Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 726/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie,Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.726/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Elena Pașcan
- - - - JUDECĂTOR 3: Camelia Viziteu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.327/C din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.327/C/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție a Județului N, ca nefondată.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă modificată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului N și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma totală de 4862 lei, reprezentând diferența dintre drepturile de pensie legal cuvenite și pensia efectiv încasată, aferente perioadei 5.02.2004 - 30.11.2006, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data efectuării plății.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva Casei de pensii a Ministerului Administrației și Internelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 301, 70 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pârâții: Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Ministerului Internelor și Reformei Administrative, reprezentant prin Direcția generală juridică, pentru plata sumei de 5148 lei, cu titlu de diferență drepturi de pensie, în cuantum actualizat în raport de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în conformitate cu decizia nr.- din 16.04.1999, este pensionar al Ministerului Administrației și Internelor din 31.03.1999, iar din data de 01.12.2006, urmare a recalculării vechimii sale în muncă, beneficiază de o pensie în cuantum de 1216 lei, cu 143 lei mai mare decât în perioada anterioară și că, se consideră îndreptățit să beneficieze de plata sumei deduse judecății, cu titlu de despăgubiri, întrucât recalcularea vechimii sale era o obligație ce îi revenea de drept pârâtei în temeiul dispozițiilor art.7 din Legea nr.164/2001.
În dovedirea susținerilor, reclamantul a depus la dosar copii de pe decizia nr.- din 15.12.2000 și din 28.05.1999 și de pe o serie de cupoane de pensie, precum și o serie de alte înscrisuri ( 4-17, 35, 36, 49-51).
Pârâtul, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, reclamantul a fost salariatul său în perioada 01.12.1968 -31.03.1999, fiind trecut în rezervă în temeiul dispozițiilor art.85 lit."c" din Legea nr.80/1995, iar începând cu data de 01.04.1999 fost înscris la pensie militară de serviciu, beneficiind de încadrare în grupele superioare de muncă, după cum urmează: grupa a II-a 01.05.1980 - 01.02.1990 și grupa I 01.02.1990 - 01.04.1999; că, potrivit dispozițiilor art.50 alin.1 din actul normativ menționat, competența și răspunderea privind datele înscrise în fișa de pensie revine exclusiv unității care întocmește dosarul de pensionare și care poartă întreaga răspundere pentru exactitatea datelor înscrise; că, la data de 02.11.2006, reclamantul depus la dosarul de pensie adeverința nr.- din 30.10.2006 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului N, potrivit căreia în perioada 01.05.1980 -01.02.1990 acesta ar fi desfășurat activitate în grupa a II de muncă, iar în perioadele 01.12.1968 -01.05.1980 și 01.02.1990 - 31.03.1999, în grupa de muncă ( condiții speciale ), motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.77 alin.1 din Legea nr.164/2001 Casa de Pensii procedat la revizuirea vechimii totale în serviciu și implicit s-au stabilit noi drepturi de pensie și că, reclamantul nu urmat procedura de contestare deciziei de pensie statuată la art.54 din Legea nr.164/2001.
Prin completare la întâmpinare, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că, reclamantul și- formulat pretențiile peste termenul general de prescripție legal prevăzut.
În data de 14 mai 2007, reclamantul și-a modificat acțiunea, în sensul că, a solicitat și obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului N la plata diferenței dintre drepturile de pensie legal cuvenite și pensia efectiv încasată, pentru perioada 01 martie 1999 - 30 noiembrie 2006, în cuantum actualizat potrivit indicelui de inflație (30-31).
Pârâta, Casa de Pensii a, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, această instituție nu are personalitate juridică, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin Direcția Generală Juridică reprezentând și apărând interesele unităților din structura acestuia.
În apărare, pârâta depus la dosarul cauzei copie de pe adeverința nr.- din 30.10.2006 eliberată de Inspectoratul de Poliție Județean N - Serviciul management, resurse umane (46).
