Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (329/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.698
Ședința publică de la 27.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - pârâți - și, împotriva încheierii pronunțate în Camera de Consiliu, de la 12.12.2008, de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect- îndreptare eroare materială - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții - pârâți prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.4212/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 17), intimata - reclamantă - prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2007, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 16), intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL rin p. consilier juridic, în baza delegației pe care o depune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Apărătorul recurenților - reclamanți - și solicită,în principal, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, față de următoarele două motive:
Pe de o parte, prin decizia de casare anterioară, instanța de recurs a obligat tribunalul să aibă în vedere și motivele de recurs invocate, or instanța de apel nu a avut în vedere aceste motive, iar pe de altă parte tribunalul nu și-a motivat hotărârea.
În mod eronat, s-a reținut numărul apartamentului, etajul și sectorul unde este situat imobilul, respectiv în considerente este menționat apartamentul nr.2, în dispozitiv apartamentul nr.3, parter, sectorul 1, or, imobilul este reprezentat de apartamentul nr.3 din sectorul 2. Tribunalul nu a expus nici un fel motivare care a condus la aceste concluzii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a încheierii atacate și respingerea cererii de îndreptare a erorilor materiale, având în vedere următoarele două motive:
Primul motiv are în vedere dispozițiile art.281 din Codul d e procedură civilă, respectiv contradictorialitatea considerentelor deciziei față de dispozitiv, în sensul că, motivarea și considerentele privesc apartamentul nr.2, iar în dispozitiv este menționat apartamentul nr.3.
Al doilea motiv, pentru care se impune trimiterea spre rejudecare, se referă la faptul că legiuitorul a apreciat că există situații de îndreptare a erorii materiale dar, cu privire la redactare, or, în speță, nu s-a strecurat nici o eroare de redactare a hotărârii atacate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - reclamante - solicită respingerea recursului casarea încheierii și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul București.
Cu privire la cererea principală, solicită respingerea, întrucât nu reprezintă motiv de casare.
Cu privire la modificarea parțială, arată că de fapt este vorba de o greșeală de dactilografiere, cu privire la numărul apartamentului și sectorul - imobilul este reprezentant de apartamentul nr. 3, situat în B sectorul 2.
Susține că recurenții locuiesc într-un singur apartament, iar instanța a avut de comparat două titluri - două contracte de vânzare - cumpărare. Anexă contractului de vânzare - cumpărare a existat o schiță de plan din care rezultă apartamentul și poziția acestuia: Eroarea strecurată numărul 2 și numărul 3 privind apartamentul este din vina Municipiului B care, în relațiile comunicate, a menționat că a vândut apartamentul nr.2 de fapt fiind vorba despre apartamentul nr.3.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al intimatului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, prin respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale.
Motivele prevăzute de punctele 6, 7, 8 și 9 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, sunt motive de modificare și nu de casare, motiv pentru care nu poate fi admisibilă o cerere în recurs de casare a hotărârii ci de modificare a deciziei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, la data de 28 octombrie 2008, pe rolul Tribunalul București - Secția a III a Civilă, apelanta - reclamantă a solicitat instanței îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 728 din 03 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 3090/2005), în sensul de a se trece apartamentul ce a fost restituit în natură din imobilul situat în B, str. - nr. 7, sector 1, ca fiind apartamentul cu numărul 3 și nu apartamentul cu numărul 2.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 281 Cod de procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Tribunalul a constatat că, deși în cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat numărul 2 al apartamentului revendicat, cererea a fost formulată în contradictoriu cu pârâții și care au încheiat în baza Legii nr. 112/1995 contractul de vânzare - cumpărare nr. 2488 din 05 februarie 2007 dar în care este menționat ca număr al apartamentului 3 și nu 2 cum a solicitat reclamanta.
Tribunalul a reținut însă că în decizia civilă nr. 728 din 03 noiembrie 2005 cărei îndreptare s-a solicitat, instanța a constatat că pârâții dețineau imobilul în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2488 din 05 februarie 1997, contract ce a fost apreciat ca reprezentând titlul pârâților, iar instanța a procedat la compararea titlului reclamantei cu acest titlu al pârâților și a acordat preferință dreptului de proprietate atestat de titlul reclamantei, și ca urmare, a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2488 din 05 februarie 1997, astfel că în mod evident, din eroare a fost trecut apartamentul nr. 2 și nu apartamentul nr. 3.
