Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.7/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamanții șiîmpotriva sentinței civile nr.200/S din data de 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 25 ianuarie 2010.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr- a Tribunalului Brașov, a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamanților și și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, Orașul, reprezentat legal de Primar, C, G A, și G, ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală.
A obligat reclamanții la plata către pârâtele, Cas umei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
A obligat reclamanții la plata către pârâtul Gas umei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin decizia Civilă nr. 163/24.02.2003, Curtea de APEL BRAȘOVa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție pe care a invocat-o din oficiu. A respins recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 957/24.10.2002 a Tribunalului Brașov. A admis recursul declarat de reclamantul împotriva aceleași decizii cu consecința modificării în parte a acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată pe care acest reclamant a promovat-o ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a acestuia. ( filele 21-32 din dosarul Judecătoriei Sectorului 4 B )
Instanțele de apel și de recurs, care au pronunțat hotărârile judecătorești mai sus indicate, au reținut la adoptarea soluțiilor lor că, imobilul din litigiu a aparținut numitei, iar el a fost trecut în proprietatea statului, cu titlu de naționalizare, în temeiul decretului nr. 92/1950.
Reclamanții au susținut că au calitatea de moștenitori ai numitului St., despre care au susținut că a fost descendentul proprietarului inițial al imobilului revendicat.
Instanțele de judecată care au pronunțat hotărârile judecătorești mai sus arătate au constatat că reclamanții nu au fost în măsură să producă dovezi care să ateste legătura de rudenie dintre și St. și nici dovezi relativ la calitatea lor de succesori în drepturi ai proprietarului inițial al imobilului revendicat.
De asemenea, instanțele judecătorești au stabilit că, titlul cu care statul a preluat imobilul din litigiu este unul valabil, reclamanții nedovedind că acest imobil face parte din categoria imobilelor exceptate de la naționalizare și nici că proprietarul inițial al acestui făcea parte din categoria persoanelor fața de care măsura naționalizării nu putea opera.
Instanțele judecătorești au mai stabilit că bunul imobil în litigiu a fost înstrăinat, în condițiile reglementate de legea nr. 112/1995, pârâților, G, și G, care dețin titluri valabile de proprietate asupra acestuia.
Prin urmare, în raport de efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile, prezenta instanță a constatat că, soluția dată într-un procesul anterior ce s-a purtat între părțile litigiului unor probleme de drept supuse analizei a intrat în puterea lucrului judecat, fiind prezumată că exprimă adevărul, astfel că, ea nu poate fi contestată de părți și nici analizată, din nou, de o altă instanță.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că expresiile,autoritatea de lucru judecat" și, puterea de lucru judecat"nu sunt sinonime. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de -al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
În prezenta cauză s-a constatat că acțiunea dedusă spre soluționare este o acțiune în revendicare imobiliară întemeiată pe compararea de titluri. În cadrul unei astfel de acțiuni, calitatea procesuală activă poate aparține numai persoanei care deține un titlu asupra bunului imobil revendicat.
Reclamanții au susținut că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu nevalabil, astfel că, el nu a ieșit niciodată din patrimoniul numitei, fiind trecut în patrimoniul lor pe cale succesorală.
Din starea de fapt mai sus expusă, a rezultat că, există o statuare irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, relativă la valabilitatea titlului cu care imobilul din litigiu a intrat în patrimoniul Statului Român, statuare care se impune prezentei instanțe, care nu poate să analizeze din nou această problemă de drept, ce a fost soluționată în mod irevocabilă, și să contrazică soluția pe care acesta a primit-o, întrucât ar nesocoti efectele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care se bucură de prezumția instituită de dispozițiile articolelor 1200 pct. 4 și 1202 din Codul d e procedură civilă.
În aceste condiții, susținerea reclamanților referitoare la existența dreptului lor de proprietate asupra imobilului din litigiu apare ca fiind lipsită de fundament, astfel că, ea va fi înlăturată de instanță.
În acest sens, tribunalul a constatat că, titlul cu care acest imobil a trecut în patrimoniul statului, fiind un titlu valabil, a fost să producă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul numitei în patrimoniul satului, cu consecința pierderii de către aceasta a acestui drept și cu consecința dobândirii de către Satul Român a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu.
De asemenea, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, statul a avut posibilitatea să înstrăineze către pârâții, G, și G imobilul cu destinația de construcție în litigiu, în condițiile reglementate de Legea nr. 112/1995, și să atribuie acestor pârâți dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției astfel înstrăinate, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă, instanța a constatat că, pârâții sunt singurii care dețin, în prezent, un titlu de proprietate asupra imobilului din litigiu, astfel că, în speță, nu aflăm în situația în care, cu privire la un bun imobil, există două titluri de proprietate, care să creeze incertitudine asupra adevăratului proprietar al imobilului.
Acțiunea în revendicare imobiliară este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să fie obligați pârâții la restituirea posesiei bunului.
Așadar, acțiunea în revendicare poate fi promovată numai de proprietarul bunului revendicat. Or, în speță, așa cum am arătat, reclamanți nu au probat existența titlului lor de proprietate asupra bunului imobil revendicat, și, pe cale de consecință, calitatea lor de titulari ai dreptului din raportul juridic suspus judecății.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din Codul d e procedură civilă coroborat cu prevederile legale menționate, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins cererea de chemare în judecată promovată de aceștia.
Soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la această excepție de fond, dirimantă și absolută, face inutilă analizarea caracterului admisibil al cererii de chemare în judecată pe care reclamanții au promovat-o, întrucât, analizarea acestei chestiuni de drept presupune constatarea existenței în patrimoniul părților menționate a unui drept cu privire la imobilul în litigiu, deoarece, ea vizează, în esență, modalitatea în care acest titlu poate fi valorificat, respectiv, în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, sau în cadrul unei proceduri speciale, reglementată de o lege specială de reparație.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e apelanții și, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că sentința primei instanțe este nelegală întrucât imobilul în discuție a fost preluat de către stat fără nici un titlu așa cum rezultă din sentințele civile nr.1544/1955 și 2490/1956 pronunțate de Tribunalul Popular Raional, prin care i s-a recunoscut calitatea de proprietari ai imobilului. Statul și-a exercitat în continuare dreptul de proprietate și în baza legii 112/1995 a înstrăinat acest imobil fără a avea atributele dreptului de proprietate.
Se mai arată în continuarea motivelor de apel că a primit, prin actul de partaj voluntar, un apartament cu două camere plus dependințe, iar recurenții aveau în proprietate și un teren de 1111 metri pătrați, aferent construcției, ce face obiectul prezentului litigiu.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că apelul nu este fondat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 296 pentru următoarele considerente:
Între reclamanți și pârâții Primăria Orașului, Orașul prin Primar, C, G, și G, s-au purtat o serie de procese, separat de această cauză, finalizate prin sentința civilă nr. 5825/2001 a Judecătoriei Brașov, decizia civilă nr. 957/24.10.2002 a Tribunalului Brașov și decizia civilă nr. 163/24.02.2003 a Curții de APEL BRAȘOV, privind constatarea nevalabilității titlului statului cu privire la preluarea imobilului situat în,-, precum și lăsarea în deplină proprietate și posesie a acestui imobil către reclamanți. Prin decizia civilă nr. 163/24.02.2003 a Curții de APEL BRAȘOV, a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepție pe care a invocat-o din oficiu. A respins recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 957/24.10.2002 a Tribunalului Brașov. A admis recursul declarat de reclamantul împotriva aceleași decizii cu consecința modificării în parte a acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată pe care acest reclamant a promovat-o ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a acestuia. ( filele 21-32 din dosarul Judecătoriei Sectorului 4 B )
Reclamanții și au formulat prezenta acțiune în temeiul disp. art. 480 cod civil, solicitând obligarea pârâților Statul Român prin MFP, Orașul prin Primar, G, C și G A, să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în,-, jud. B, compus din construcție și teren în suprafață de 1111. În justificarea dreptului de proprietate, reclamanții au invocat o serie de înscrisuri, actul de partaj voluntar datat în 2.05.1945, sentințe ale Tribunalului Raional, iar în justificarea calității de moștenitor au depus acte de stare civilă și certificate de moștenitor.
Prin sentința civilă nr. 1544/12 mai 1955 Tribunalului Popular al Raionului, a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanta Secția Financiară a Raionului, împotriva pârâților și, prin care s-a solicitat de către reclamantă, ca imobilul situat în -, să fie trecut împreună cu toate bunurile mobile, în patrimoniul statului, conform decretului 111/1951.
Prin sentința civilă nr. 2490/1956 a Tribunalului Popular al Raionului, a fost admisă acțiunea antecesorilor reclamanților, în contradictoriu cu pârâta și s-a constatat lipsa de calitate legală a pârâtei, de a administra imobilul situat în - jud.
Ori, atât din prima sentință, cât și din a doua, nu rezultă decât faptul că antecesorilor reclamanților le-a fost rechiziționat imobilul situat în -, iar unității, nu i-a fost recunoscut dreptul de administrare directă asupra imobilului situat în -. De altfel, din aceste înscrisuri nu rezultă împrejurarea că este vorba despre același imobil, fiind menționate adrese diferite, iar la dosar nu s-a făcut dovada că a intervenit vreo modificare a denumirii străzilor.
Reclamanții își fundamentează cererea în revendicare și pe un drept de proprietate, asupra imobilului situat în prezent în - jud. B, pe care îl dovedește cu actul de partaj voluntar încheiat sub nr. 24174 din data de 2 mai 1945, și cu cele două sentințe ale Tribunalului Popular al Raionului, menționate mai sus.
Ori, pe baza acestor înscrisuri, reclamanții nu au fost în măsură să justifice calitatea de proprietari ai imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, nefiind îndeplinită astfel, cerința esențială în promovarea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil.
Prin urmare în mod corect, instanța de fond, a apreciat că părțile nu au justificat calitatea de proprietari pentru a promova acțiunea în revendicare împotriva pârâților, astfel că în baza dispozițiilor art. 296Cod procedură civilă criticile din apel sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse iar sentința atacată va fi păstrată ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr.200/2009 a Tribunalului Brașov.
Obligă apelantul la plata către intimații a sumei de 1500 RON, C suma de 1000 RON și G suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.NG/5.02.2010
Tehnored. 11.02.2010-12 ex.
Jud. fond
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma
