Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 657/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 657/
Ședința publică de la 14 2008
PRE EDINTE - - -
JUDEC TOR - - -
JUDEC TOR - - -
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamantul, cu domiciliul în G,-, -.6, Ap. 6 și de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 reprezentat de G, cu sediul în G,- împotriva deciziei civile nr.318/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerului Administrației și Internelor, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Finanțelor Publice la plata de daune morale, materiale și cheltuieli de judecată pentru perioada 2.04.1952-30.03.1960 când a executat pedeapsă de 8 ani pentru uneltire contra ordinii sociale (Dosar penal 591/1952 - sentința penala 376/1952 a Tribunalului București ). Ulterior a fost reținut 2 ani fără vreun mandat sau hotărâre judecătorească, în Penitenciar. Prin prezenta acțiune reclamantul solicită daune pentru perioada 30.03.1960 - 30.03.1962 cât a fost deținut în penitenciar nelegal, în lipsa unei hotărâri de condamnare sau mandat legal.
La termenul de judecată din 13.06.2007 (fila 23-dosar Judecătorie) reclamantul a precizat cadrul procesual înțelegând să cheme în judecată ca pârât doar Ministerul Finanțelor.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că în aprilie-mai 1960 fost anchetat și torturat pentru a deveni colaborator al securității. Pentru că a refuzat a fost bătut și pus în fața plutonului de execuție. Nu a semnat angajamentul de colaborator fapt ce rezultă și din adeverința care menționează că nu a făcut poliție politică și nu a fost agent colaborator al securității.
În această perioadă de 2 ani nu a avut dreptul la corespondență, vorbitor, pachet de alimente sau haine și a fost constrâns să execute muncă forțată: iarna la tăiat stuf în deltă, iar în celelalte anotimpuri la agricultură.
În urma acestor tratamente starea sa de sănătate a avut de suferit iremediabil.
Prin sentința civila nr. 218/2005 Tribunalul Galația obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata către reclamant a sumei de 30.000 USD cu titlu de daune morale pentru perioada 1.04.1962 - 22.12.1989.
Prin prezenta acțiune pentru reținerea sa ilegală reclamantul solicită daune materiale și morale în cuantum de 116. 152 Euro, în temeiul 998-999 cod civil și art.504-507.
C.P.P.Prin sentința civila 8375 / 12.11.2007 Judecătoria Galația admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de 36.550 Euro și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 502,15 Ron.
Instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârât întrucât pretențiile din prezenta acțiunea vizează daune morale pentru o altă perioadă decât cea avută în vedere prin sentința civilă 218/2005 a Tribunalului Galați (fila 26).
S-a respins de asemenea și excepția prescripției având în vedere temeiul de drept al acțiunii formulate (fila 26).
Instanța de fond pe fondul cauzei a apreciat că acțiunea formulată este întemeiată. A reținut că reclamantul poate beneficia de drepturile prevăzute prin Decretul-lege 118/90 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Actul normativ acordă anumite drepturi persoanelor persecutate, însă facilitățile stabilite nu prevăd măsuri reparatorii pentru prejudiciul moral suferit de persoanele persecutate.
Instanța a reținut că reținerea reclamantului ilegală și supunerea acestuia la tratamente degradante, la muncă forțată este de natură să aducă grave prejudicii demnității și onoarei reclamantului. La cuantificarea prejudiciului, instanța a apreciat că suma de 50 Euro/zi este suficientă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor și reclamantul.
Prin recursul declarat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a criticat soluția primei instanțe pentru următoarele:
- Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză, față de temeiul în drept al acțiunii formulate, respectiv 998 Cod civil, Statul Român neputând fi răspunzător pentru faptele și actele diferitelor organe ale statului și persoane.
- Acțiunea reclamantului este prescrisă;
- Invocă autoritatea de lucru judecat față de decizia 37/2004;
- Pe fondul cauzei nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit de reclamant;
- Greșit s-a reținut de către instanța de fond faptul că reținerea a fost ilegală întrucât reținerea s-a făcut în baza Ordonanței de a 10069/1960 conform Decretului-Lege 89/1958 pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire.