Reținând că în decizia civilă nr. 728 din 03 noiembrie 2005 fost menționată în mod eronat numărul apartamentului ce a fost restituit în natură din imobilul situat în B, str. - nr. 7, sector 1, ca fiind apartamentul cu numărul 2 în loc de apartamentul numărul 3, tribunalul a apreciat că această eroare intră în sfera de aplicare a procedurii reglementate de art. 281 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 281 Cod de procedură civilă, a admis cererea formulată de apelanta - reclamantă și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 728 din 03 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal pârâții și au formulat recurs, criticând-o sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă, deoarece din eroare s-a apreciat că în realitate, dispozitivul hotărârii privește apartamentul nr.3 și nu nr.2, atât timp cât toate hotărârile pronunțate în cauză, au vizat apartamentul nr.2. Admiterea cererii determină o contradicție între considerente (care vizează apartamentul nr.2) și dispozitivul (care vizează apartamentul nr.3).
Procedura art.281 Cod procedură civilă vizează doar acele greșeli materiale care nu afectează legalitatea și temeinicia hotărârii. Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta s-a referit la apartamentul nr.2, asupra căruia și instanțele s-au pronunțat. Procedura specială poate fi utilizată doar când hotărârea este ambiguă, existând contradicție între dispozitiv și considerente, nefiind cazul în speță. Această procedură trebuie folosită restrictiv, neputând fi schimbată atribuirea operată de instanță. Reclamanta nu a solicitat niciodată revendicarea apartamentului nr.3 care se află situat în alt corp decât cel cu nr.2. Or, corpul în care se află apartamentul nr.3, nu a aparținut niciodată autorilor reclamantei.
Pe calea acestei prevederi speciale, nu pot fi îndreptate erorile de fond, ci doar prin intermediul căilor de atac.
Hotărârea nu este legală și întrucât tribunalul nu s-a conformat dispoziției deciziei nr. 1303/29.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, în sensul de a analiza apărările precizate în motivele de recurs, hotărârea necuprinzând nici un considerent în acest sens. Nu s-a motivat nici cum s-a format convingerea instanței în sensul identității dintre cele două apartamente. S-a ajuns fără nici o motivare la concluzia că apartamentul nr.3 nu mai este situat la etajul I, cum de altfel, nu se mai află nici în sectorul 2.
Au solicitat în consecință, admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru că tribunalul nu s-a conformat dispozițiilor deciziei nr.1303 a Curții de APEL BUCUREȘTI, pentru că nu a motivat cum a ajuns la concluzia identității de apartamente sau respingerea cererii de îndreptare.
Și-au întemeiat recursul pe art.304 pct.6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.2813Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă-petentă nu a formulat întâmpinare în cauză, deși avea această obligație, potrivit art.308 al.2 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au administrat probe noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și art.299 Cod procedură civilă.
Verificând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Curtea constată că, deși recurenții invocă dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, criticile formulate circumscrise acestui motiv de recurs, nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor administrate, interpretare care ar fi condus la concluzia identității dintre apartamentul nr.2 (solicitat prin cererea de revendicare) și apartamentul nr.3 (în care locuiesc recurenții).
Sub acest aspect, Curtea constată faptul că tribunalul a fost sesizat doar cu o cerere de îndreptare eroare materială, în baza art.281 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 281 Cod procedură civilă: "sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.
În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".
În cadrul procedurii speciale prevăzute de articolul menționat, sarcina instanței este de a verifica eventuala săvârșire a unor erori materiale vizibile, comise cu ocazia retractării hotărârii, neputând fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii, cum ar fi și interpretarea greșită a probelor administrate (din rândul cărora fac parte și înscrisurile), care pot fi înlăturate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Or, în cauză (și din acest punct de vedere, Curtea completează motivarea tribunalului), prezenta instanță de recurs constată faptul că, deși întradevăr, prin cererea de chemare în judecată, de revendicare, intimata-reclamantă a solicitat restituirea apartamentului nr.2, totuși, la termenul de judecată din data de 04.09.2002 (încheiere - fila 39 dosar 2537/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 B), și-a rezervat dreptul de a preciza numărul corect al apartamentului, după sosirea unor relații de la administratorul fondului imobiliar, iar prin cererea precizatoare din data de 04.12.2002 (fila 60 dosar 2537/2002 a aceleiași judecătorii), intimata-reclamantă a precizat obiectul revendicării ca fiind apartamentul nr.3, precizare necontestată de nici unul dintre pârâți, deci nici de pârâții-recurenți prezenți (încheiere - fila 61 același dosar de judecătorie) ce, dimpotrivă, în notele lor de ședință (filele 80-81 dosarul indicat de judecătorie), precizează că apartamentulrevendicat, a fost înstrăinat către dumnealor, în baza Legii nr. 112/1995.
