Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 689/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 689
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 2 2008 privind judecarea recursurilor declarate de pârâta SC C, intervenienta AS. C, intimatele chemate în garanție SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva deciziei civile nr. 415 din 11 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FUNDAȚIA " CARITATEA ", având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța pentru a da posibilitatea intimatei reclamante FUNDAȚIA " CARITATEA " prin apărător să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de azi 9 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 10 august 1998, reclamanta Fundația CARITATEA B a chemat în judecată pe pârâta SC SA C, pentru a fi obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C,-, jud. D, compus din clădire cu parter și etaj și terenul aferent clădirii în suprafață totală de 1260 mp.
Prin sentința civilă nr. 14658 din 4 oct. 1999, Judecătoria Craiovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Pârâta SC SA C a chemat în garanție Oltenia și pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, aceștia să fie obligați la restituirea c/valorii de circulație a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 638 din 22 sept. 2000, Tribunalul Dolja respins ca nedovedită acțiunea introductivă și cererea de chemare în garanție, apreciind că imobilul a fost preluat de stat cu titlul valabil.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 209 din 6 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiovaa respins ca nefondat apelul declarat.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 2109 din 23 mai 2003, fost casată decizia nr. 209/2001 a Curții de Apel Craiova și a trimis cauza pentru rejudecare în fond la Judecătoria Craiova.
Prin sentința civilă nr. 11712 din 21.11.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C,-, jud. D, compus din clădire cu parter și etaj și terenul identificat astfel: N-, E-, S- str. - -, V-, conform schiței anexă la raportul de expertiză, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a admis cererea de chemare în garanție și obligate chematele în garanție AVAS B și Oltenia la plata sumei de 8.224.990.000 lei, reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului.
Împotriva acestei sentințe au declarat au declarat apel pârâta și chematele în garanție criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1176 din 20 sept. 2006, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de pârâta SC SA C și au fost admise apelurile declarate de chematele în garanție Oltenia și AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 11712/2005, pronunțată de Judecătoria Craiova.
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a respins cererea de chemare în garanție ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă SC SA C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La 17 ianuarie 2007, intimata Oltenia a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pe motiv că instanța a reținut corect că recurenta nu are calitate procesuală activă.
La 2 febr. 2007, intimata AVAS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pe motiv că decizia este temeinică și legală deoarece recurenta nu are calitate procesuală activă, ea nefiind cumpărător sau parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, parte fiind o persoană juridică - Asociația -.
Intimata Fundația CARITATEA a depus la dosar întâmpinare arătând că soluția instanței de fond cu privire la acțiunea în revendicare este definitivă și irevocabilă, deoarece apelul este devolutiv numai pentru ceea ce s-a apelat și sub acest aspect sentința nu a fost apelată, iar în ce privește recursul declarat de SC SA este nefondat deoarece nu a adus nici un argument care să justifice calitatea procesuală activă.
La 26 februarie 2007, Asociația a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei SC SA C, arătând că interesele lor sunt aceleași, iar asociația este parte intrinsecă a recurentei, prin capital, personal, acțiuni, conducere, sediu și reprezentare.
Prin decizia nr. 359 din 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta SC SA C împotriva sentinței civile nr. 1176 di n 20 sept. 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1630/CIV/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă Fundația CARITATEA, intimatele chemate în garanție Oltenia SA C, AVAS.
S-a casat decizia civilă și s-a trimis cauza la Tribunalul Dolj, în vederea judecării apelurilor.
Instanța de recurs a reținut că recurenta a luat ființă ca societate comercială, în baza Legii 15/1990, actul constitutiv fiind HG nr. 1340/1990, că în anul 1993 au fost încheiate primele contracte de privatizare ale acestei societăți cu Statul Român, reprezentat de MF și FPS, actual AVAS, că prin nr. 83/22.09.1993 a Judecătoriei Craiova, a fost înființată Asociația, în scopul privatizării societății, că ulterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate la data de 12.11.1993, pentru suprafața de teren de 1706 mp, situată în C,-, capitalul social al SC SA s-a majorat de drept cu valoarea terenurilor și a construcțiilor, acțiunile corespunzătoare acestei majorări de capital revenind în aceleași cote de 70% și 30% deținătoarelor capitalului social FPS și FPP.
