Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.68.
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât G împotriva deciziei civile nr.1122 din 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât G prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. - din 13.10.2008, intimații-reclamanți și C prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. - din 21.01.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentului-pârât G depune la dosarul cauzei chitanța emisă de CEC Bank nr.-/1/10.02.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, învederând Curții că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, astfel încât solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și C, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurentul-pârât G, procedând la anularea acestora și întrucât părțile au învederat că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât G solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată. În dovedirea recursului, precizează că recurentul-pârât și-a schimbat domiciliul astfel încât la termenul de judecată la care s-a soluționat apelul, acesta nu a fost legal citat.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și C, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurentul-pârât G, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea poziției sale, precizează că în speța de față, pârâtul nu poate invoca ca motiv de recurs încălcarea formelor de procedură, întrucât instanța de apel, în mod legal a apreciat că pentru termenul de judecată la care s-a soluționat apelul, pârâtul a fost legal citat la adresa din B,-,sector.4 deoarece, din toate actele dosarului rezultă că aceasta este adresa de domiciliu a acestuia. În cazul în care acesta ar fi domiciliat la un alt domiciliu, în conformitate cu dispozițiile art. 98.pr.civ. ar fi avut obligația de a-și indica noul domiciliu astfel încât se impune aplicarea dispozițiilor art. 108 alin.4 pr.civ.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 8703/4/14.09.2007 reclamanții și C au chemat în judecată pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărâre a ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la demolarea construcției provizorie edificată fără acordul proprietarului și fără autorizație, și să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 250 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul că au cumpărat suprafața de 1400 mp, din care face parte și terenul în litigiu, de la în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2669/16.06.2006, terenul fiind liber de orice sarcini și fără construcție edificată, aceasta fiind edificată ilegal, fără acordul proprietarului și autorizație de construcție, că pârâtul i-a acționat în judecată atât pe ei, cât și pe vânzător, acțiunile fiind respinse ca nefondate, iar pe parcursul litigiilor, au aflat că pârâtul nu deține decât o autorizație provizorie din 21.09.1991 pentru un chioșc metalic în suprafață de 6X8
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 și art. 494 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că în anul 1991, în temeiul autorizației de construire nr. 148G / 12.09. 1991 emisă de Primăria Sectorului 4 B, a edificat o construcție, iar pentru utilizarea terenului a achitat către - taxele legale, iar ulterior a aflat că terenul a aparținut unei persoane fizice și a fost preluat de stat, că a luat legătura cu numitul, al cărui autor a deținut terenul, a încheiat o convenție sub semnătură privată la data de 19.05.1999 prin care s-a obligat să suporte toate cheltuielile legate de revendicarea terenului, iar în schimb să primească o suprafață de 255 mp teren pe care se află construcția edificată. Pârâtul a promovat acțiunea în revendicare, dar după câștigarea procesului, partea contractantă a refuzat să-i dea terenul, iar ulterior a înstrăinat terenul reclamantului, pârâtul fiind constructor de bună-credință, neputând fi obligat la dărâmarea construcției pentru că a edificat-o cu acordul primăriei care era proprietatea terenului, iar ulterior a făcut toate demersurile pentru asigurarea dreptului de proprietate asupra terenului.
Reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat evacuarea pârâtului din construcțiile provizorii existente și obligarea acestuia în baza art. 494 alin. 2 Cod civil, să ridice construcțiile edificate, iar în caz contrar să se dispună autorizarea proprietarilor de a le demola.
Pârâtul a formulat întâmpinare la cererea precizatoare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că reclamanții nu-și dovedesc titlul asupra construcției din care solicită evacuarea, iar pe fond, acțiunea precizată să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece este un constructor de bunăcredință.
Prin încheierea de la termenul din data de 20.02.2008, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că reclamanții sunt proprietarii imobilului, calitate în care au formulat acțiunea de evacuare.
Instanța a încuviințat părților proba cu acte, interogatoriu și audierea martorului pentru pârât.
Prin sentința civilă nr. 3082/28.05.2008 Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis acțiunea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul să desființeze construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamanților, situat în B, șos. -, nr. 115, sector 4, în termen de 30 de zile de la rămânere a definitivă a sentinței, iar, în caz contrar, au fost autorizați reclamanții să realizeze acest lucru pe cheltuiala pârâtului. Totodată, a dispus evacuarea pârâtului din construcțiile edificate pe terenul situat în B,-, sector 4.
