Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 657/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 657/R/2008
Ședința publică din 17 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Alexandrina
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G, -, -, împotriva deciziei civile nr.164/A/23 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, -, -, precum și pe pârâta având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanții-recurenți G, și reprezentanta pârâtei-intimate - -, avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamanților recurenți să se prezinte la cauză și să depună la dosar chitanțele care atestă achitarea unor taxe judiciare de timbru și a unor timbre judiciare aferente recursului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanții-recurenți G, asistați de avocat de la Baroul Cluj, care îi reprezintă pe toți reclamanții recurenți și reprezentanta pârâtei-intimate - -, avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar chitanțele prin care atestă achitarea unor taxe judiciare de timbru și a unor timbre judiciare aferente recursului, recursul fiind, astfel, legal timbrat. De asemenea, depune la dosar un script sub semnătură privată întocmit de către inginer care se pronunță cu privire la amplasamentul faptic al terenurilor din litigiu, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate - -.
La întrebarea instanței reprezentanta reclamanților recurenți arată că care a promovat recurs împotriva deciziei civile nr. 164/A/23 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, deciziei prin care a fost admis apelul pârâtei intimate - - și implicit a fost respinsă acțiunea în revendicare, este una și aceeași persoană cu care a promovat acțiunea în revendicare dar care nu a înțeles să declare recurs asupra fondului.
Reclamantul recurent personal arată că este una și aceeași persoană cu reclamantul care a promovat acțiunea în revendicare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și a menținerii hotărârii primei instanțe în privința reclamanților recurenți pe care îi reprezintă, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial în toate etapele judecății.
Reprezentanta pârâtei intimate - - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 566/23.III.2005 pronunțată în dosarul nr.16/2003 al Judecătoriei D e j, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare teren și daune, exercitată în contradictoriu cu pârâta - - C-N, de reclamanții, G, ă, și.
S- reținut de prima instanță că deși reclamanții au titluri de proprietate și pârâta ocupă 4850 mp din terenul în litigiu situat în localitatea 13, pârâta este intabulată pe 21.029 mp în CF 1036, cu titlu de "lege și ieșire din indiviziune", în baza sentinței civile intrată în puterea lucrului judecat nr.3138/1997 Judecătoriei D e j, pronunțată în temeiul Legii nr. 15/1990, pârâta beneficiind de disp. art.20 alin.2 din acest act normativ și de HG nr.834/1991 și 945/1990 privind inventarierea și neevaluarea patrimoniului unităților economice de stat.
Titlurile de proprietate fiind eliberate cu nerespectarea disp.art.11 alin.3 din Legea nr. 18/1991, deoarece terenurile respective erau ocupate la 1.1990 de construcțiile pârâtei, nefăcând parte dintre terenurile deținute de la data menționată, s- concluzionat că nu puteau forma obiectul reconstituirii, consecința juridică fiind ineficiența acestora.
Prin decizia civilă nr. 1267/14.XII.2005 pronunțată în dosarul nr.7313/2005 al Tribunalului Cluj s-a admis recursul reclamanților G, și, casându-se în întregime sentința menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare și s-au anulat ca netimbrate recursurile reclamanților, ă, și.
In sprijinul acestei soluții, s-a reținut că instanța de fond deși a fost investită cu o acțiune în revendicare, reclamanții prevalându-se de titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 și contestând titlul de proprietate al pârâtei, nu administrat nici o probă, iar sentința civilă nr. 3138/1997 Judecătoriei D e j, ce a stat la baza intabulării pârâtei, nu este opozabilă reclamanților, greșit reținându-se că intrat în puterea lucrului judecat, în speță nefiind incidente disp.art.1201 civil.
În consecință, prima instanță avea obligația să verifice titlul pârâtei prin prisma Legii nr. 15/1990 și HG nr.834/1991, concluzionându-se că aceasta nu a cercetat în nici un fel fondul cauzei, și a apreciat fără nici o analiză, că titlul de proprietate al pârâtei primează.
Ceilalți reclamanți, neconformându-se dispozițiilor instanței de recurs privind plata taxei de timbru, recursurile promovate de aceștia s-au anulat ca netimbrate.
