.1690/2001 având ca obiect revendicare imobiliară a apartamentului care face obiectul prezentei cauze, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, această decizie rămânând irevocabilă.
La termenul de judecată din data de 18.02.2009, tribunalul a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 233/18.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul, pentru autoritate de lucru judecat și l-a obligat să plătească pârâtului 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr.1391/15.05.2001, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a III-a Civilă, a fost respins ca nefondat recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.3499A111.12.2000 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. Prin această decizie s-a admis în parte apelul formulat de reclamantul din prezenta acțiune și s-a menținut dispoziția prin care s-a respins acțiunea reclamantului privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1221/7.11.1996.
S-a apreciat că în ambele cauze figurează în calitate de reclamant numitul în calitate de reclamant și, în calitate de pârât, chiar dacă în cauză în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1391/2001 mai figurează și alți pârâți; atât în prima acțiune cât și în cea de față reclamantul revendică apartamentul nr.4 din B,-, -.1, sector 1.
În ceea ce privește cauza, tribunalul a reținut că în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1391/2001 reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.112/1995, revendicarea fiind o consecință a anulării titlului de proprietate, iar in prezenta cauză, reclamantul și-a întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.480 și urm. Cod civil, solicitând revendicarea prin comparare de titluri.
Tribunalul a reținut că, chiar dacă reclamantul a indicat două temeiuri juridice distincte, ceea ce urmărește să obțină prin ambele acțiuni este dobândirea in deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului din litigiu, așadar cauza ambelor acțiuni o reprezintă preluarea abuzivă a bunului de către stat.
Pentru a exista identitate de cauză în ambele acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat in ambele in același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. -/11.11.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității,cererea de apel fiind înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă, sub nr-.
În dezvoltarea criticilor formulate în apel, s-a arătat că hotărârea Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, prin care acțiunea în revendicare a imobilului deținut de intimatul Gaf ost respinsă prin constatarea incidenței autorității de lucru judecat, este nelegală, întrucât, deși este evident că între acțiunea în nulitatea vânzării imobilului proprietatea sa - abuziv preluat de statul R si acțiunea în revendicare prin comparație de titluri există diferențe de cauză.
Se arata că în cauză, au fost greșit interpretate dispozițiile art. 1201 cod civil și ca o primă consecință,apelantul a fost lipsit de dreptul de a se judeca cu deținătorul proprietății sale abuziv preluate și, apoi, înstrăinate de către stat, vătămarea cauzată putând fi înlăturată numai pe calea reaprecierii actelor si lucrărilor dosarului de fond, cu reținerea lipsei condiției esențiale a autorității de lucru judecat, identitatea cauzei acțiunilor succesive promovate de reclamant pentru respectarea dreptului său de proprietate.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de apel, în raport de criticile formulate, Curtea, reține următoarele:
Potrivit art. 1201.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Din interpretarea art. 166 Cod de procedură civilă și art. 1201 Cod civil, rezultă că există autoritate de lucru judecat atunci când este îndeplinită condiția triplei identități: părți, obiect și cauză.
Așadar, se impune se cerceta existența identității între raportul juridic dedus judecății și cel anterior judecat, raport necesar să existe între aceleași părți.
În ceea ce privește identitatea de cauză, se reține că această noțiune desemnează fundamentul pretenției afirmate, instituția sau categoria juridică pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa, coroborat cu împrejurările de fapt datorită cărora invocă aplicarea respectivei reguli de drept. În determinarea conceptului de cauză sunt relevante doar acele împrejurări de fapt care concură la fundamentarea temeiului juridic al acțiunii.
Din analiza acțiunii civile cu care a fost învestită prima instanță, prin raportare la sentința civilă nr. 8420/1999, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, definitiva și irevocabilă prin decizia civila nr. 1391/15.05.2001 a Curții de Apel București Secția III a Civilă, curtea constată că tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerută de norma legală anterior citata nu este întrunită în cauză.
