Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.71/CM
Ședința publică din 9 februarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR - SUCURSALA REFIONALĂ, cu sediul în C,-, -.5, județul C, împotriva sentinței civile nr. 907/04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la sediul Societății civile de avocați &, în C, str.- nr.41,.1, apart.1, județul C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă, dl. consilier juridic G, fără delegație depusă la dosar, iar pentru intimatul pârât se prezintă d-na avocat d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.-/11.01.2010, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Părțile prezente declară că în cauză nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța luând act de declarația acestora, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul reprezentantul recurentei reclamante, solicită admiterea recursului conf.art.304 pct.9 cod pr.civilă - hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dacă cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Acțiunea de față are ca obiect prejudiciu în gestiune, în sensul că pârâtul a eliberat materiale din gestiunea sa fără a avea o dispoziție scrisă din partea conducerii unității și își recunoaște culpa. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În susținere depune și concluzii scrise.
Apărătorul intimatului pârât solicită respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă, menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Pârâtul avea potrivit atribuțiilor din fișa potului în supraveghere o linie de cale ferată în lungime de 110 km. însă nu răspunde de paza materialelor ce alcătuiau dispozitivul de cale ferată, ci de asigurarea siguranței circulației pe acest tronson, precum și sarcina de a urmări menținerea integrității mijloacelor fixe. A sesizat de mai multe ori conducerea regionalei în legătură cu lipsa personalului de pază, însă nu a fost desemnată nici o persoane, chiar și atunci când se afla în concediu medical sau de odihnă, lucru confirmat de către recurentă prin răspunsurile la interogatoriu.
Deși a fost stabilită existența unor lipsuri în gestiune, evaluarea prejudiciului s-a realizat prin simpla comparare a componentelor inițiale ale dispozitivului, cu cele care s-au mai regăsit la data inventarierii din 2005, cu excluderea materialelor sustrase de autori necunoscuți și a celor recuperate ca urmare a dezmembrării liniei de cale ferată. În cuprinsul inventarelor anuale nu se reține nici o diferență, lipsind orice mențiuni referitoare la plusuri sau minusuri în gestiune de mijloace fixe, astfel că în aceste condiții expertul contabil desemnat a fost în imposibilitate de a confirma existența prejudiciului, însăși instanța de fond apreciind că nu îndeplinește condițiile esențiale necesare pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, respectiv caracterul de certitudine.
În ce privește culpa pârâtului în cauzarea acestui prejudiciu prin probatoriul administrat în cauză a fost răsturnată prezumția dedusă din art.24 al Legii nr.22/1969. Pe cale de consecință, rezultă că nu au fost stabilite în cauză nici culpa și nici prejudiciul.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Compania Națională de Ferate - Sucursala Regională CF C, a chemat în judecată pe, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1.111.636,93 lei, reprezentând prejudiciu cauzat prin neglijență în administrarea gestiunii.
A arătat reclamanta, că pârâtul a fost angajatul său în funcția de șef district II linii neinteroperabile la Cap Midia, iar prin procesul-verbal de predare-primire nr-/14.12.2005, a semnat în calitate de predător fără nici o obiecție referitoare la lipsurile constatate de comisia de inventariere.
Prin raportul nr.12/163/14.10.2008 s-a constatat un prejudiciu în cuantum de 1.111.636,93 lei, prejudiciu de care este răspunzător pârâtul, prin nerespectarea atribuțiilor din fișa postului și anume pentru ca nu a întocmit rapoarte de eveniment pentru acele cantități de materiale sustrase din liniile de cale ferată de către autori necunoscuți și nu a întocmit bonuri de restituire pentru toate cantitățile de materiale scoase din liniile cf.
În drept, au fost invocate prevederile art.270 alin.1 Codul muncii, art.23 din Legea 22/1969 și art.998-999.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece nu se face vinovat pentru prejudiciul reclamat de societate.
A susținut că în urma dezafectării carierei din stația, în perioada 2000-2001, linia 817, halta P și stația au intrat în conservare, astfel că în primăvara anului 2004 primit dispoziție verbală de recuperare a materialelor prin dezafectare.
