Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.641
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. nr. 221 din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă mandatarul reclamantului, fiul reclamantului recurent, cu procură judiciară, lipsă fiind pârâții intimați, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Numitul fiul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr. 1041/252 din 14.04.2008, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând să se constate că, prin certificatul de moștenitor nr. 54/7.02.2002, a dobândit în proprietate 1/2 din patrimoniul cuprins în CF 4665 Român top 7944/4229, teren cu casă, revendicând 1/2 parte din patrimoniu, în natură; în subsidiar a solicitat obligarea pârâților să-l despăgubească cu sulta care i se cuvine, conform cotei de proprietate, de 1/2 din patrimoniu și menținerea interdicției de înstrăinare (prin vânzare, donație, testament) a proprietății sale de 1/2 din patrimoniu, până la terminarea tuturor proceselor referitoare la proprietatea sa.
În motivare a arătat că dreptul său de proprietate după părinții și, este în pericol de a nu fi recunoscut,că plătește impozit din anul 2002, pentru partea sa de proprietate, însă proprietatea sa, este folosită de către pârâți, motiv pentru care solicită și evacuarea acestora.
Succesiunea după părinți s-a făcut corect, stabilindu-se după decesul acestora, cota de 1/2 asupra patrimoniului din CF 4665 Român, însă nu s-a înscris în cartea funciară.
Consideră că fratele său este de rea credință, deoarece nu-i recunoaște proprietatea sa de 1/2 și dreptul la proprietate din patrimoniul CF 4665 Român acesta refuzând să-i predea în natură partea din imobilul de mai sus și nici nu - l despăgubește la piața liberă pentru cota sa din patrimoniu.
În nici unul din dosare nu s-a ținut cont de certificatul de moștenitor și de faptul că au un drept de proprietate tabulară de 1/2 părți fiecare asupra imobilului din CF 4665 LR.
Prin sentința civilă nr.1222/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților, prin mandatara și, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între părți, începând cu anul 2002, s-au purtat mai multe dosare în legătură cu dezbaterea succesiunii după defuncții și, cu stabilirea masei succesorale, cu sistarea stării de indiviziune, cu stabilirea sultelor, ori cu înființarea de CF noi, etc. și cu toate că există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, reclamantul nu a fost mulțumit de soluțiile date, de expertizele efectuate, de sultele stabilite și a promovat, din nou prezenta acțiune, prin care a solicitat rezolvarea acestora.
Astfel, dosarul 1110/2000 al Judecătoriei Lugoj a avut ca obiect succesiune și partaj și există pronunțată hotărâre irevocabilă; în dosarul 966/2002, având ca obiect partaj imobil există hotărâre irevocabilă; în dosarul -, având ca obiect acțiune în constatare, rectificare CF și grănițuire există, de asemenea hotărâre irevocabilă, dispunându-se irevocabil asupra tuturor capetelor de cerere formulate și în prezenta cauză, dar, hotărârile judecătorești nu s-au investit cu formula executorie și nu s-au pus în executare, mai puțin sentința civilă 2711/21 octombrie 2005,(dos.966/2002 al Judecătoriei Lugoj ), irevocabilă la 29 oct.2007, în care s-a depus în depozit judiciar sulta stabilită de către instanță.
În aceste dosare s-au judecat aceleași părți, în aceeași calitate sau în calitate procesuală inversă, însă având același obiect privind imobilul situat în L,- județul T, evidențiat în CF 4665 LR nr. top 7944/4229.
Pentru aceste considerente, având în vedere poziția reclamantului și prevederile art.166 cod procedură civilă, prima instanță a apreciat că în speță operează excepția autorității de lucru judecat și a dispus respingerea acțiunii formulate pentru acest motiv, fără a soluționa fondul cauzei.
Împotriva sentinței civile nr.1222/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, a declarat apel în termen legal reclamantul, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie si nelegalitate, în sensul că in speță nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat, că hotărârea este total eronată față de starea de fapt descrisă de reclamant și reluată în motivarea apelului, că apelantul dorește să i se recunoască dreptul de proprietate, conform cotei de asupra unei părți determinate din imobil, sau să fie despăgubit echitabil.
Prin decizia civilă nr.221/A din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr. 1222/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Timișa reținut incidența în pricină a prev.art. 1201 cod civil și ale art.166 cod procedură civilă care sunt confirmate prin sentința civilă 2711/21.10.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.966/2002, prin care s-a soluționat acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul înscris in CF 4665 Român, nr.top 7944/4229, situat in L,-, și acțiunea reconvențională a pârâților, irevocabilă prin decizia civilă nr.1460/R/29.10.2007, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Timiș în dos.nr- (nr. în format vechi 146/2006).
