Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 66/Ap
Ședința publică din 13 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Burdea
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1129 din data de 4 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr. 652/2003 (cauză trimisă spre rejudecare prin decizia nr. 2728/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a sa posibilitatea părților să formuleze și să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iunie 2008.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sf. G sub nr.3415/9.10.2002, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Sf. G, Statul Român prin DGFP C și Municipiul Sf. G - prin primar, au solicitat: să se constate că sunt moștenitori în cote de parte fiecare la moștenirea defunctei, proprietară tabulară a imobilului înscris în CF colectivă nr. 2005 Sf. G, nr. top 1621/1/1; să se constate nulitatea absolută a transmiterii dreptului de proprietate de la pârâtul Statul Român la pârâta Sf. G, precum și a întabulării în precizata CF sub și 11 în favoarea societății pârâte de mai sus a dreptului de proprietate, fără consimțământul proprietarilor tabulari și cu încălcarea drepturilor acestora; să se dispună radierea dreptului de proprietate al societății pârâte; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților și să fie obligată societatea pârâtă să le lase în liberă și netulburată posesie și proprietate imobilul înscris în CF colectivă nr. 2005 Sf. G, la, sub nr. top 162/1/1, casă cu etaj și curte de 327 mp, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sf. G, prin sentința civilă nr. 59/15.01.2003, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii promovate de reclamanți în favoarea Tribunalului Covasna, instanță în care pârâta Sf. Gaf ormulat cerere de chemare în garanție a B, iar reclamanții și-au precizat acțiunea (a se vedea filele 117 - 120 și 139 - 140) în sensul că au chemat în judecată și Consiliul Județean C, acțiunea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480, 481 și 644 Cod civil, art. 34 și 36 din decretul - Lege nr. 115/1938 și are natura juridică a unei acțiuni mixte de: revendicare imobiliară prin compararea titlurilor; nulitatea titlurilor de proprietate deținute de pârâți; rectificarea situației de carte funciară care nu corespunde realității; întabularea drepturilor de proprietate asupra imobilului în litigiu, corelativ cu obligarea societății pârâte de a le lăsa în liberă și netulburată posesie și proprietate imobilul.
Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 1129/4.11.2003 a respins atât acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Sf. G, Statul Român - prin DGFP C, Municipiul Sf. G-prin primar și Consiliul Județean C, cât și cererea de chemare în garanție a Bf ormulată de pârâta Sf. G, cu următoarea motivare, în esență.
Acțiunea de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 și 481 cod civil nu mai poate fi exercitată față de prevederile Legii nr. 10/2001, procedură la care reclamanții au apelat, asigurându-se în acest fel accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Ca atare, față de modul de soluționare al capătului de cerere, revendicarea prin compararea de titluri, tribunalul a apreciat că sunt inutil de analizat cererile incidentale și accesorii, respectiv tardivitatea capătului de cerere privind nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsa calității procesuale pasive și autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-au susținut cele ce urmează.
Hotărârea este nelegală în raport cu dreptul fundamental de acces la un tribunal imparțial, drept constituțional, precum și cu art. 6 din CEDO.
În speță, la momentul pronunțării, instanța de judecată era obligată să verifice constituționalitatea dispozițiilor ce le avea de aplicat în soluționare cauzei și respectiv starea de drept a celorlalte norme în raport de legea fundamentală. În funcție de această constatare judecata trebuia să poarte asupra cauzei cu respectarea drepturilor fundamentale.
Art. 21 din Constituție dispune în alin. 2 că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului de a se adresa justiției.
Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.
Textele fundamentale legate de drepturile omului subliniază cu caracter de principiu: jurisdicțiile administrative, cum sunt cele instituite prin Legea nr.10/2001, sunt facultative; accesul la justiție nu poate fi împiedicat și paralizat, cu legătură la jurisdicțiile administrative care nu dau părții accesul la o instanță judecătorească imparțială; dreptul de proprietate și moștenire garantat de stat nu poate fi îngrădit sub cuvânt că legea trimite la o jurisdicție ce aparține unor persoane private cum sunt cele ale Sf.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 594/19.03.2002 a Judecătoriei Sf. G, irevocabilă, s-a stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel că tribunalul numai prin încălcarea legii a respins acțiunea în constatarea drepturilor de proprietate.
Curtea de APEL BRAȘOV, prin decizia nr. 73/Ap/11.04.2006 a admis excepția autorității de lucru judecat față de pârâta Sf. G cu privire la petitele privind revendicarea imobilului înscris în CF nr.2500 Sf. G și întabularea dreptului de proprietate pe numele reclamanților și a respins apelul reclamanților pentru considerentele ce urmează.
Accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție a căror stabilire este de competență exclusivă a legiuitorului.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 pentru toate imobilele care intră sub incidența acestei legi, persoanele îndreptățite pot obține repararea prejudiciului cauzat numai în condițiile legii sus menționate, sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Sub aspectul excepției autorității de lucru judecat se arată prin sentința civilă nr. 537/1995 a Judecătoriei Sf. Gaf ost respinsă acțiunea reclamanților din cauza de față, având ca obiect revendicarea imobilului înscris în CF 2005 și întabularea dreptului de proprietate. Prin sentința civilă nr.2447/2004 a Judecătoriei Sf. G s-a respins cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâți împotriva - - privind constatarea dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil și întabularea în CF a aceluiași imobil.
În raport cu hotărârile judecătorești menționate rezultă că sub aspect material obiectul acțiunilor formulate îl constituie bunul imobil și dreptul de proprietate asupra acestuia, fundamentul dreptului pretins fiind de fapt același.
În speță, raportul juridic care leagă părțile litigante ca participând la efectele judecății sunt reclamanții și - -.
Împotriva deciziei nr. 73/2006 reclamanții au formulat atât cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă cât și recurs.
Cererea de revizuire a deciziei, ca fiind în conflict cu sentința civilă nr.594/2002, a fost respinsă de Curtea de APEL BRAȘOV, prin decizia civilă nr.127/Ap/2006, pentru următoarele considerente.
Procesul care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 594/2002 nu s-a desfășurat în contradictoriu cu intimata - -, el a purtat asupra valabilității titlului statului, fiind întemeiat pe dispozițiile Decretului nr.92/1950, iar în procesul soluționat prin decizia civilă nr. 73/2006, ce se cere a fi retractată, acțiunea are un caracter mixt, fiind o acțiune în revendicare imobiliară și constatarea nulității titlului părților, iar excepția puterii lucrului judecat a fost ridicată și admisă de instanță.
Prin decizia civilă nr. 2728/27.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile reclamanților, a casat decizia civilă nr.73/Ap/11.04.2006 Curții de APEL BRAȘOV și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe și de asemenea a casat decizia civilă nr. 127/Ap/4.07.2006 a Curții de APEL BRAȘOV și drept consecință a casării celei dintâi decizii a respins cererea de revizuire ca rămasă fără obiect, cu următoarea motivare și îndrumare.
Excepția de fond a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil, întrucât prin cele două hotărâri nu s-a dezbătut fondul cauzei asupra dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 537/27.02.1995 acțiunea în revendicare formulată de și, a fost respinsă cu motivarea că, față de Hotărârea nr.1/20.02.2005 a Curții Supreme de Justiție, constituită în secții unite, "instanța de judecată nu are competența de a cenzura legea de naționalizare și nici de a reconstitui un drept de proprietate în patrimoniul celor care consideră că în mod greșit li s-a aplicat actul de naționalizare, un asemenea drept urmând a fi reconstituit celor în cauză numai pe cale legislativă, deci printr-o lege specială".
Din considerentele sentinței, se explicitează dispozitivul arătat, rezultă că instanța a invocat în fapt o excepție de inadmisibilitate a acțiunea, cea a lipsei competenței generale a instanțelor de a soluționa acțiunea în revendicare formulată, cât timp legiuitorul nu a inițiat măsuri de reparație printr-o lege specială.
Nici cea de a doua hotărâre nu are statuări de fond asupra dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2447/14.12.2004 a Judecătoriei Sf. G cererea recovențională formulată de pârâții și, prin care au solicitat constatarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost respinsă.
În motivarea cererii reconvenționale, revizuienții au invocat nulitatea preluării față de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a conținutului sentinței civile nr.594/19.03.2002 prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu.
Instanța, în motivarea hotărârii pronunțate, arată că "la data promovării acțiunii, statul nu mai are calitatea de proprietar dreptul de proprietate fiind transmis reclamantei (- -)".
Se mai arată că "Legea nr. 10/2001 nu a fost pusă în aplicare cu efecte definitive" și că "Statul român nu este parte în proces cătitlul de dobândire a proprietății de către reclamantă nu a făcut obiectul vreunui petit în acest dosar",iar reconvenienții nu au făcut dovada transmiterii proprietății asupra imobilului de la reclamantă către ei.
Simpla împrejurare că cererea reconvențională a fost respinsă în contradictoriu cu - -, nu atrage automat incidența excepției în discuție.
Considerentele, atunci când lămuresc hotărârea instanței, fac parte din puterea de lucru judecat.
Ori, din această din urmă hotărâre rezultă că nu s-a discutat valabilitatea "titlului de dobândire a proprietății" de către - -.
