Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 69/A/2009
Ședința publică din 9 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 493 din 30 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata pârâtă Instituția Poliției Române, având ca obiect pretenții, disjuns din dosarul nr-.
La apelul nominal, se prezintă apelantul personal, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în vedere apelantului reclamant să dea o declarație, cunoscând consecințele falsului în declarații, în sensul celor prevăzute de art. 14 alin.1 din Ordonanța nr.51/2008, referitor la situația în care a mai beneficiat de un ajutor public judiciar în anul 2009.
De asemenea, pune în vedere apelantului reclamant că, potrivit disp. art. 7 din OUG 51/2008, modificată prin Legea de aprobare nr. 193/2008, are dreptul să beneficieze de un ajutor public judiciar în cursul unei perioade de un an în sumă maximă echivalând cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a formulat cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Cererea sa fiind formulată abia la termenul de judecată din 9 februarie 2009 pune în vedere reclamantului să dea această declarație la nivelul anului 2009 și pune în discuția acestuia dacă a mai beneficiat de alt ajutor public judiciar în alte dosare decât în dosarul nr-, unde, la data de 9 februarie 2009, i s-a admis cererea și i s-a acordat un ajutor public judiciar în sumă de 3516,3 lei și 5 lei timbru judiciar.
Reclamantul apelant prezent în fața instanței declară, cunoscând falsul în declarații, că a primit ajutor public judiciar în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj și, în afară de această cerere, a mai depus alte trei astfel de cereri. Mai arată că are 4 dosare în total în care a formulat astfel de cereri, dar, din cele 4 dosare, nu s-a aprobat cererea privind ajutorul public judiciar decât în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, din câte știe dânsul.
Curtea, în urma deliberării, față de această împrejurare încuviințează cererea de ajutor public judiciar formulată în prezentul apel, în sumă de 3393,6 lei taxă judiciară de timbru și pune în vedere apelantului să depună la dosar timbrul judiciar aferent apelului, în valoare de 5 lei.
De asemenea, pune în vedere reclamantului apelant că nu poate beneficia în celelalte dosare de o sumă mai mare de 7200 lei în total pe anul 2009, raportat la cuantumul salariul minim brut pe economie pe anul 2009, care este de 600 lei lunar începând cu 1 ianuarie 2009, conform HG nr. 1051/2008.
Apelantul reclamant depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 5 lei.
Curtea, în urma deliberării, nemaifiind cereri în probațiune de formulat, excepții de ridicat și nici probe de administrat, în temeiul art.150 proc. civ. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Apelantul reclamant susține apelul așa cum este formulat și solicită admiterea lui potrivit motivelor arătate în scris, și acordarea daunelor morale solicitate prin acțiune.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 493 din 30.09.2008 Tribunalului Cluj, fost respinsă acțiunea civilă exercitată de către reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, deși reclamantul nu și-a întemeiat în drept acțiunea, aceasta este o acțiune în despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile art.998 civ.
Potrivit dispozițiilor art. 998.civ, oricine cauzează altuia un prejudiciu este ținut a-l repara.
Prin urmare, pentru ca o astfel de acțiune să fie considerată întemeiată, trebuiesc dovedite în cauză existența prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și culpa pârâtului.
Potrivit art.1169 civ, reclamantul este ținut să dovedească toate elementele răspunderii civile menționate anterior.
Reclamantul nu a dovedit, însă, nici prin acte, nici prin alte probe vreunul din elementele răspunderii civile.
Nu a fost dovedită în cauză fapta ilicită a pârâtului. Pretinsa urmărire a pârâtului se poate să fi existat, însă în niciun caz nu s-a dovedit caracterul ilicit al faptei.
Prin urmare, nu există nici prejudiciul dovedit și nici raportul de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe, formulat apel în termen legal reclamantul, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului său, reclamantul învederează că, probațiunea nu a fost completă datorită culpei pârâtei, el solicitând în timp util, adică la 19 mai 2008 o cerere de completare a probațiunii, în sensul de a se solicita actele de sesizare a poliției din Spania și de fi audiată șefa sa din Spania, pentru dovedi cuantumul veniturilor obținute în Spania, solicitând completarea probațiunii în apel.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1. pr. civ. curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât, așa cum corect a reținut prima instanță, temeiul acțiunii îl constituie răspunderea civilă delictuală și nu au fost dovedite condițiile pentru antrenarea acesteia, reclamantul limitându-se la depunerea la dosar a cazierului său judiciar, respectiv cel puțin existența faptei, cu atât mai puțin a caracterului ei ilicit, ceea ce face de prisos analizarea celorlalte condiții referitoare la existența și cuantumul prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție.
Este adevărat că, atât în fața primei instanțe, cât și în apel, reclamantul a solicitat administrarea unor probe în Spania, însă nu a făcut dovada nici măcar împrejurării că a fost în Spania în perioada arătată, pentru a se verifica împrejurarea susținută de acesta că a fost angajat în muncă, fiindu-i desfăcut contractul de muncă pentru că fost căutat de poliția română.
În măsura în care acesta a fost angajat în Spania și avea drept de ședere în calitate de lucrător, avea obligația de a depune actele doveditoare sau de indica împrejurarea mai presus de voința sa pentru care nu putut să depună aceste acte, ceea ce nu a făcut.
În temeiul art. 296. proc. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 493 din 30 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/23.03.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