De asemenea, prin sentința civilă nr.1297/26.06.2007, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr.-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții și, avînd ca obiect constatarea că pe terenul cu nr.top 7944/4229, înscris in CF 4665 Român, nu mai există casa veche, demolată in 1954, radierea acesteia din CF și constatarea că in anul 1954, in baza autorizației 2147/16.08.1954 s-a construit o casă nouă, îmbunătățită de către părinții părților litigante, care nu a fost înscrisă in CF, totodată fiind respinsă, pentru autoritate de lucru judecat, cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali, și, prin care aceștia au solicitat să se constate că au adus îmbunătățiri la imobil, instanța reținând că prin încheierea nr.1/16.05.2003 s- reținut că valoarea creanței pârâților este de 10.617,4 lei, încheiere rămasă irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, recursul reclamantului recurent împotriva sent.civ.nr.1297/2007 a Judecătoriei Lugoj fiind respins prin decizia irevocabilă nr.40/16.01.2008 pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Timiș in dosar nr.-.
Astfel fiind, întrucât principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art.1201 cod civil, împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat intre aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci si contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces, iar, pentru a exista identitate de obiect intre două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat in ambele in același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același in ambele acțiuni,
Împotriva deciziei civile nr. nr. 221 din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a susținut că în speță nu operează autoritatea de lucru judecat, că nici prima instanță și nici instanța de apel nu a luat în considerare faptuol că a solicitat vânzarea imobilului la licitație publică și că în dosarele având ca obiect succesiune, partaj, rectificare de CF și grănițuire nu se regăsește acest capăt de cerere.
Consideră că instanța de apel i-a încălcat liberul acces la justiție, că nu prezintă relevanță litigiile purtate anterior și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera excepția autorității de lucru judecat.
În drept recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, art. 1201 Cod civil, precizează elementele structurale ale autorității de lucru judecat în sensul că "este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate", cu alte cuvinte este vorba despre tripla identitate de obiect, de cauză și de persoană.
Art. 1201 Cod civil are în vedere identitatea juridică a părților, nu identitatea lor fizică, chiar dacă rolurile lor procesuale - de reclamant și de pârât - se schimbă.
În materie de lucru judecat interesează ceea ce a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii și asupra cărora instanța s-a pronunțat. Atunci când se pune în discuție efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, conceptele de obiect și cauză sunt analizate în raport de problemele litigioase dezlegate în primul proces, în ideea evitării ca în cel de al doilea proces să nu se soluționeze același obiect, din motive de ordine publică și de securitate a raporturilor juridice, pentru asigurarea consecvenței în judecată.
În speța de față, prin sentința civilă 2711/21.10.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.966/2002, s-a soluționat acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul înscris in CF 4665 Român, nr.top 7944/4229, situat in L,-, și acțiunea reconvențională a pârâților, irevocabilă prin decizia civilă nr.1460/R/29.10.2007, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Timiș în dos.nr- (nr. în format vechi 146/2006), iar prin sentința civilă nr.1297/26.06.2007, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr.-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții și, avînd ca obiect constatarea că pe terenul cu nr.top 7944/4229, înscris in CF 4665 Român, nu mai există casa veche, demolată in 1954, radierea acesteia din CF și constatarea că in anul 1954, in baza autorizației 2147/16.08.1954 s-a construit o casă nouă, îmbunătățită de către părinții părților litigante, care nu a fost înscrisă in CF, totodată fiind respinsă, pentru autoritate de lucru judecat, cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali, și, prin care aceștia au solicitat să se constate că au adus îmbunătățiri la imobil, instanța reținând că prin încheierea nr.1/16.05.2003 s-a reținut că valoarea creanței pârâților este de 10.617,4 lei, încheiere rămasă irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, recursul reclamantului recurent împotriva sent.civ.nr.1297/2007 a Judecătoriei Lugoj fiind respins prin decizia irevocabilă nr.40/16.01.2008 pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Timiș in dosar nr.-.
Ca urmare, atâta timp cât litigiul dintre părți având ca obiect stabilirea și partajarea masei succesorale, stabilirea cotelor de proprietate și a sultelor precum și atribuirea imobilului, a fost tranșat anterior prin hotărâri judecătorești irevocabile, pe baza dezbaterilor contradictorii și cu autoritate de lucru judecat în prezentul litigiu, instanța nu mai poate să analizeze pe fond, încă odată pretențiile reclamantului, chiar dacă acesta a mai formulat un capăt de cerere nou dar prin a cărui finalitate se tinde la modificarea hotărârii irevocabile.
Față de dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă și 1201 Cod civil, Curtea stabilește că recursul declarat de către reclamant este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. nr. 221 din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /06.07.2009
Tehnored /06.07.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