Or, Tribunalul București, admițând integral capătul de cerere privind revendicarea, prin decizia civilă nr. 728A/03.11.2005, a restituit apartamentul nr.2. Este o evidentă eroare materială, atât timp cât reclamanta solicitase așa cum s-a arătat, apartamentul nr.3, iar cererea sa de revendicare a fost admisă fără rezerve.
Așadar, raportat numai la acest argument și fără a avea în vedere și considerentele tribunalului, din decizia recurată, Curtea constată că soluția de admitere a cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate, este corectă. În cadrul procedurii prezente speciale, grefate pe art.281 Cod procedură civilă, nu se poate proceda la verificarea identității dintre cele două apartamente (cel revendicat și cel al pârâților-recurenți), astfel cum au solicitat recurenții, această identitate reprezentând un aspect care ține de fondul judecății, instanța fiind sesizată doar cu o cerere de îndreptare eroare materială.
Prin prisma acestui unghi de vedere, Curtea constată că sunt nefondate și criticile privind nemotivarea de către tribunal, a concluziei identității dintre cele două apartamente. Aceasta constatare a Curții rezultă deci, din caracterul străin al acestei verificări de identitate, de procedura specială a art.281 Cod procedură civilă.
În consecință, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, potrivit căruia "Modificarea unei hotărâri poate fi cerutăcând instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia",este nefondat în cauză.
în continuare, Curtea constată faptul că potrivit art.304 pct.6 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri judecătorești poate fi cerută când "instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
În cauză, Curtea constată că intimata-reclamantă a solicitat tribunalului să îndrepte eroarea materială strecurată în decizie, cu privire la numărul apartamentului restituit (cerere - filele 38-39 dosar 3090/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă). Prin decizia recurată, tribunalul s-a pronunțată îndreptând eroarea materială, în sensul solicitat de intimată, astfel încât nu se poate afirma întemeiat, faptul că instanța s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut sau că ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, acest motiv de recurs trebuind a fi circumscris la limitele cererii de îndreptare eroare materială, cerere care a declanșat prezenta judecată.
Chiar dacă ne-am raportat la cerere de revendicare formulată inițial de intimata-reclamantă, fără a avea în vedere limitele cererii prezente, Curtea constată totuși, raportat la paragrafele anterioare, că intimata a revendicat apartamentul nr.3 și nu nr.2, cererea inițială de revendicare fiind precizată sub aspectul obiectului revendicării, așa cum am arătat. Ca atare, nu se poate invoca întemeiat că s-ar fi acordat altceva decât s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, fiind nefondate, deci, și criticile privind faptul că reclamanta nu ar fi solicitat niciodată apartamentul nr.3. Împrejurarea că inițial, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a indicat numărul apartamentului revendicat, ca fiind 2, nu lipsește de conținut precizarea ulterioară a numărului acestuia, 3. Nu mai puțin, Curtea constată că cererea de îndreptare eroare materială se raportează la decizia unde s-a strecurat eroarea materială, argumentele de genul că toate hotărârile anterioare au vizat apartamentul nr.2, neputând fi așadar fondate. Indiferent, Curtea constată că hotărârile judecătorești privind revendicarea, pronunțate anterior deciziei îndreptate, au vizat exclusiv soluția de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare, nevizând deci judecata sub aspectul fondului cauzei, judecată care s-a realizat pentru prima dată, prin decizia civilă îndreptată. Nici critica privind invocata împrejurare a faptului că apartamentul nr.3 s-ar afla într-un corp care nu a aparținut niciodată autorilor reclamantei, nu poate fi primită în cadrul procesual prezent, fiind o critică ținând de fondul cererii de revendicare.
Așadar, nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă nu este fondat.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă: "Modificarea unei hotărâri poate fi cerutăcând hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", Curtea îl apreciază, de asemenea, nefondat, deoarece tribunalul s-a conformat dispozițiilor deciziei de recurs nr.1303/29.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, motivându-și soluția dată cererii de îndreptare eroare materială, prezentându-și argumentele sale de fapt și de drept. Astfel, tribunalul a menționat de ce a considerat ca fiind trecut greșit, numărul apartamentului restituit ca fiind 2,când de fapt, el era 3, precizând că o dată ce s-a dispus restituirea apartamentului, de către recurenții-pârâți, atunci trebuia trecut nr.3, întrucât acesta era numărul corect al locuinței deținute de aceștia, în baza contractului de vânzare-cumpărare care nu a fost preferat în operațiunea de comparare a titlurilor exhibate de părți. Așa cum am arătat deja anterior, tribunalul nu era dator în cadrul procedurii speciale prezente, să verifice identitatea de apartamente, fără a depăși limitele acestei proceduri. Nu mai puțin, Curtea constată că tribunalul a îndreptat doar numărul apartamentului, fără a afecta celelalte elemente de identificare prevăzute în decizia 728/2005 (etaj, adresă), astfel încât este nefondată critica recurenților că tribunalul ar fi ajuns fără nici o motivare, la concluzia că apartamentul nr.3 n-ar mai fi situat la etajul I, cum de altfel, n-ar mai fi situat nici în sectorul 2.