- Legiuitorul a reparat prejudiciul produs prin dispozițiile Decretului-Lege 118/90;
Reclamantul a criticat soluția instanței de fond doar sub aspectul cuantumului stabilit ca prejudiciu suferit apreciind ca fiind prea mică valoarea de 36.550 Euro.
La termenul de judecată din 9.05.2008 față de obiectul cererii, calea de atac a fost modificată ca fiind apel.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul a reținut următoarele:
Răspunzând motivelor de apel ale Statului Român prin Ministerul Finanțelor Tribunalul a arătat că Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauză chiar dacă acțiunea este întemeiată în drept pe disp.art. 998-999 Cod civil, iar fapta ilicită a Statului Român constă tocmai în aceea că prin sistemul său propriu creat a lăsat și permis să se poată întâmpla abuzurile unor persoane și ale organelor statului, a permis ca oamenii să fie reținuți și în baza altor acte decât hotărâri judecătorești definitive sau mandate de arestare. Simpla constatare a unei asemenea fapte dovedește că sistemul creat avea verigi slabe, iar statul este culpabil pentru aceasta. Prin Constituția Populare Române aprobată la 24.09.1952, publicată la 27.09.1952, art.87, se prevedea că cetățenilor Populare Române le este garantată inviolabilitatea persoanei, iar la alin.2 se prevedea că nimeni nu poate fi arestat decât pe baza hotărârii Tribunalului sau a procurorului conform prevederilor legii. În cauză pârâtul nu că reclamantul a fost privat de libertate între anii 1960-1962 însă apreciază că ordonanța de internare era suficientă pentru reținerea reclamantului.
Ordonanța de internare nu este nici hotărâre judecătorească, nici actul procurorului, astfel că reținerea era ilegală.
Privitor la prescripția dreptului reclamantului de a formula o astfel de acțiune întemeiată pe art.998-999 Cod civil, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins această acțiune, deoarece acțiunea este întemeiată pe aspectul că reținerea a fost ilegală și nu a avut la bază o hotărâre judecătorească, ori acest aspect - că a fost reținut ilegal - reclamantul l-a aflat odată cu studierea dosarului său de securitate.
Pe fondul cauzei a susținut pârâtul că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta sa și prejudiciul moral suferit de reclamant. În condițiile în care abuzurile fostului regim comunist pentru perioada 1960 și în continuare sunt de notorietate, iar ororile, torturile și tratamentele inumane sunt cunoscute ca practici obișnuite ale acelor organe,a invoca faptul că nu s-a făcut dovada între faptă și prejudiciul moral suferit de reclamant este o apărare imorală și sfidătoare pentru anul 2008 la adresa reclamantului. Prejudiciul moral al unei persoane lipsite de libertate timp de 2 ani este de presupus automat și asta pentru că libertatea este o valoare fundamentală iar lipsa ei aduce un prejudiciu evident, astfel că o asemenea apărare nici nu mai poate fi analizată de instanța de judecată.
Corect a reținut instanța de fond că reținerea a fost ilegală întrucât Ordonanța de a 10069/1960 emisă conform Decretului-Lege 89/1958 nu corespunde unei hotărâri judecătorești sau mandatului procurorului conform art.87 din Constituția Populare Române, ci este un act administrativ care lipsește persoana de un drept fundamental.
De asemenea, nu a putut fi reținută apărarea pârâtului că prin Decretul-Lege 118/90 s-a realizat o despăgubire persoanelor persecutate de fostul regim și o altă reparație nu mai poate fi acordată. Prin acest act normativ s-au acordat anumite drepturi acestor persoane, reparație care nu acoperă prejudiciile suferite prin abuzuri și care nu înlătură o cerere ulterioară întemeiată pe disp.art.998-999 Cod civil.
Pentru aceste motive exprese s-a apreciat ca nefondat apelul Statului Român.