În aceste condiții, la cererea verbală a șefului de secție, a permis accesul unei firme pentru a tăia șina de cale ferată, însă reprezentanții acesteia nu i-au pus la dispoziție bonurile de cântar pe baza cărora trebuiau întocmite bonurile de recâștigare iar pentru o parte din furturile săvârșite de autori necunoscuți de pe linia 817 a întocmit rapoarte de eveniment, însă din cauza amenințărilor din partea hoților nu și-a putut continua activitatea, sesizând organele de poliție.
Prin sentința civilă nr.907/04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, a fost obligat pârâtul la plata suplimentului de onorariu expert - în suma de 500 lei și reclamanta a fost obligata către pârât la cheltuieli de judecata în valoare de 11oolei.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele aspecte:
Pârâtul a fost angajatul Regionalei CF C în funcția de șef district la Districtul Linii Cap Midia, funcție pe care a ocupat-o în perioada 01.10.1998-15.12.2005. Potrivit fișei postului, pârâtul avea printre atribuții și gestiunea mijloacelor fixe-linii, aparate de cale, terasamente, lucrări de artă, precum și menținerea integrității acestora, fiind obligat să întocmească rapoarte de eveniment în toate cazurile în care constata sustrageri de materiale de pe liniile de cale ferată.
În urma finalizării verificărilor referitoare la predarea-primirea gestiunii pentru Secția L1 C - District linii neinteroperabile Midia, prin raportul nr- s-a constatat că la data predării gestiunii de către pârât-05.12.2005 a rezultat o lipsă totală în valoare de 1.111.636,93 lei, reprezentând contravaloarea materialelor lipsă de pe linia cf 817A, cap Midia -, km 2+815-12+070, Halta P și Stația CF.
Cuantumul prejudiciului a fost determinat prin scăderea din cantitatea de materiale ce compunea dispozitivul de linii în cauză a materialelor recuperate în urma dezmembrării dispozitivului de linii și a celor sustrase de autori necunoscuți, în condițiile în care existau rapoarte de eveniment în acest sens.
Fișa postului pârâtului probează neechivoc faptul că atribuțiile acestuia au intrat sub incidența dispozițiilor Legii nr. 22/1969, pârâtul având obligații legate de gestiunea mijloacelor fixe și păstrarea integrității acestora. Prin urmare, în temeiul art. 24 din Legea 22/1969 și potrivit practicii consacrate în materie, raportul de constatare a lipsei în gestiune creează în sarcina pârâtului o prezumție de culpă, ceea ce îi transferă sarcina probei, prin derogare de la art.287 Codul muncii, pentru a dovedi fie inexistența lipsurilor, fie existența unor cauze obiective ce exclud culpa sa.
În ce privește întinderea prejudiciului suferit de reclamantă, pârâtul nu a avut nici un fel de obiecții, apărarea sa fiind concentrată asupra cauzelor concrete ce au determinat lipsurile în gestiune.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, s-a constatat însă că deși suma de 1.111.636,93 lei rezultă din calculele matematice efectuate de către reclamantă, nu se poate stabili cu certitudine dacă elementele acestui calcul au acoperire în situația reală a gestiunii încredințate pârâtului, mai ales în lipsa unui proces-verbal de predare-primire a gestiunii la data numirii în funcție.
Singurul document în baza căruia a fost determinată o lipsă cantitativ-valorică, astfel cum s-a reținut de către expert, a fost procesul-verbal de predare-primire a gestiunii, încheiat la data de 14.12.2005 și semnat de pârât în calitate de predător.
În raport de aceste elemente, instanța de fond a constatat ca deși a fost stabilită cu certitudine existența unor lipsuri în gestiune, evaluarea prejudiciului s-a realizat prin simpla comparare a componentelor inițiale ale dispozitivului cu cele care s-au mai regăsit la data inventarierii din 2005, cu excluderea materialelor sustrase de autori necunoscuți și a celor recuperate ca urmare a dezmembrării liniei.