Drept urmare, petitul referitor la nulitatea titlului de proprietate al societății comerciale, capăt principal de cerere și nu accesoriu cum greșit s-a reținut, nu a făcut niciodată obiect al dezbaterii judiciare, cum de asemenea, între părți nu s-a purtat vreun proces soluționat pe fond având drept obiect acțiunea în revendicare.
Așadar, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil, a soluționat calea de atac pe cale de excepție și nu în fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, va pune în discuția părților și semnificația juridică a sentinței civile nr. 594/2002.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr. 1318/64/9.10.2007.
În această instanță, pârâții - - Sf. G și Statul Român prin DGFP B au invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 2603/9.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având a se pronunța mai întâi, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepțiilor invocate, curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, prin decizia civilă nr. 2603/9.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile reclamanților și și al pârâtei - - Sf. G, casate hotărârile date în cauză, respectiv decizia civilă nr. 584/Ap/28.06.2005 a Curții de APEL BRAȘOV și sentința civilă nr. 852/30.09.2004 a Tribunalului Covasna și, în rejudecare în fond, respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca inadmisibilă.
Din considerentele precizatei decizii date în recurs, care explică dispozitivul acesteia, rezultă că instanța de recurs a invocat în fapt o excepție de inadmisibilitate a acțiunii promovate de către reclamanți, respectiv aceea că, "după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 acțiunea în revendicare pentru imobilele preluate abuziv, formulată în contradictoriu cu persoana deținătoare a bunului, în condițiile dreptului comun (art. 480, 481 și 482 Cod civil) nu mai poate fi folosită".
Așadar, prin decizia civilă nr. 2603/9.03.2006 a nu a fost soluționată pe fond acțiunea în revendicare a reclamanților, ce viza mai multe imobile, inclusiv pe cel din prezentul litigiu.
Or, pentru a exista autoritatea de lucru judecat sau puterea de lucru judecat este necesar în primul rând ca prima hotărâre rămasă irevocabilă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
Ca atare, în baza celor mai sus expuse, cele două excepții urmează a fi respinse.
Procedând în continuare la rejudecarea apelului, după casarea cu trimitere, curtea a reținut cele ce urmează.
Curtea Constituțională a decis că foștii proprietari deposedați abuziv nu și-au pierdut niciodată dreptul de proprietate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza Florescu împotriva României) a considerat că, atunci când s-a constatat ilegalitatea naționalizării precum și absența titlului statului asupra bunului, aceste constatări "au ca efect recunoașterea, indirect și cu efect retroactiv, a dreptului de proprietate al" fostului proprietar asupra bunului său.
Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în secții Unite a decis că, în cazul conflictului dintre legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate, aceasta putând fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun.
Prin sentința civilă nr. 594/19.03.2002 a Judecătoriei Sf. G, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 121/A/20.06.2002 a Tribunalului Covasna și irevocabilă prin decizia civilă nr. 894/R/25.09.2002 a Curții de APEL BRAȘOVs -a constatat că imobilul înscris în CF colectivă nr. 2005 Sf. G, la, nr. top 1621/1/1, casă de cărămidă cu etaj și curte în suprafață de 327 mp a fost preluat de stat fără titlu valabil din proprietatea numitei (născută ), hotărâre care se bucură de puterea lucrului judecat și pentru pârâta - - Sf. G se înfățișează ca o prezumție legală, reglementată de dispozițiile art. 1200 pct. 4 Cod civil.
Dacă între părți hotărârea judecătorească are natura unui act juridic, care produce efecte obligatorii, pentru terți are caracterul unei prezumții legale relative ce este opozabilă acestora, atâta timp cât nu au făcut dovada contrară.
din sentința civilă nr. 594/2002 a Judecătoriei Sf. G privesc imobilul în litigiu, se bucură de prezumția de adevăr juridic și sunt opozabile pârâtei - - Sf. G, chiar dacă aceasta nu a fost parte în acel proces, întrucât, după cum s-a subliniat privesc un imobil și nu este legal posibil ca prin hotărâri judecătorești distincte, funcție de părțile din proces, să primească calificări diferite privind titlul cu care statul a preluat imobilul.
Așadar, hotărârea judecătorească mai sus menționată nu poate fi ignorată sub simplu motiv invocat de pârâta - - Sf. G, respectiv lipsa calității sale de parte în proces, cât timp prezumția legală de adevăr nu a fot răsturnată de precizata pârâtă, considerentele amintitei sentințe subzistând prin urmare și în prezent.
În consecință, imobilul în litigiu preluat de către stat pe baza unui titlu nevalabil, se impune conform considerentelor mai sus expuse a fi restituite adevăraților proprietari, respectiv și în speță reclamanților în calitate de moștenitori ai fostei proprietare tabulare.