Curtea constată totodată că prin hotărârea sa, tribunalul a răspuns și criticilor formulate în primul recurs, de către recurenți (evident, criticilor care puteau fi analizate de instanța de fond, de retrimitere). Astfel, a arătat că eroarea comisă intră în sfera de reglementare a art.281 Cod procedură civilă (contrar susținerilor recurenților care o apreciau a fi o eventuală greșeală de judecată), iar la rejudecarea cererii, tribunalul a citat părțile ce și-au prezentat apărările lor atât verbal, cât și în scris. Nu mai puțin, doctrina și practica judiciară au stabilit că o hotărârea judecătorească nu trebuie să răspundă fiecărei critici în parte, formulate de părți, instanța putând să răspundă printr-un considerent comun, mai multor critici grupate.
Nici sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, conform căruia "Modificarea unei hotărâri poate fi cerutăcând hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii",criticile nu sunt fondate.
Așa cum am precizat și în partea de început a prezentelor considerente, procedura specială prevăzută de art.281 Cod procedură civilă permite îndreptarea doar a evidentelor erori materiale și nu a greșelilor de judecată, a erorilor de fond care întradevăr, pot fi îndreptate doar pe calea căilor de atac.
În prezenta cauză, însă, instanța nu a interpretat greșit, eroarea ca fiind una materială și nu de fond, pentru că întradevăr, așa cum s-a precizat și anterior, instanța de apel a admis fără rezerve capătul de cerere privind revendicarea. Or, reclamanta-intimată a revendicat apartamentul nr.3, așa cum am arătat și nu apartamentul nr.2. Ca atare, instanța de apel, admițând integral revendicarea, nu putea să-i restituie reclamantei, decât apartamentul nr.3 și nu nr.2, dat fiind principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Potrivit art.281 Cod procedură civilă, procedura specială poate fi folosită pentru orice erori materiale strecurate în hotărâri sau încheieri, astfel încât susținerea recurenților că aceasta poate fi utilizată doar când hotărârea este ambiguă, existând contradicție între dispozitiv și considerente, nu își găsește suport legal. Curtea constată de asemenea, că prin admiterea cererii, instanța nu a schimbat atribuirea operată inițial, deoarece, așa cum pe larg și judicios a constatat tribunalul, bunul restituit a rămas ca individualitate, același, instanța îndreptând doar eroarea materială strecurată la numărul său (astfel cum este el deținut de pârâți și cum fusese revendicat, cu precizarea făcută ulterior, de reclamantă). Recurenții realizează o confuzie din acest punct de vedere, între îndreptarea erorii materiale strecurate cu privire la număr și schimbarea obiectului material al restituirii (ceea ce nu s-a întâmplat în cauză). De la această confuzie, pleacă și critica dumnealor în sensul că nu s-a analizat temeinic identitatea dintre cele două apartamente și că astfel, greșit s-a ajuns la concluzia identității. Or, așa cum am arătat, considerentele tribunalului vizează un singur apartament și nu două, ale căror analiză și comparație să le realizeze în aceast cadru procesual special. Considerentele tribunalului sunt subsecvente ilustrării erorii materiale strecurate cu privire la numărul apartamentului revendicat, ele fiind completate și de prezentele considerente.
Împrejurarea că admiterea cererii de îndreptare s-a realizat doar cu privire la dispozitiv, și nu și cu privire la considerente, deși s-a solicitat îndreptarea și a considerentelor (cerere fila 38 dosar nr.3090/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă) și consecința acestei admiteri, reprezintă aspecte care nu sunt vătămătoare (privite strict, prin simpla justificare oferită de recurenți - existența unei contradicții între dispozitiv și considerente) pentru pârâți, astfel încât invocarea lor este lipsită de interes, din acest punct de vedere.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea apreciază că prezentul recurs este nefondat, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva încheierii pronunțate în Camera de Consiliu, de la 12 decembrie 2008, de către Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./18.06.2009
./
2ex./22.06.2009
-3.-;
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