Deoarece, în cuprinsul inventarelor anuale efectuate în perioada 2003-2005 nu se reține nici o diferență între stocul faptic și cel scriptic, lipsind orice mențiuni referitoare la plusurile sau minusurile de valoare constatate în gestiunea de mijloace fixe, indiferent de cauza acestora, expertul contabil desemnat de instanță a fost în imposibilitate de a confirma existența în fapt a prejudiciului determinat pe cale matematică, evidența operativă neputând fi coroborată cu evidența contabilă a mijloacelor fixe.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că prejudiciul ce se cere a fi reparat de către pârât nu întrunește una dintre condițiile esențiale necesare pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, respectivcaracterul de certitudine, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii.
Și în ce privește culpa pârâtului pentru cauzarea acestui prejudiciu, instanța a constatat ca prin probatoriul administrat în cauză a fost răsturnată prezumția dedusă din art.24 al Legii 22/1969 și a apreciat că pârâtului nu îi revine în exclusivitate culpa pentru lipsurile din gestiune, pentru o parte din aceste lipsuri fiind exonerat de răspundere prin chiar faptele reclamantei angajatoare care nu și-a îndeplinit propriile obligații legate de asigurarea pazei liniilor ferate, atribuție ce excedea sarcinilor de serviciu ale șefului de district.
Astfel, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.271 Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, motiv pentru care a respins cererea ca nefondată.
Datorită complexității lucrării efectuate de către expertul contabil a fost încuviințată în parte cererea de majorare onorariu, respectiv cu suma de 500 lei, sumă ce a fost stabilită în sarcina pârâtului, deoarece acesta a solicitat proba iar în temeiul art.274 proc.civ. reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu expert contabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantaCompania Națională de Ferate -CFR SAcare a formulat următoarele critici:
Hotărârea tribunalului este lipsita de temei legal și a fost data cu încălcarea și aplicarea greșită a legii( art. 304 pct.9 cod procedură civilă ).
Acțiunea promovata la instanța corespunde prevederilor art. 271 alin.1 Codul muncii deoarece:
- intimatul este salariatul unității;
- acțiunile acestuia sunt fapte de natura ilicita în legătură cu desfășurarea activității sale raportat la obligațiile ce-i reveneau potrivit fișei postului;
- prejudiciul nu este contestat, este cuantificat și dovedit;
- culpa intimatului a fost dovedita și chiar reținută de către instanța de fond care, chiar dacă a reținut în considerente că "pârâtului nu îi revine în exclusivitate culpa lipsurilor în gestiune".
- raportul de cauzalitate dintre faptele intimatului și prejudiciu, este evident deoarece acesta a permis eliberarea din gestiune a materialelor fără a avea justificare legală;
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul -pârât și-a precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului deoarece în calitatea sa de gestionar, acesta și-a îndeplinit sarcinile din fișa postului și nu-i poate fi imputabil prejudiciul atâta vreme cât reclamanta nu are un inventar al bunurilor date în primire și al celor predate către alte stații și districte, iar la data numirii sale în funcție nu s-a întocmit un proces verbal de predare/primire al gestiunii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Potrivit deciziei nr-.2005 pârâtul a ocupat funcția de șef district I la Secția 1 C începând cu 01.06.2005, iar printre atribuțiile de serviciu stabilite în fișa postului-întocmită în 09.08.2005 era și acea de a "urmări menținerea integrității mijloacelor fixe închiriate precum și a liniilor adiacente acestora, ce aparțin CFR".
Nu s-a depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte gestiunea predata salariatului căruia i s-au stabilit sarcini de "menținere a integrității mijloacelor fixe" ceeace înseamnă ca pârâtul ar fi trebuit să asigure integritatea tuturor mijloacelor fixe de la Districtul I-Secția L1
Însă pentru a răspunde de integritatea unor bunuri pe care le ai în gestiune trebuie mai întâi să cunoști acele bunuri - pentru a le putea supraveghea - și să-ți asumi în cunoștința de cauză sarcina de pază a lor.
Societatea reclamanta nu a făcut nicio referire la lista de inventar semnata de salariat și nici la o eventuala inventariere a mijloacelor fixe în timpul derulării raporturilor de muncă ale salariatului însă, apreciază că acesta și-a încălcat sarcinile de serviciu și ca "a permis eliberarea din gestiune a bunurilor" deși era necesar a preciza mai întâi la ce bunuri se referea aceasta gestiune.
