Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 658/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 658/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Valentina
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de către pârâții, și reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 90/7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare mobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.11.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea, pentru a se depune concluzii scrise la solicitarea apărătorului recurenților-pârâți a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.11.2008 când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7279/12.09.2002 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosar nr. 4793/2002, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, domiciliată în B, Șoseaua Râmnicu S nr.9, și domiciliați în B,- împotriva pârâților domiciliată în B, cartier,-, domiciliat în B, cartier, str. - nr.21 și domiciliat în B,- bis și a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în B, Șoseaua -. S nr.9 (1.414,09 mp) și să își ridice construcțiile edificate pe acest teren.
A respins ca nefondată cererea de obligare a pârâților la plata sumelor de 10 milioane lei reprezentând daune interese pentru lipsa de folosință a terenului și 2.646.586 lei reprezentând impozit.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 2.583.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1355/7.04.1795 transcris sub nr.976/1975, a vândut numitei locuința având trei camere, antreu, bucătărie, marchiză și anexe situată în B, Șoseaua -. S nr.9 pe un teren în suprafață totală de 1.414,09 mp ce nu a făcut obiectul vânzării.
Vânzarea-cumpărarea a fost încuviințată de fostul Comitet executiv al Consiliului Popular Municipal B, cu autorizația de înstrăinare pentru construcții nr.45 din data de 4.03.1975 în care se menționează că locuința nu este naționalizată iar terenul aferent construcțiilor ce se înstrăinează în suprafață de 1.414,9 mp trece în proprietatea statului conform art.30 alin. II din Legea 58/1974, atribuindu-se dobânditorului ulterior autentificării actului de vânzare-cumpărare, pe toată durata existenței construcțiilor, o suprafață de până la 100 mp din acest teren, cu plata taxei prevăzută de art.49 din Legea 4/1973.
La data de 7.04.1975 (data autentificării actului de vânzare-cumpărare) a declarat că în afară de locuința situată în B, Șoseaua -. S nr.9 pe care a înstrăinat-o lui, nu mai posedă nici o altă avere imobiliară pe teritoriul României.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4939/8 1976, a vândut fiicei sale, reclamanta și ginerelui său, locuința dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1355/1975 transcris sub nr. 976/1975 de la situată în B, Șoseaua -. S nr.9 având trei camere, antreu, marchiză și dependințe notate cu literele A, B și C pe planul de situație al imobilului amplasată pe un teren în suprafață totală de 1.414,09 mp ce nu a făcut obiectul vânzării-cumpărării.
Înstrăinarea a fost încuviințată cu autorizația nr.469/8.10.1976 în care se menționează că locuința nu este naționalizată, că regimul de construire este parte plus un etaj și că se transmite dobânditorilor în folosință terenul în suprafață de 100 mp pe durata existenței construcțiilor conform Legii 58/1974 și Legii 4/1973.
Prin contractul de donații autentificat sub nr.4927/9.11.1978 transcris sub nr.4860/9.11.1978 reclamanta și soțul său au donat reclamanților și (fiică și ginere), o parte din locuința situată în B, Șos. -. S nr.9, dobândită de prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4939/1976 transcris sub nr. 5755/1976, donația fiind încuviințată conform autorizației nr. 313/5 iulie 1978 eliberată de fostul Consiliu Popular Municipal B, în care se menționează că locuința nu este naționalizată și că din terenul proprietatea de stat în suprafață totală de 1.414,09 mp se atribuie dobânditorilor o suprafață indiviză de până la 100 mp conform Legii nr.58/1974 și Legii 4/1973.
Prin decizia 1037/27 iunie 1991 Prefecturii Județului B, s-a atribuit în proprietate reclamanților, și soțului său terenul în suprafață de 1.414 mp situat în B, Șoseaua -. S nr.9 în temeiul art.35 alin. Ultim din Legea 18/1991 și art.6 din Legea nr.5/1990.
Prin Hotărârea nr.348/17 octombrie 1996 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 112/1995 B, s-a admis cererea formulată de reclamanți constatându-se că în fapt nu a operat trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în B Șos. -. S nr.9 compus din construcții în suprafață de 190,07 mp și teren în suprafață totală de 1.414 mp expropriat prin decretul de expropriere nr.385/1979 poziția 54, nefiind întocmit procesul-verbal de predare - primire, fiind restituite reclamanților actele de proprietate ale imobilului în cauză.
