Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.7/
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Luminița Șolea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta PRIMĂRIA MUN.G,cu sediul în G,str.- nr.38,împotriva deciziei civile nr.112 din 23 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.1089/C/2006,în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul,av.,cu împuternicire avocațială la dosar,lipsă fiind apelanta și intimatul.
PROCEDURA COMPLETĂ.
Apărătorul intimatului depune la dosar extras din ziarul "Adevărul",cu care face dovada citării intimatului prin publicitate lărgită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului solicită a se avea în vedere notele de concluzii din dosarul tribunalului,întrucât reclamanta a invocat în recurs,aceleași motive ca și în apel.Consideră că că în mod corect au reținut instanțele de fond și de apel buna credință a cumpărătorului.La data întocmirii actului de vânzare cumpărare,exista un extras de Carte funciară,din care rezulta că intimatul este proprietarul imobilului,un certificat eliberat de recurentă,prin Direcția fiscalitate din care rezultă că proprietarul imobilului este intimatul,că taxele sunt achitate la zi,că bunul nu este scos din circuitul civil și că poate fi vândut.Solicită respingerea recursului,ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel,pe care le consideră temeinice și legale.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta Primăria mun. Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul revendicarea imobilului situat în G,-.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este proprietarul acestui imobil in baza ofertei de donație autentificată sub. Nr.5097/1987 de notariatul De Stat G,făcută de numiții și și acceptată prin decizia nr.386/1987. proprietari au solicitat în justiție anularea actului de donație însă acțiunea a fost respinsă.
După apariția Legii nr.10/2001 aceștia au solicitat primăriei restituirea imobilului,însă nici această cerere nu a fost soluționată.
In anul 2001 au vândut pârâtului imobilul conform contractului de vânzare cumpărare nr.2354/2001.
În drept a invocat disp. Art.480 Cod civil. și disp. Legii nr.213/1998.
Ulterior reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare în contradictoriu și cu,invocând reaua credință a părților.
Pe parcursul procesului reclamanta și-a modificat din nou acțiunea solicitând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.2573/2002 încheiat de BNP prin care pârâtul a înstrăinat imobilul numitului.
S-au invocat disp. Art. 966 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.3405/08.06.2005 Judecătoria Galația respins acțiunea ca nefondată,cu motivarea că nu s-au administrat dovezi suficiente cu privire la reaua credință a pârâtului la cumpărarea imobilului. și că acesta beneficiază de prezumția bunei credințe prin faptul că a obținut de la autoritățile statului certificatul de fiscalitate nr.12979/2001 eliberat de Direcția de din cadrul Primăriei mun. G,precum și extrasul de carte funciară nr.2577/20001 eliberat de Judecătoria Galați.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta reiterând motivarea din cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr.112/23.02.2007 Tribunalul Galați a respins ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul pe care îl revendică pentru că nu a dovedit că oferta de donație a fost acceptată expres printr-o decizie a Biroului executiv a fostului Consiliu Popular Jud. G,deși oferta de donație nu a fost anulată,fără o asemenea acceptare nu poate opera trecerea imobilului în proprietatea Statului.
Din adresa nr.4347/1987 emisă de pârâtă rezultă că oferta respectivă a fost analizată și avizată însă nu reiese că a fost acceptată expres prin decizie.
Având în vedere această situație precum și extrasul de carte funciară nr.14/2001 care atestă calitatea de proprietar a pârâtului și adresa de răspuns a biroului Public de Carte funciară nr.3/2003 către Primăria mun. G s-a constatat că sub acest aspect hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
În ce privește solicitarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr.2345/2001 și 2573/20002 s-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut buna credință a pârâtului În momentul autentificării actului de vânzare cumpărare vânzătorul a prezentat acte de dobândire a imobilului,extrasul de carte funciară și certificatul emis de Direcția de. Acestea au format convingerea cumpărătorului că vânzătorul este proprietarul bunului vândut.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că cele două contracte au fost încheiate în frauda adevăratului proprietar care este Mun. G în baza ofertei de donație nr.5097/1987 acceptată prin decizia nr.386/1987.
Titlul statului asupra acestui imobil este perfect valabil pentru că acțiunea în anularea actului de donație promovată de pârât fost respinsă prin sentința civilă nr.5699/1997 rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.104/1998 a Tribunalului Galați.