S-a reținut incidența dispozițiilor art. 324din OUG nr. 88/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea 99/1999, potrivit cărora instituțiile publice implicate în privatizarea societăților comerciale cu capital de stat, cum este și cazul SC SA, asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate către stat, în speță fiind evident că s-a produs o diminuare a patrimoniului societății recurente.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 415 din 11 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins apelurile declarate de apelantele chemate în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA, împotriva sentinței civile nr. 11712 din 21 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 15909/2003, în contradictoriu cu intimatele SC SA C și Fundația CARITATEA.
A admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC SA C împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimatele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA și Fundația Caritatea.
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată în sprijinul apelantei pârâte de intervenienta Asociația.
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a obligat în solidar pe chematele în garanție, către pârâtă, la plata sumei de 904.538 lei RON, cu titlul de despăgubiri civile, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Au fost obligate intimatele chemate în garanție, către apelanta pârâtă, la plata sumei de 1.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În primul rând, excepția de necompetență materială a judecătoriei dea soluționa în primă instanță cererea de chemare în garanție, având ca obiect pretenții, nu poate fi primită, având în vedere prorogarea legală de competență instituită de art. 17 civ. conform căruia "cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală"; or, cererea de chemare în garanție este tocmai o astfel de cerere incidentală formulată în fața primei instanțe, iar în fața apelului nici nu ar mai fi posibilă disjungerea acesteia de cererea introductivă. De asemenea, prin decizia de casare s-a dat instanței de apel îndrumarea să analizeze pe baza probelor administrate cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâtei, astfel încât tribunalul este ținut să analizeze pe fond motivele de apel formulate în acest sens de pârâta SC SA.
Este nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de apelanta chemată în garanție Oltenia, dat fiind că aspectele de drept invocate în susținerea acestei excepții au primit deja o dezlegare prin decizia instanței de recurs, care a statuat în mod expres asupra calității procesuale active a pârâtei în cadrul cererii în pretenții, cât și asupra calității procesuale pasive a chematelor în garanție AVAS și Oltenia, în considerentele deciziei arătându-se că acestea sunt ținute să plătească societății pârâte o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului către reclamantă.
S-a mai reținut că aspectele de fapt și de drept invocate în apelurile declarate de chematele în garanție au primit o dezlegare obligatorie prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, care a statuat asupra obligației ce le incumbă acestora de a achita despăgubiri pârâtei, obiectul analizei în rejudecare făcându-l doar stabilirea întinderii prejudiciului și deci a cuantumului despăgubirilor.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SC SA, instanța a luat act de faptul că aceasta a declarat, prin apărător, la termenul din 19 iunie 2007, că nu înțelege să mai susțină primul motiv de apel, referitor la suprafața de teren aferentă clădirii restituită reclamantei, astfel încât, acest aspect nu va fi analizat.
Cu privire la cea de-a doua critică, s-a reținut că este parțial fondată, întrucât prima instanță a acordat în mod nejustificat suma de 8.224.990.000 lei vechi ce ar reprezenta îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâtă, ignorând cererea cu care a fost investită și pronunțând practic, o "extra petita"; în acest sens reținându-se că prin cererea de chemare în garanție formulată în cauză de pârâta SC SA, depuse la fila 21 în dosarul nr. 9574/1999 al Tribunalului Dolj, s-a solicitat valoarea de circulație a imobilului.
Această valoare de circulație trebuia avută în vedere de prima instanță a fost stabilită prin expertiza efectuată de expert, însă cuantumul acesteia este de 9.045.380.451 lei vechi, cuantum care include atât valoarea terenului de 1.348.300.000 lei vechi, cât și valoarea construcției și a celorlalte amenajări situate pe acesta.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, referitor la omisiunea instanței de a acorda cheltuielile de judecată, s-a reținut că acesta este nefondat, dat fiind că aplicarea dispozițiilor art. 274 civ. se poate face numai cu respectarea principiului disponibilității, în sensul că instanța poate obliga partea care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată numai dacă există o cerere în acest sens formulată de partea care a câștigat procesual. Or, în speță, pârâta SC SA, a cărei cerere de chemare în garanție a fost admisă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, nici prin cererea de chemare în garanție formulată în scris în temeiul art. 60-63 civ. nici prin concluziile orale formulate prin apărător la termenul din 04.11.2005, când a avut loc închiderea dezbaterilor asupra fondului, iar prin concluziile scrise depuse la dosarul primei instanțe la fila 359, fost susținută doar teza respingerii acțiunii introductive în revendicare formulată de reclamantă, pârâta solicitând de la aceasta cheltuieli de judecată, fără a se formula și susțineri ori teză subsidiară, privind temeinicia cererii de chemare în garanție și recuperarea cheltuielilor de judecată de la chematele în garanție; pronunțând soluția admiterii acțiunii în revendicare, este evident că instanța nu avea cum să o oblige pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, iar cererea de obligare a chematelor în garanție, la plata acestor cheltuieli, nu poate fi formulată pentru prima dată într-o cale de atac, față de dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC C, intervenienta AS. C, intimatele chemate în garanție SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat de AVAS, se critică soluția instanței de apel în sensul că s-au încălcat dispoz. art. 32 din OG 88/1997, care făceau ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a recurentei.