În rejudecarea cauzei, s- pronunțat sentința civilă nr. 397/14.IV.2006 în Dosarul nr.223/2006 al Judecătoriei D e j, prin care s-a admis în parte acțiunea tuturor reclamanților, fiind obligată pârâta să lase acestora în deplină proprietate și pașnică posesie, următoarele suprafețe situate în localitatea, tarlaua nr.13, astfel:
suprafața de 2095. parcela 14/1 din titlul de proprietate - reclamanților, și, toți în calitate de moștenitori legali ai defuncților G și;
2. suprafețele de 2588 mp parcela 14/2 și 4656 mp parcela 14/1/1 din titlul de proprietate - reclamantului.
3. suprafața de 1400 mp parcela 14/3 din titlul de proprietate -, reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare și unică moștenitoare defunctului;
4. suprafața de 1473 mp parcelele 14/5, 14/5/2 și 14/5/1 din titlul de proprietate - reclamantei;
5. suprafața de 1572 mp parcelele 14/7/2 și 14/7/1 din titlul de proprietate nr-, reclamantei ;
6. suprafețele de 1831 și 492 mp din parcela 14/10, reclamanților și;
7. suprafața de 1858 mp parcela 14/10 din titlul de proprietate -, reclamantului;
8. suprafața de 886 mp parcela 13/3 din titlul de proprietate -, reclamantului;
9. suprafața de 1438 mp parcela 14/4 din titlul de proprietate - și parcelele 14/2/1, 14/4/1 și 14/4/2 din procesul verbal de punere în posesie, reclamantului;
10. suprafața de 1485 mp parcela 14/6 (14/20/2) din titlul de proprietate -, reclamanților, și, ca moștenitori ai defunctei;
11. suprafețele de 736 mp și 22 mp parcelele 14/10 și 14/8 din titlul de proprietate -, reclamanților și;
12. suprafețele de 1316 mp și 314 mp parcela 14/9 din titlul de proprietate - reclamanților, și;
13. suprafața de 2126 mp parcela 14/12 din titlul de proprietate -, reclamantelor, și.
Prin aceeași sentință, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata folosului necuvenit, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța de rejudecare reținut că reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate, prin titlurile de proprietate depuse la dosar, iar adeverințele emise de Primăria, atestă că persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate sunt reclamanții, că platforma executată de pârâtă este fără autorizație și nu există adeverință de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei. În plus, în privința acesteia, s-a reținut că nu și-a dovedit în nici un mod dreptul de proprietate, întrucât sentința nr.3138/1997 Judecătoriei Dej nu este opozabilă reclamanților.
Apoi, verificând titlul pârâtei, instanța reținut că terenul în litigiu nu a făcut nicicând parte din patrimoniul pârâtei, pentru beneficia de prevederile Legii nr. 15/1990, nu i s-a eliberat niciodată certificat de atestare dreptului de proprietate și nu a depus la dosar actul de înființare, respectiv statutul din care să rezulte modalitatea de preluare activului și pasivului unității economice de stat.
În schimb, pârâta a depus răspunsul nr- la o adresă personală, în care se precizează că pârâta nu a fost niciodată propreitara terenului în litigiu, deținându-l doar în chirie.
Apelul pârâtei - - C-N, a fost admis prin Decizia civilă nr. 164/23.III.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - al Tribunalului Cluj, fiind schimbată în parte sentința dată în rejudecare, indicată anterior, în sensul că s-a respins petitul din acțiunea introductivă privind revendicarea și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, respectiv a fost menținută doar dispoziția referitoare la respingerea capătului de cerere privind plata folosului necuvenit pârâtei, aspect clarificat prin Încheierea din 27.IV.2007 aceluiași tribunal, vizând lămurirea înțelesului Deciziei amintite.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul reținut că raportat la disp.art.315 alin.1 Cod proc.civ. și la Dispozițiile deciziei civile nr. 1267/2005 a Tribunalului Cluj, ca instanță de recurs, greșit reanalizat prima instanță pe fond cauza, în ce privește acțiunea formulată de reclamanții al căror recurs fost anulat ca netimbrat. Aceasta, deoarece hotărârea inițială, dată în privința acestora, de respingere a acțiunii introductive, intrat în puterea lucrului judecat, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, doar în limitele arătate, adică în privința celorlalți reclamanți, cărora nu li s-a anulat recursul.
Sub acest aspect, s- considerat că în rejudecare s-a făcut o greșită apreciere stării de fapt și interpretării dispozițiilor legale incidente în speță.