În motivarea sentin ț ei s-a re ținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2669/12.06.2006 la BNP, reclamantul a cumpărat de la - -, terenul intravilan în suprafață de 1400 mp, situat în B, șos. - nr. 115, Sectorul 4, înscris în cartea funciară, conform încheierii nr. 11584/19.06.2006, pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B Sectorul 4, că potrivit autorizației pentru executare de lucrări nr. 148G / 12.09. 1991 emisă de Primăria Sectorului 4 B, pârâtul a fost autorizat să amplaseze pe terenul în litigiu, un chioșc demontabil, cu caracter provizoriu, cu condiția să elibereze locul imediat și fără pretenții la solicitarea Primăriei Sectorului 4, chioșcul urmând a fi metalic, cu dimensiunile în plan de 6X8 mp, că pârâtul a edificat o construcție cu destinație de spațiu comercial, care inițial a fost un chioșc metalic, iar ulterior a fost modernizată, după cum a declarat martorul audiat la cererea pârâtului, că potrivit reguliisuperficies cedit,proprietarul terenului devine și proprietarul construcției în raport de dispozițiile art. 492 Cod civil, care prevede că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contra.
Tribunalul a re ținut în continuare că în Codul civil sunt reglementate două cazuri de accesiune artificială: construcția sau plantația făcută de proprietar pe terenul său, dar cu materialele altei persoane și construcția sau plantația făcută de o persoană cu materialele sale, însă pe terenul altcuiva, considerându-se că lucrul principal este terenul, iar prin accesiune proprietarul terenului, devine și proprietar al construcției. Accesiunea lucrărilor făcute de o persoană cu materialele proprii pe terenul altuia, este reglementată de ari. 494 Cod civil, care instituie pentru proprietar posibilitatea de a păstra lucrările devenind proprietarul acestora cu obligația de a plăti valoarea materialelor și prețul muncii prestate sau să-l oblige pe constructor să-și desființeze sau să-și ridice construcțiile executate, pe cheltuiala sa, eventual cu obligația de a plăti daune-interese pentru prejudiciile suferite de proprietarul terenului.
În cauză, instanța a constatat că pârâtul este un constructor de rea-credință, în condițiile în care acesta a edificat o construcție pe un teren despre care a știut că nu este proprietatea sa, autorizația eliberată de Primăria Sectorului 4 B fiind pentru amplasarea unui chioșc metalic, demontabil, cu caracter provizoriu, act care nu poate să constituie un acord din partea proprietarului terenului de la momentul emiterii autorizației de construire. De altfel, anterior revendicării terenului de către - -, acesta a încheiat un contract de mandat cu pârâtul având ca obiect revendicarea terenului în schimbul unei suprafețe de teren, act care nu constituie un acord de construire pe teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul
Prin rezoluție s-a stabilit in sarcina apelantului obligația de a achita pentru cererea de apel formulata taxa judiciara de timbru de 9 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, apelantul fiind citat pentru termen cu mențiunea de a face dovada achitării taxelor sus-menționate.
Prin decizia civilă nr. 1122 de la data de 16.09.2008 a Tribunalului B Sectia a -V-a civilă a fost anulat ca netimbrat apelul formulat de apelantul pârât domiciliat în B,-, sector 4.
În motivarea deciziei s-a re ținut că apelantul nu s-a prezentat în instanța și nici nu a depus la dosar dovada achitării taxelor menționate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul, admițând excepția de netimbrare, a anulat apelul ca netimbrat.
Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs apelantul pârât, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru soluționarea cererii de apel.
În motivarea recursului s-a arătat că în urmă cu mai mulți ani a locuit în-, sector 4, dar din anul 2000 locuie ște în B,-, sector 4, că poștașul îi comunică corespondența la noua adresă, chiar dacă o parte din corespondență are ca destinație fosta adresă, acesta fiind motivul pentru care a primit diverse citații cu fosta adresă, deși nu mai locuia acolo, dar că în urmă cu câteva luni poștașul s-a schimbat și noul poștaș nu a cunoscut această situație de fapt, nemaiprimind citația pentru apel și nemaiputându-se prezenta cu taxa de timbru și cu motivele apelului.
În dovedirea recursului a solicit proba cu înscrisuri constând în copia CI prin care să dovedească adresa sa și că nu am fost citat corect.
În drept a invocat dispozi țiile art. 304 pct. 5.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat nefondat recursul, pentru considerentele expuse mai jos.
] Potrivit art.98 proc. civ. schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Prin cererea de apel apelantul pârât și-a indicat drept domiciliu-, sector 4, unde a ș i fost citat, apelul fiind declarat, conform art.69 alin.2 proc. civ. de către avocatul care l-a reprezentat în fa ț a primei instan țe, unde pârâtul ș i-a indicat aceea și adresă, chiar prin întâmpinare.
Recurentul pârât a fost citat în apel chiar la adresa indicată în propria cerere neputându-se sus ț ine vreun motiv de nelegalitate cauzat de către instan ț a de apel, astfel că nu sunt îndeplinite condi țiile art. 304 pct.5 proc. civ. coroborat cu art.105 proc. civ.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.5 proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art.274 proc. civ. Curtea va obliga recurentul la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în sumă de 119 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr.1122 din 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și
Obligă recurentul la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în sumă de 119 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red. MP
.red. AP/
2 ex./11.03.2009
Judecători apel - Secția a V-a Civilă
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu, Elena