Prin certificatul de urbanism nr.1106 din 27 octombrie 1998 eliberat de Primăria Municipiului B, se atestă în temeiul Legii 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, că reclamanta deține terenul intravilan în suprafață de 1.414 mp situat în B Șoseaua -. S nr.9 conform Hotărârii nr.348/1996 a Consiliului Județean B și Deciziei nr. 1037/1991 a Prefecturii
În aceste condiții reclamanții au achitat impozitul pentru terenul în suprafață de 1.414 mp, aceștia plătind la Administrația Financiară B pentru anii 2000, 2001, 2002 suma totală de 1.735.357 lei.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1355/1975 prin care și-a înstrăinat singura locuință situată în B Șoseaua -. S nr.9, a construit fără autorizație pe același teren în partea din spate a curții, mai multe încăperi, adresându-se apoi Consiliului Popular B cu reclamanții, solicitând modificarea deciziei nr. 308/17 februarie 1976 prin care se trecea în proprietatea statului întreaga suprafață de teren.
În aceste condiții prin decizia 3071/27 octombrie 1976 s-a modificat decizia 308/1976 a Consiliului Popular Municipal B, în sensul că suprafața de teren preluată în proprietatea statului este de 919,15 mp, iar diferența de 494,94 mp rămâne în proprietatea lui.
Ulterior, acesta a solicitat în justiție, în contradictoriu cu, să se constate care este suprafața terenului aferent construcțiilor pe care i le-a înstrăinat acesteia.
Prin sentința civilă nr. 1960/30 mai 1977 Judecătoriei Brăila acțiunea a fost admisă, constatându-se că terenul aferent construcțiilor înstrăinate prin actul nr.1355/1975 este de 456 mp.
Prin decizia civilă nr.376/27.09.1997 a Tribunalului Brăilaa fost modificată această sentință în sensul că acțiunea în constatare introdusă de a fost respinsă cu motivarea că terenul respectiv nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului, iar în declarația autentificată sub nr.1354/7.04.1975 vânzătorul a declarat că nu mai are altă avere imobiliară pe teritoriul României.
La data de 29.06.1980 a decedat, moștenitorii fiind pârâții.
Prin ordinul nr.270/20.07.2000 al Prefectului Județului B s-a atribuit în proprietate pârâților terenul în suprafață de 421,08 mp situat în B Șoseaua -. S nr.9 bis.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. 8650/2001, pârâta (reclamantă în acel dosar) a chemat în judecată pe fiii săi și pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 421,08 mp situat în B Șoseaua -. S nr.9.
Prin sentința civilă nr. 2204/26.03.2002 a Judecătoriei Brăila, acțiunea a fost respinsă, experții desemnați constatând că de fapt părțile (pârâții din prezenta cauză) dețin o suprafață de teren de 889 mp.
Mai reține instanța că din schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr.1355/1975 rezultă că la data vânzării pe terenul respectiv nu exista decât o singură locuință, cea înstrăinată reclamanților, vânzătorul declarând pe proprie răspundere că altă locuință nu mai are.
Ca atare, din moment ce întreaga suprafață de teren a trecut în proprietatea statului conform legislației în vigoare atunci, demersurile ulterioare ale autorului pârâților în sensul modificării autorizației de înstrăinare, soldată cu eliberarea unui Ordin al Prefectului pentru o suprafață de 421,08 mp au rămas fără relevanță juridică din punct de vedere al dreptului de proprietate.
Reaua credință a pârâților a rezultat și din împrejurarea că în fapt aceștia stăpânesc o suprafață de 889 mp (așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2204/2002 a Judecătoriei Brăila ) față de 421,08 mp cât le-ar dat dreptul ordinul în cauză.