Această soluție se impune și ca urmare a comparării titlurilor de proprietate asupra imobilului în litigiu, în cadrul acțiunii în revendicare. În acest sens și fără îndoială, titlul mai bine caracterizat este cel al fostei proprietare tabulare, întrucât imobilul a fost construit de către aceasta, conform mențiunilor de la poziția din CF nr. 2005 Sf. G, în timp ce pârâta - - Sf. Gad obândit dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil de la stat, în condițiile în care acesta nu a avut niciodată calitatea de veritabil proprietar al acestuia, din moment ce titlul său de preluare nu a fost valabil și prin urmare nici nu putea legal să transmită în mod valabil dreptul de proprietate.
În condițiile în care titlul statului nu a fost valabil, înscrierea dreptului său de proprietate ca și ulterioarele înscrieri în CF, inclusiv aceea în favoarea pârâtei - - Sf. G sunt lipsite de suport juridic, astfel că prevederile art. 34 pct. 1 din Decretul - Lege nr. 115/1938 și prevederile Legii nr. 7/1996 ce reglementează acțiunea în rectificare de carte funciară sunt pe deplin aplicabile în speță.
În baza acestor texte de lege, conform cărora rectificarea înscrierii în cartea funciară se poate cere dacă înscrierea sau titlul pe baza căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, urmează a se dispune radierea dreptului de proprietate al pârâtei - - Sf. G asupra imobilului în litigiu și a înscrierilor consecutive din cartea funciară și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților, fiecare cu o cotă de parte, ținând seama de faptul că sunt rude de același grad al antecesoarei lor, defuncta.
Întrucât reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu au dreptul de a se bucura de toate prerogativele proprietății reglementate de dispozițiile art.480 Cod civil și, în consecință, pârâta - - Sf. G urmează a fi obligată să le lase imobilul în deplină proprietate și posesie.
Petitul privitor la constatarea nulității transmiterii dreptului de proprietate de la Statul Român la pârâta - - Sf. G urmează a fi respins pe considerentul că, prin procedeul comparării titlurilor de proprietate, efectele actului de strămutare a amintitului drept de proprietate sunt înlăturate.
De asemenea, urmează a fi respinsă cererea reclamanților referitoare și la revendicarea suprafeței de 270 mp cu nr. top 1623/4/2/1 din CF nr. 2005 Sf. G, întrucât reprezintă o cerere nouă formulată în apel, inadmisibilă potrivit art. 294 Cod procedură civilă.
Urmează a păstra din sentința apelată dispoziția referitoare la cererea de chemare în garanție a AVAS B ce nu a făcut obiect la vreunei critici în apel.
Urmare admiterii în parte a apelului reclamanților în baza art. 296 Cod procedură civilă, conform celor de mai sus, în baza art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga pe pârâta - - Sf. G să plătească reclamanților suma de 2.106,52 RON cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele. La stabilirea acestui cuantum au fost luate în calcul înscrisurile doveditoare depuse la dosar de către reclamanți, mai puțin contravaloarea cartelelor telefonice, întrucât nu există certitudinea utilizării lor numai pentru procese.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat.
Admite apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1129/4.11.2003 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o schimbă în parte, în sensul că, admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții sus -arătați în contradictoriu cu pârâții Sf. G, Statul Român - prin C, Municipiul Sf. G - prin primar și Consiliul Județean C și în consecință:
Constată că reclamanții sunt proprietari în cote de parte fiecare la moștenirea antecesoarei lor, proprietară tabulară a imobilului situat în Sf. G, înscris în colectivă nr. 2005 Sf. G, la, nr. top 1621/1/1, casă cu etaj și curte de 327 mp.
Dispune radierea dreptului de proprietate al pârâtei Sf. G asupra imobilului sus - identificat și a înscrierilor din cartea funciară menționată, consecutive, ce se circumscriu sus - precizatului drept de proprietate.
Obligă pe pârâta Sf. G să lase reclamanților în deplină posesie și proprietate imobilul sus - identificat.
Dispune înscrierea în precizata carte funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului sus - identificat.
Respinge petitul privind constatarea nulității absolute a transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului sus - identificat de la pârâtul Statul Român la parata Sf.
Menține dispoziția din sentința apelată privind respingerea cererea de chemare în garanție a Bf ormulată de pârâta Sf.
Obligă pe pârâta Sf. G să plătească reclamanților suma de 2.106,52 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Gheorghe Burdea pt.G - pensionat, semnează vicepreședinte instanță | JUDECĂTOR 2: Rodica Popa - - |
Grefier, - - |
Red. /23.09.2008
Tehnoredact. /25.09.2008/ 2 ex.
Jud. fond
Președinte:Gheorghe BurdeaJudecători:Gheorghe Burdea, Rodica Popa