Astfel, deși sentința civilă nr. 3138/1997 Judecătoriei Dej nu este opozabilă reclamanților, este necesar se lua în considerare realitatea juridică consfințită de această sentință, în sensul îndeplinirii de către - - condițiilor prevăzute de art.20 din Legea nr. 15/1990 și HG nr.834/1991, aceste statuări intrând în puterea lucrului judecat.
Pârâta intabulându-și în 29.IV.1998 dreptul de proprietate în CF nr.1036, în baza hotărârii menționate, dreptul său este valabil dobândit, iar titlurile de proprietate nu numai că au fost emise majoritatea, ulterior dobândirii dreptului de proprietate al societății comerciale, dar nici nu s-au îndeplinit formele de publicitate imobiliară, în privința celor emise anterior acestei date.
Ambele părți deținând titluri de proprietate, deopotrivă valabile, nesolicitându-se de către nici una din părți anularea lor, în procesul de comparare titlurilor părților, provenind de la autori diferiți, s-a apreciat invocându-se orientarea doctrinei și practicii judiciare, că cel mai caracterizat titlu, este cel în privința căruia s-au îndeplinit mai întâi formele de publicitate imobiliară, adică titlul pârâtei, situație în care reclamanții nu se mai pot prevala în mod valabil, de titlul pe care îl dețin.
Împotriva deciziei rezumate mai sus, reclamanții, G, și au declarat recurs în termen legal, solicitând casarea ei și în rejudecare, respingerea apelului promovat de pârâta - - C-N și menținerea sentinței instanței de fond.
În motivare se arată că raportat la motivele de apel invocate de pârâtă, vizând depășirea limitelor reinvestirii instanței de fond, limite fixate în primul recurs, soluția instanței de apel este nelegală, întrucât a acordat mai mult decât s-a cerut, admițându-se apelul și față de reclamanții enumerați mai sus, deși pârâta apelantă nu a solicitat acest lucru.
Cu toate că apelul pârâtei s-a referit doar la o parte din reclamanți, cărora li s- anulat ca netimbrat recursul, aspect intrat în puterea lucrului judecat, Tribunalul rejudecat în întregime cauza și față de restul reclamanților, al căror recurs nu a fost anulat ca netimbrat.
De asemenea, greșit a reținut Tribunalul că statuările cuprinse în sentința civilă nr. 3138/1997 Judecătoriei D e j, în sensul îndeplinirii de către pârâtă condițiilor prevăzute de art.20 din Legea nr. 15/1990 și HG nr.834/1991, au intrat în puterea lucrului judecat, depășind îndrumările inițiale date de Tribunalul Cluj, ca instanță de recurs.
În continuare sunt relevate aspecte legate de temeinicia sentinței pronunțate în rejudecare, arătându-se că reclamanții și-au dovedit pe deplin dreptul de proprietate prin titlurile de proprietate și alte înscrisuri depuse în această privință, pe când reclamanta s-a prevalat doar de o hotărâre care nu le este opozabilă reclamanților. -se în prima decizie de îndrumare Tribunalului, că trebuie verificat titlul pârâtei, instanța de rejudecare urmând această îndrumare, justificat ajuns la concluzia că pârâta nu îndeplinește cerințele art.5 din Legea nr. 15/1990 și nici exigențele prevederilor HG nr.834/1991, nedepunând la dosar nici un fel de act care să ateste proprietatea pârâtei asupra terenului, deținut de aceasta doar cu titlu de chirie.
Prin întâmpinare, pârâta - - C-N, solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurenți, reține următoarele:
Așa cum rezultă cu claritate din suita soluțiilor pronunțate succesiv, în cele două cicluri procesuale, parcurse de pricina dedusă judecății (soluții reiterate mai sus), sentința inițială nr.566/23.III.2005 Judecătoriei D e j, pronunțată în primul ciclu procesual, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare și daune, tuturor reclamanților din prezentul proces, devenit neîndoielnic irevocabilă în primul rând pentru acei reclamanți, care nu au atacat-o cu recurs în primul ciclu procesual, respectiv și.
De asemenea, aceeași sentință devenit irevocabilă și pentru acei reclamanți al căror recurs a fost anulat ca netimbrat tot în primul ciclu procesual și anume:, ă, și.