O altă critică vizează aplicarea greșită a dispoz. art.29 din Lg. 137/2002, dar și a celor prev. de art. 32 din OG 88/1997 privind valoarea prejudiciului.
În recursul formulat de Oltenia SA se critică decizia tribunalului, în sensul că s-a aplicat greșit legea atunci când s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive, adăugându-se nepermis la dispoz. art. 32 din Lg. 99/1999, incluzând fondul proprietății private în categoria instituțiilor publice implicate în privatizare.
De asemenea, celelalte critici vizează asupra faptului că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel formulate și a acordat mai mult decât s-a cerut.
În recursul formulat de pârâta SC C și AS. se critică decizia deoarece instanța de apel în acordarea despăgubirilor civile nu a inclus și valoarea terenului.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul formulat de AVAS C, criticile sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel a avut în vedere decizia irevocabilă cu privire la acțiunea în revendicare prin care imobilul a fost restituit către foștii proprietari, în speță, Fundația Caritatea
Instanța de apel a făcut o corectă aplicarea a dispoz. art.32 din OG 88/1997, în sensul că litigiul era de natură civilă, în cauză nefiind aplicabile dispoz. art. 720 Cod pr. civ.
De asemenea, era admisibilă cererea de chemare în garanție, atâta timp cât prin Lg. 99/1999, s-a prevăzut că instituțiile publice implicate în privatizarea societăților comerciale cu capital de stat asigură repararea prejudiciilor cauzate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Nu este întemeiată nici critica privind greșita aplicare a dispoz. art. 29 din Lg. 137/2002, modificată, neîncălcându-se principiul neretroactivității legii, deoarece, chiar dacă contractul de vânzare cumpărare de acțiuni a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii, efectele sale s-au produs sub legea în vigoare în acel moment.
În privința prejudiciului suferit, acesta se calculează la valoarea reală de piață a imobilului și nu la valoarea contabilă a acestuia, deoarece s-au avut în vedere și îmbunătățirile aduse imobilului.
În privința recursului formulat de Oltenia, nici acesta nu este întemeiat, deoarece, potrivit OUG 88/1996, modificat prin Lg. 99/1999, AVAS și Oltenia au calitate de instituții publice implicate în privatizare și sunt obligate să plătească societăților comerciale o despăgubire care reprezintă echivalentul bănesc cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială SC, prin efectul hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Sub acest aspect, prin decizia instanței de recurs, s-a statuat în mod irevocabil asupra calității procesuale pasive a chematelor în garanție AVAS și Oltenia.
Examinând decizia recurată, se constată că instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, formulate de recurentă și a aplicat principiul răspunderii solidare în caz de coparticipare procesuală pasivă, atâta timp cât AVAS și Oltenia, potrivit Lg. 99/1999 sunt instituții publice implicate în privatizare, așa cum de altfel a reținut în mod irevocabil și instanța de recurs.
În ceea ce privește recursul formulat de SC și AS. A, nici acesta nu este întemeiat, deoarece, din expertiza efectuată rezultă că în valoarea despăgubirilor a intrat atât valoarea construcției, a amenajărilor situate pe teren, cât și valoarea terenului.
În consecință, având în vedere aceste considerente, recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, în baza art. 312 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC C, intervenienta AS. C, intimatele chemate în garanție SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva deciziei civile nr. 415 din 11 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FUNDAȚIA " CARITATEA ".
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./23.09.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