Calitatea de proprietar a statului a fost recunoscută implicit chiar de către pârât prin formularea unei cereri de restituire imobil în baza Legii nr.10/2001.
Părțile celor două contracte solicitate a căror anulare se cere,sunt de rea credință,pentru că au încheiat actele în frauda adevăratului proprietar. Reaua credință a pârâtului constă în vinderea unui bun care nu se afla în patrimoniul său iar reaua credință a cumpărătorului constă în aceea că la scurt timp a vândut imobilul familiei.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul capăt de cerere care se referă la acțiunea în revendicare imobilului compus din suprafața de 575. și construcțiile aflate pe el,situat în str.- 93.
Tribunalul a menținut sentința de fond cu motivarea că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că reclamantul nu și-a dovedit dreptul său de proprietate pentru terenul pe care-l revendică întrucât nu a dovedit că oferta de donație a fost acceptată expres printr-o decizie a Biroului.al fostului Consiliu. Jud.G decizie care deși a fost invocată de către reclamant nu a fost depusă la dosar.
Este adevărat,așa cum a reținut prima instanță, că reclamantul nu a depus la dosar decizia de acceptare a ofertei de donație.
Este,de asemenea, adevărat că potrivit dispoz. art.813-817 civ. toate donațiile se fac în formă autentică și nu obligă pe donator și nu produc nici un efect decât din ziua în care a fost acceptată,iar potrivit art.2 alin.2 din Decretul.nr 478/1954 donațiile oferite Populare se acceptă de Comitetul executiv al Sfatului Popular Regional.
Cu toate acestea concluzia ambelor instanțe privind lipsa dovezii dreptului de proprietate pentru acest motiv nu poate fi menținută pentru că încalcă principiul autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.5622/1997 a Judecătoriei Galați definitivă prin decizia civilă nr.104 /1998 a Tribunalului Galați, care au statuat cĂ donația a fost acceptată în condițiile legii și încheiată fără exercitarea vreunei violențe asupra proprietarilor,fiind astfel valabilă.
Pe de altă parte reanalizarea valabilității actului de donație nu se mai putea face din oficiu atâta timp cât pârâtul interesat - - nu a invocat o astfel de apărare și nici nu s-a prezentat în instanță,iar pe de altă parte pe calea dreptului comun -cum este acțiunea de față - nu se poate face aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 care nu conferă calitate de lucru judecat acțiunilor anterioare.
În aceste condiții acțiunea în revendicare trebuie soluționată pornind de la faptul că fiecare parte invocă un titlu de proprietate.
Din comparația acestora rezultă că titlul pârâtului este mai preferabil pentru că a fost transcris sub nr.18635 la data 01.10.2000.
Reclamantul deși avea obligația înscrierii dreptului său de proprietate conform art.26 din Legea nr.115/1938 privind unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, aflată in vigoare la data încheierii donației, nu respectat formalitățile de publicitate imobiliară.
Mai mult decât atât,nici ulterior în baza art.57 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul nu a solicitat înscrierea dreptului de proprietate,conform art.57.
Or,ambele legi prevedeau că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară,înscriere care își produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării.
Ambele legi mai prevăd că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți fără înscriere doar când provin din succesiune,vânzare silită și uzucapiune.
În lipsa unei astfel de înscrieri obligatorii privind opozabilitatea, dreptul de proprietate nu a fost dobândit de donatar și astfel pârâtul a putut vinde imobilul în calitate de proprietar.
În aceste condiții nici cumpărătorul și nici și nu pot fi acuzați de rea credință atâta vreme cât vânzătorul a depus acte de proprietate și relații emanând chiar de la reclamantă și nu s-a dovedit complicitatea vreunuia împreună cu vânzătorul la fraudarea dreptului reclamantului.
Pentru constatarea nulității actelor de vânzare-cumpărare în baza art.966 Cod civil, invocat de reclamant trebuie să existe reaua credință a ambelor părți.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanta PRIMĂRIA MUN.G,cu sediul în G,str.- nr.38,împotriva deciziei civile nr.112 din 23 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.1089/C/2006,în contradictoriu cu intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, - - |
AI/
2 ex.
05.02.2008
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacsin, Luminița Șolea