Ca atare, acestea fiind limitele procesuae ale rejudecării pe fond cauzei, statuate irevocabil prin Decizia civilă nr. 1267/14.XII.2005 dată în recurs de Tribunalul Cluj în Dosar nr.7313/2005, apare cu evidență faptul că în rejudecarea pricinii finalizată prin sentința civilă nr. 397/14.IV.2006 Judecătoriei D e j, instanța de fond soluționând in corpore, acțiunea tuturor reclamanților, inclusiv a celor enumerați mai sus, a depășit în mod vădit limitele cadrului procesual prefigurat irevocabil în primul recurs.
Cu toate că acest aspect, fost relevat și reținut în mod corect de către instanța de apel, concluzionându-se că în rejudecarea pe fond a pricinii, nu s-au respectat întocmai aceste limite procesuale, încălcându-se disp.art.315 Cod proc.civ. instanța de apel nu a fost consecventă până la capăt cu acest raționament, al respectării limitelor procesuale statuate irevocabil în primul recurs, limite ce ar fi trebuit să se regăsească în propria soluție asupra apelului.
Mai mult, în consens cu aceste limite procesuale, prin motivele de apel formulate de pârâtă, împotriva sentinței nr.397/14.IV.2006, dată în rejudecare de Judecătoria D e j, față de soluția admiterii acțiunii introductive a tuturor reclamanților, pârâta a arătat în mod expres că nelegal s-a admis doar acțiunea reclamanților:, ă, și, al căror recurs fiind anulat ca netimbrat, "instanța de fond nu era îndreptățită să reexamineze o problemă de drept dezlegată irevocabil de instanța de recurs".
Rezultă așadar că prin apelul formulat, pârâta aducând critici sentinței pronunțată în rejudecare, exclusiv prin prisma disp.art.315 Cod proc.civ. singura obiecțiune a acesteia, fiind aceea că judecătoria depășit limitele reinvestirii sale, de către instanța de recurs, pârâta a achiesat fără nici un fel de rezervă la soluția pronunțată în privința celorlalți reclamanți, cărora nu li s-au anulat recursurile.
Ca atare, raportat la efectele juridice produse de soluția dată în recurs și la disp.art.295 Cod proc.civ. ce obligau instanța de apel să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele cererii de apel formulate de pârâtă, în mod nelegal a extins Tribunalul limitele controlului judiciar și în privința reclamanților, ale căror recursuri nu au fost anulate, încălcând prin aceasta principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și implicit limitele investirii sale, determinate în mod expres prin motivele de apel reproduse mai sus.
Cu alte cuvinte, din moment ce pârâta achiesat indiscutabil la soluția instanței de fond, dată în rejudecare, în privința acelor reclamanți ale căror recursuri au fost admise în primul ciclu procesul, mai precis G, și, în mod nelegal a rejudecat Tribunalul în întregime cauza, inclusiv în privința acestora, acordând pârâtei mai mult decât a cerut ea însăși, prin motivele de apel promovate.
Ignorând decizia pronunțată în recurs, cu repercusiunile de rigoare în privința limitelor rejudecării pe fond a pricinii, precum și limitele controlului judiciar circumscrise prin motivele de apel, Tribunalul pronunțat o soluție nelegală, încălcând prevederile art.315 Cod proc.civ. și respectiv art.295 Cod proc.civ. precum și principiul disponibilității părților, ce guvernează procesul civil.
Pe cale de consecință, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.304 pct.9 Cod proc.civ. raportat la art.312 alin.1-3 Cod proc.civ. va admite recursul reclmanților G, și și va modifica decizia atacată, în sensul că va admite în parte apelul pârâtei și va schimba în parte sentința instanței de fond, în sensul că va respinge acțiunea în revendicare intentată în nume propriu de acei reclamanți, cărora li s-a anulat ca netimbrat recursul în primul ciclu procesual, respectiv, (decedat în cursul procesului, moștenitoare fiind ), ă, și.
Aceeași soluție de respingere a acțiunii introductive, se impune a fi pronunțată și în privința reclamanților și, care neînțelegând să uziteze de nici o cale de atac în primul ciclu procesual, pentru aceștia sentința inițială nr.566/23.III.2005 Judecătoriei D e j, de respingere a acțiunii introductive, a rămas irevocabilă.