Așa fiind, instanța de fond a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.414 mp situat în B, Șoseaua -. S nr.9 și să își ridice construcțiile edificate pe acest teren și a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune interese pe ultimii 3 ani pentru prejudiciile cauzate ca urmare a împiedicării folosinței terenului deoarece reclamanții nu au precizat în ce constau aceste prejudicii și nu au făcut dovezi în acest sens, ca și cererea de obligare a pârâților la plata impozitului pentru terenul folosit deoarece aceste obligații cad în sarcina proprietarului, respectiv reclamanților.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât s-a adus atingere nejustificată dreptului lor de proprietate, consfințit prin acte.
Astfel, arată apelanții, prima instanță nu a dat o interpretare corectă Deciziei nr. - a Consiliului Popular al Municipiului B, în sensul că prin acest document s-a realizat trecerea la stat a suprafeței de 919,15 mp, din totalul de 1.414,09 mp, considerându-se că prima suprafață este aferentă construcțiilor vândute de numitei prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1355/7.04.1975. Atunci s-a statuat că suprafața de 494,94 mp rămân pe mai departe în proprietatea numitului, teren pe care exista o construcție anterioară, respective o bucătărie și o magazine, la care ulterior au adăugat două camere ce au fost finisate în anul 1975, anterior vânzării corpului de clădire numitei.
Mai arată apelanții faptul că este lipsită de relevanță mențiunea din contractul de vânzare-cumpărare referitoare la trecerea în proprietatea statului a întregii suprafețe de 1.414,09 mp din moment ce Consiliul Popular de atunci a apreciat că este o eroare, în realitate s-a trecut la stat doar suprafața de 919,05 mp restul rămânând la vânzătorul. De altfel, declarația lui prin care arată că nu mai deține în proprietate vreun imobil, nu a fost semnată de acesta și ca atare nu are vreo forță probantă.
Se mai precizează că zona în care se află imobilele, a fost supusă sistematizării, prin Decretul de expropriere nr. 385/1979, preluându-se la stat, la poziția 54, de la, și, o construcție de 190 mp din care suprafață utilă 90,04 mp, iar la poziția 55 s-a preluat de la și - teren în suprafață de 4.988,07 mp; construcții în suprafață de 192,81 mp din care util 12,60 mp.
După anul 1990 atât reclamanții cât și pârâții au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, numai că primii au ascuns existența Deciziei nr. 3071/27.10.1976 arătând numai contractul de vânzare-cumpărare.
Un alt motiv de nelegalitate invocat este cel referitor la faptul că instanța de fond a dat reclamanților mai mult decât au cerut, adică au revendicat suprafața de 958,09 mp și le-a acordat 1.414,09 mp. Mai mult decât atât reclamanții au achitat doar impozitul pentru proprietatea lor, din B Șoseaua Râmnicu S nr. 9 și nu 9 bis pentru care pârâții au achitat impozit.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea apelului, considerând că prima instanță a interpretat corect probele administrate că nu este vorba de nici o știrbire a dreptului lor de proprietate, că mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare nu lasă loc de interpretări, cel de rea-credință fiind recurentul, care a înstrăinat numitei construcția deținută, întreaga suprafață de teren de 1.414,09 mp trecând la stat. Ulterior, vânzătorul, în baza unei autorizații vechi, obținute anterior vânzării, a început să construiască în partea din spate a curții, fiind și amendat pentru aceasta.
Prin decizia civilă nr. 42/22.02.2005 a Tribunalului Brăila, s-a admis ca fondat apelul declarat de pârâți, s-a schimbat în parte sentința și în rejudecare s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, păstrându-se celelalte dispoziții.
Prin decizia civilă nr. 441/R/10.06.2005 a Curții de APEL GALAȚI, s-a admis recursul declarat de recurenții reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr. 42/2005 a Tribunalului Brăila pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță, motivat de faptul că judecarea apelului a avut loc cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv cu defuncta, în loc să fie introduși în cauză moștenitorii acesteia. Se mai arată în decizia de casare că în rejudecare instanța de apel va analiza în cadrul rezolvării capătului de cerere privind revendicarea nu numai validitatea titlurilor de proprietate sub aspectul respectării legii în vigoare la emiterea lor dar și criteriile de preferință ale acestor titluri astfel cum au fost invocate ele de către părți.
Urmare a deciziei de casare cu trimitere, în rejudecare au fost administrate probe cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară cadastrală și supliment la aceasta pentru a se verifica ce anume suprafețe de teren deține fiecare în raport de actele invocate.
În urma administrării probelor și a analizării probelor administrate anterior, prin decizia civilă nr. 90/7 mai 2008 Tribunalul Brăilaa admis apelul pârâților, și și schimbând în pare hotărârea primi instanțe i-a obligat pe aceștia să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 506,232teren.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor pârâților de pe terenul reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut în esență faptul că din probele administrate rezultă că reclamanții posedă un drept de proprietate preferabil față de cel al pârâților iar cu privire la construcții s-a reținut că nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâților la edificarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, și și reclamanții, și.
Pârâții au susținut că în mod greșit instanța de apel nu a avut în vedere ordinea eliberării autorizației pentru executare de lucrări și a autorizației pentru înstrăinarea construcțiilor și anume că mai întâi i s-a eliberat autorizația de construcție și apoi cea de înstrăinare.
S-a mai susținut că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că reclamanții le-au recunoscut dreptul lor de proprietate pentru terenul pe care vânzătorul nu l-a înstrăinat și că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile legale atunci când s-a făcut compensarea titlurilor.
Referitor la variantele propuse de expert, pârâții apreciază că varianta a II - a trebuia reținută de instanță.
În motivele de recurs reclamanții au susținut că pârâții trebuiau să fie obligați să le lase în proprietate întreaga suprafață de teren respectiv 1493,192iar cu privire la ridicarea construcțiilor consideră că reaua-credință a pârâților a fost dovedită întrucât acestea au fost edificate după întocmirea actelor de vânzare-cumpărare a imobilului.
Analizând recursurile de față prin prisma disp.art. 304 pr.civ. cât și al motivelor invocate de pârâți Curtea le consideră neîntemeiate pentru cele pe care le vom arăta în continuare.
Pornind de la motivul de recurs invocat de pârâți privind ordinea eliberării celor două autorizații Curtea constată că la data de 07.04.1975 numitul a vândut numitei locuința situată în B, Șoseaua Rîmnicu S nr. 9 pe un teren în suprafață de 1414,092dând o declarație în aceeași zi că nu mai deține o altă proprietate imobiliară.
La data de 27.09.1977 prin decizia civilă nr. 376 pronunțată de Tribunalul Brăilaa fost respinsă acțiunea reclamantului prin care acesta solicita să se constate suprafața de teren trecută în proprietatea statului, reținându-se că față de declarația dată la data de 07.04.1975 a înstrăinat întregul imobil deținut în proprietatea sa.
După apariția legilor privind restituirea imobilelor foștilor proprietari atât reclamanții cât și pârâții au obținut titluri de proprietate pentru suprafețele de teren pe care susțineau că le dețin în baza actelor încheiate anterior anului 1989.
Întrucât în cauză părțile invocă titluri de proprietate pentru aceeași suprafață de teren instanța a procedat la compararea titlurilor și față de concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză dar și situației de fapt prezentată mai sus a constatat că titlul de proprietate al reclamanților este preferabil față de cel al pârâților, constatare legală având în vedere faptul că după efectuarea vânzării din anul 1975 printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat că numitul a înstrăinat întreaga sa proprietate.
În acest context recursul declarat de pârâți nu este fondat urmând să fie respins ca nefondat.
Așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză aflat la fila 129 din dosarul tribunalului, reclamanții față de actele de proprietate dețin o suprafață mai mică cu 506,232motiv pentru care în mod legal pârâții au fost obligați să o lase în deplină proprietate reclamanților.
Cât privește capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor în mod legal s-a apreciat că reaua-credință nu a fost dovedită motiv pentru care s-a apreciat că nu se impune admiterea acestuia.
Față de cele arătate mai sus apreciem că și recursul declarat de reclamanți nu este fondat.
Văzând dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondare recursurile declarate de reclamanții, și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 90/7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./20.11.2008
Tehnored./2 exp./20.11.2008
Fond: Judecătoria Brăila - judecător
Apel - Tribunalul Brăila - judecători și
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Valentina