Din "raportul privind rezultatul analizării și constatării lipsurilor de materiale din liniile CF aparținând domeniului public consemnate în procesul verbal depredare- primire gestiune nr. 4.1/6840/14.12.2005" rezulta ca pârâtul a îndeplinit funcția de sef district în cadrul Districtului linii Cap Midia în perioada 01.--15.12.2005 iar din procesul verbal de predare a gestiunii a reieșit o lipsă totală în gestiune de 1.111.636,93 rol
Verificând acest proces verbal, se constată că lipsurile imputate constau în: șine de cale ferată, traverse de lemn, eclipse speciale, placi metalice, macaz, cale de traverse lemn, contrașini, traverse beton, etc.bunuri pentru care pârâtul nu a semnat de primire niciodată și nici nu s-a angajat sa le supravegheze.
În acest sens sunt și dispozițiile art.VIII din fișa postului potrivit cu care pârâtul ar fi trebuit să "răspundă de integritatea bunurilor luate în primire ".
În realitate, pârâtul nu răspundea de paza materialelor ce alcătuiau dispozitivul de cale ferată, ci în principal de asigurarea siguranței circulației pe tronsonul de care răspundea, în virtutea acestor atribuții revenindu-i și sarcina de a urmări menținerea integrității mijloacelor fixe. Nu s-a pus niciodată problema dacă aceasta atribuție de serviciu era una reală sau fictivă.
Un alt aspect care se desprinde din acest proces verbal se referă la locația bunurilor pe care pârâtul avea obligația să le supravegheze, fiind identificate mai multe stații respectiv:, Halta P,
Este ușor de observat aria extinsă a suprafeței "gestionată" de pârât și presupunând că acesta ar fi deținut abilități speciale în a asigura paza celor 110 kilometri de cale ferată pe perioada programului de lucru zilnic, nu s-a putut stabili în ce modalitate s-a determinat culpa exclusiva a paratului pentru crearea acestui prejudiciu din moment ce existau și perioade de repaos săptămânal, concedii etc. pentru care societatea nu a avut contracte încheiate cu serviciile de pază.
Recurenta reclamanta nu exclude varianta ca aceste lipsuri să fie cauzate de sustrageri de materiale, dar impută pârâtului faptul că "nu a întocmit rapoarte de eveniment pentru acele cantități de materiale sustrase din liniile de căi ferate de către autorii necunoscuți".
Însă la dosarul cauzei au fost depuse rapoartele de activitate întocmite de către pârât în perioada 2003-2005 din care rezultă că acesta a sesizat de mai multe ori conducerea regionalei în legătura cu lipsa personalului de pază, precum și față de împrejurarea că în perioadele în care s-a aflat în imposibilitatea exercitării sarcinilor de serviciu, fiind în concediu medical sau de odihnă, nu a fost desemnată nici o altă persoană pentru a-l înlocui.
În raport de toate aceste aspecte, în mod corect instanța de fond raportându-se la condițiile de lucru asigurate de reclamanta, a stabilit că pentru pârât nu era obiectiv posibil să urmărească și să asigure integritatea liniei de cale ferată, câtă vreme reclamanta, deși în cunoștință de cauză, nu a luat nici un fel de măsuri pentru stoparea furturilor, transferând întreaga responsabilitate asupra gestionarului.
Nefiind identificate acele fapte de natura ilicită săvârșite de pârât în legătură cu desfășurarea activității și nici a legăturii de cauzalitate dintre acea fapta și prejudiciul reclamat, Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia.
Deși în conf. cu art. 274 cod procedură civilă partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar intimatul pârât a solicitat obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor reprezentând onorariu avocat, Curtea va respinge aceasta cerere deoarece la dosar nu a fost depusă dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR - SUCURSALA REFIONALĂ, cu sediul în C,-, -.5, județul C, împotriva sentinței civile nr. 907/04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la sediul Societății civile de avocați &, în C, str.- nr.41,.1, apart.1, județul C, ca nefondat.
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec. Jud. /23.02.2010
Tehnored.disp.gref.RD/ 2ex./23.02.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