În ceea ce privește apelul reclamantului, Tribunalul a reținut că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:
Având în vedere că libertatea este un drept elementar și mai mult decât atât reclamantul în Penitenciar a fost forțat să muncească în condiții sălbatice, iarna la tăiat stuf în deltă, în celelalte anotimpuri în agricultură (aspecte necontestate de pârâtă și dovedite cu martori). Tot în această perioadă reclamantul a fost privat și de alte drepturi ce țin de supraviețuirea sa, respectiv dreptul la corespondență, vorbitor, pachet cu alimente sau haine, iar din acest motiv familia sa a avut credința că a decedat. Aceste susțineri observăm că nu au fost contestate de pârât și nu s-a pus problema în cauză că lucrurile nu au stat așa.
Pentru daunele suferite de reclamant apreciem că suma de 100 Euro/zi este cea care are în vedere atât lipsirea de libertate cât și tratamentul concret în care a fost ținut reclamantul, astfel că vom admite apelul declarat de reclamant și vom mări cuantumul prejudiciului cauzat la care va fi obligat Statul Român.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice G în baza mandatului special nr.84416/04.07.2008, criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul soluționării atât a excepțiilor invocate cât și a fondului cauzei.
Recurentul în motivele de recurs a reiterat excepțiile privind necompetența materială a instanțelor,a autorității de lucru judecat,a lipsei calității procesuale a Statului Român,a prescripției dreptului la acțiune și a nedovedirii pretențiilor solicitate.
A declarat recurs și reclamantul, criticând decizia sub aspectul cuantumului despăgubirilor.
Recursul declarat de Statul Român urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând excepțiile invocate,prin prisma priorității acestora,Curtea reține că excepția necompetenței materiale a fost corect respinsă de către ambele instanțe.
Cauza de față are ca temei de drept art.998 Cod civil și nu art.504 - 507 Cod procedură penală,așa cum rezultă din precizările de la prima instanță.
De altfel,chestiunea competenței materiale a fost rezolvată prin sentința civilă nr.2226/18.12.2006 a Tribunalului Galați,care a rămas definitivă și irevocabilă și prin care s-a declinat soluționarea în favoarea judecătoriei.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român,art.52 din Constituția României stabilește răspunderea patrimonială a Statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare,indiferent de modul în care s-au produs,fără ca textul să privească doar prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale,la care se referă în mod expres art.2 pct.1 lit. din Codul d e procedură civilă,text care este de strictă interpretare și care nu privește prejudiciile produse prin reținerea în detenție în perioada 30.03.1960 - 30.03.1962,în mod ilegal.
Așadar și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român a fost corect soluționată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune,Curtea apreciază că în mod greșit a fost respinsă.
Tribunalul și-a motivat soluția de respingere a excepției prescripției pe faptul că reclamantul a aflat că reținerea sa a fost nelegală doar în momentul studierii dosarului său de securitate.
Însă,din actele depuse la filele 31-33 dosar fond,rezultă că reclamantul a studiat dosarul securității la data de 02.07.2003.
Potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958,prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubelor pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Așadar,termenul de acțiune de 3 ani prev.de art.3 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă de la data studierii dosarului de către reclamant,respectiv de la data de 02.07.2003,iar promovarea acțiunii la data de 05.07.2006 depășește acest interval.
Pentru aceste considerente,Curtea va admite recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice G,va modifica decizia de apel în sensul admiterii apelului Statului Român,schimbarea sentinței și respingerea acțiunii în pretenții ca fiind prescrisă.
Pentru aceste considerente se va respinge recursul reclamantului, care vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 reprezentat de G, cu sediul în G,- împotriva deciziei civile nr.318/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Modifică decizia civilă nr.318/06.06.2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite apelul Statului Român împotriva sentinței civile nr.8375 din 12.11.2007 a Judecătoriei Galați și respinge apelul declarat de reclamant și în rejudecare:
Respinge acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul ca prescrisă.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași decizii civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2008.
PREȘEDINTE: Anica Ioan - - | JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea | JUDECĂTOR 3: George Popa - - |
Grefier, - - |
: - -/12.12.2008
: /15.12.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea, George Popa