Însă, având în vedere că dintr-o regretabilă eroare materială, neîndreptată până în prezent, sentința inițială în discuție a fost casată în întregime de Tribunal, soluția inițială de respingere acțiunii introductive promovate de reclamanții și necesită a fi reiterată, raportat la poziția procesuală a acestor reclamanți.
Apoi, având în vedere că în primul ciclu procesual, s-a admis recursul pârâților G și respectiv care au calitatea de moștenitori, și că de soluția vizând casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, dispusă prin Decizia civilă nr. 1267/14.XII.2005 Tribunalului Cluj, beneficiază și ceilalți moștenitori, dată fiind natura raportului juridic existent între ei, fiind vorba de coparticipație procesuală activă, în virtutea disp. art.48 alin.2 Cod proc.civ. efectele hotărârii instanței de fond dată în rejudecare, de admitere acțiunii introductive, se vor întinde și asupra celorlalți moștenitori și anume:, și respectiv.
soluției expuse mai sus, Curtea va înlătura din sentința dată în rejudecare nr.397/14.IV.2006 pronunțată în Dosarul nr. 223/2006 al Judecătoriei D e j, obligația stabilită în sarcina pârâtei la punctele 8-13 din dispozitiv, de preda terenurile descrise la aceste puncte, în posesia reclamanților, (decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitoarea ), și, aceasta din urmă fiind trecută din eroare în sentință,
Păstrându-se în final din sentința atacată, în privința revendicării doar soluțiile de admitere acțiunii introductive, promovate de reclamanții enumerați la punctele 1-7 din dispozitivul aceleiași sentințe, respectiv, și, Curtea în temeiul.274 Cod proc.civ. va obliga pârâta să plătească acestor reclamanți suma de 2500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Va menține de asemenea din aceeași sentință dispoziția vizând respingerea capătului de cerere privind plata folosului necuvenit.
Referitor la cheltuielilor de judecată datorate în cadrul apelului, Curtea în considerarea faptului că apelul pârâtei a fost admis doar în parte, în conformitate cu art.276, 277 Cod proc.civ. va obliga intimații față de care a fost admis apelul pârâtei, respectiv, și să plătească apelantei - - C-N câte 144 lei fiecare, cheltuieli de judecată în apel.
Cererea celorlalți intimați G, și, (cărora li s-a admis recursul în primul ciclu procesual) de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, va fi respinsă întrucât față de aceștia, pârâta a fost de acord cu menținerea hotărârii instanței de fond și a achiesat la dispizițiile sentinței pronunțate în rejudecare, neexistând nici un fel de culpă procesuală din partea pârâtei, nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Si pentru a epuiza capitolul cheltuielilor de judecată, în cadrul recursului soluționat prin prezenta decizie, pârâta intimată - - C-N, va fi obligată potrivit art.274 Cod proc.civ. să plătească recurenților G, și, cărora li s-a admis recursul, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Recursul declarat de reclamantul, se impune fi respins în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. datorită acelorași considerente arătate la începutul expunerii, vizând poziția procesuală adoptată de acest reclamant, care neînțelegând să atace cu recurs sentința pronunțată în primul ciclu procesual, dispoziția de respingere a acțiunii introductive, a rămas irevocabilă în privința acestuia (și a reclamantului ) și așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o eroare materială comisă de către Tribunal, fost casată în întregime sentința inițială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul .
Admite recursul declarat de reclamanții G, și împotriva deciziei civile nr. 164 din 23 martie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul pârâtei - - împotriva sentinței civile nr. 397/14 aprilie 2006 Judecătoriei D e j, dosar nr. 223/2006, pe care o schimbă în parte, astfel:
Respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamanții, și.
Înlătură din sentință obligația stabilită în sarcina pârâtei, la punctele 8-13, de a preda terenuri în posesia reclamanților menționați mai sus.
Obligă pârâta - - să plătească reclamanților indicați la punctele 1-7 suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
celelalte dispoziții din sentință.
Obligă intimații, și să plătească apelantei -. - suma de câte 144 lei fiecare dintre aceștia, cheltuieli de judecată în apel.
Respinge cererea intimaților G, de acordare a chelt.judecată în apel.
Obligă pe intimata - să plătească recurenților al căror recurs a fost admis, G, și, suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. NS dact.GC
2 ex/2.04.2008
Jud.apel:,
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Alexandrina