Astfel, deși este incontestabil că în speță exista identitate de părți și obiect, Curtea retine că în prezenta cauză, reclamantul și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecată, formulând acțiune în revendicare de drept comun, în scopul valorificării pretenției sale concrete - constatarea pe cale judecătorească a calității sale de proprietar al imobilului situat în B,str. - -, nr. 29, -. 1,. 4, sector 1, susținând în acest sens că, titlul sau de proprietate este preferabil celui deținut de pârâtul intimat.
Din verificarea cuprinsului deciziei civile nr. 1391/15.05.2001 a Curții de Apel București Secția III a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 1690/2001, rezultă că în acea cauză, a figurat ca parte atât reclamantul din prezenta cauza cât și pârâtul G, Consiliul general al Mun. și SC Nord SA, cauza menționată având ca obiect revendicarea apartamentului sus menționat, reclamantul invocând în acel litigiu, nesocotirea prevederilor art. 2 din legea nr. 112/1996, nevalabilitatea înstrăinării imobilului către pârât, întrucât aceasta s-a făcut fără mandat și în condițiile în care exista cerere de restituire a imobilului formulată la Comisia pentru Aplicarea legii 112/1995 și exceptarea de la naționalizare a autoarei sale.
Așadar, în litigiul anterior, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului din prezenta cauză, a Consiliului general al Mun. și SC Nord SA la a - lăsa în proprietate și posesie imobilul, cauza acestui litigiu a constituit-o lipsa titlului vânzătorului, așadar deținerea nelegală bunului de către stat și constatarea nevalabilității titlului pârâtului, din perspectiva respectării prevederilor legii nr. 112/1995- care a constituit temei juridic al vânzării bunului imobil de către autoritățile statului către acesta.
În prezenta cauză, se solicita compararea celor doua titluri deținute de către părțile din proces, titluri apreciate ca fiind valabile - cel aparținând autoarei reclamantului-actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14411/27.09.1948 și cel al pârâtului - contractul de vânzare cumpărare nr. 1221/24329/07.11.1996, și constatarea titlului cel mai bine caracterizat, iar în urma realizării acestei analize, să se dispună obligarea pârâtului la lăsa în deplina proprietate și posesie imobilul apartamentului anterior menționat.
Așadar, reclamantul își întemeiază noua sa acțiune în revendicare pe prevederile art. 480 Cod civil și pe alte împrejurări de fapt, care nu au fost avute în vedere în litigiul ce s-a purtat anterior între părți, din considerentele deciziei civile nr. 1391/2001 Curții de Apel București - Secția a III civila, nerezultând că instanțele investite cu soluționarea procesului ce a făcut inițial obiectul dosarului nr. 1690/2001 al Curții de Apel București - Secția a III civila, ar fi procedat la compararea celor două titluri de proprietate invocate de ambele părți asupra aceluiași imobil.
Raportat la elementele care configurează câmpul de aplicare al excepției invocate, se constată ca nefiind realizată condiția triplei identități și deci existenței autorității de lucru judecat în prezenta cauză, dedusă din decizia nr. 1391/2001 definitivă și irevocabilă a Curții de Apel București - Secția a III a Civila.
Câtă vreme din situația de fapt conturată în cauză și pe care prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată, nu rezultă îndeplinirea cumulativă condițiilor stabilite de art. 1201 din Codul civil, în cauza, admiterea excepției autorității de lucru judecat este eronată, instanța de fond făcând aplicare eronata în cauză prevederilor legale anterior citate.
Față de toate considerentele ce preced, curtea constată întemeiat apelul.
În conformitate cu prevederile art. 297 alin. 1 din Codul d procedură civilă, reținând că în mod greșit tribunalul a soluționat cauza în temeiul acestei excepții procesuale fără a se intra în cercetarea fondului, curtea va admite apelul și va desființa decizia apelată, urmând a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant, domiciliat în B,-,. 465,.A,.4, sector 2, împotriva sentinței civile nr.233/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în B,-, -.1,.4, sector 1.
Desființează sentința civilă apelată.
Trimite cauza spere rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - MARI -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. / 4 ex./24.12.2009
- Secția a V-a Civ. -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ilie