Pârâtul, Inspectoratul de Poliție al Județului N, a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că, în temeiul art.23 alin.2, raportat la art.77 alin.1 din Legea nr.164/2001 Casa de Pensii aap rocedat la revizuirea vechimii totale în serviciu a reclamantului, ocazie cu care s- emis decizia de pensionare nr.- din 15.12.2006, fiind singura instituție care poate să dispună modificarea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului și că, față de acesta nu mai are nicio atribuție în ceea ce privește recalcularea sau plata unor drepturi bănești, întrucât nu mai este salariatul său din anul 1999.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului N, instanța a constatat că este nefondată, și a respins-o, ca atare, motivat de faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, competența și răspunderea în ceea ce privește datele înscrise în dosarul de pensie al reclamantului, revin acestei instituții.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, instanța a constatat că este întemeiată întrucât această unitate nu are personalitate juridică, în conformitate cu art.1 și art.11 din nr.OUG30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, acesta fiind organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, reprezentarea și apărarea intereselor ministerului și ale unităților din structura acestuia în instanța de judecată fiind realizată "prin personalul de specialitate, pe baza împuternicirilor acordate pentru fiecare cauză în parte, conform competenței stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative".
Drept pentru care, instanța a admis excepția invocată și pe cale de consecință acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtei Casa de Pensii a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În perioada 01.12.1968-31.03.1999 reclamantul a activat în rândul cadrelor permanente ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, fiind trecut în rezervă în conformitate cu dispozițiile art.85 lit. "c" din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, modificată și completată, cu gradul de plutonier adjutant (5). Începând cu data de 01.04.1999 reclamantul fost înscris la pensie militară de serviciu, potrivit fișei sale de pensie, întocmită de UM 0765 N, la data trecerii sale în rezervă, beneficiind, pentru perioada 01.05.1980 - 01.02.1990, de grupa a II-a de muncă, iar pentru perioada 01.02.1990 - 01.04.1999, de grupa I de muncă. Astfel, pe baza documentației aflate la dosarul său de pensie, înregistrat la data de 16.04.1999, fost emisă decizia nr.- din 28.05.1999, pentru o vechime în serviciu întregită la 42 de ani, fiindu- stabilită pensie totală de - ROL( 5).
Ulterior pensionării sale, urmare a modificărilor legislative intervenite, anumite activități desfășurate de către reclamant au fost încadrate în grupa sau a II- de muncă.
În aceste condiții, la data de 02 noiembrie 2006, reclamantul depus la dosarul de pensie adeverința nr.133.563 din 30.10.2006 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului N, din care rezultă că acesta, în perioada 01.05.1980 - 01.02.1990 a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, iar în perioadele 01.12.1968 - 01.05.1980 și 01.02.1990 - 31.03.1999, lucrat în grupa I de muncă (condiții speciale) (39).
Drept urmare, Casa de Pensii aap rocedat la revizuirea vechimii totale în serviciu a reclamantului, de la 42 ani la 47 ani, prin acordarea sporului de vechime corespunzător diferenței de perioadă lucrată în condiții speciale de muncă, noile drepturi de pensie fiind stabilite prin decizia nr.- din 15.12.2000 și plătite cu începere de la data de 01.12.2006 (6).
În acest context, s-a apreciat, însă, că, împrejurarea că, adeverința nr.133.563 din 30.10.2006 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului a fost depusă la dosarul de pensie al reclamantului în data de 02.11.2006, nu justifică acordarea drepturilor de pensie majorate, începând cu data de 01.12.2006, respectiv din prima zi a lunii următoare celei în care fost depus la dosar documentul prin care s- completat stagiul de cotizare realizat de acesta.
Astfel, prin art.9 din G nr.1188 din 27 noiembrie 2001 privind metodologia de aplicare a Legii nr.164/2001, aplicabil reclamantului ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în anul 1999, s- prevăzut că recalcularea pensiilor militare de stat se efectuează de către organele de pensii ale MAI pentru pensionarii din evidență, fără se preciza că recalcularea pensiei se realizează la cererea pensionarului, formularea unei cereri în acest sens fiind impusă mult mai târziu, respectiv în data de 11 iulie 2006, când a fost republicată nr.HG1188/2001 (art.10).
În aceste condiții, se reține că, deși Legea nr.164/2001 a intrat în vigoare începând cu aprilie 2001, reclamantul nu a beneficiat de pensia recalculată în baza acestui act normativ decât începând cu data de decembrie 2006.
Întrucât la data intrării în vigoare nici legea specială și nici normele de aplicare a acesteia nu au prevăzut ca recalcularea pensiei militare de stat să se realizeze la cererea pensionarului, s-a apreciat că pârâții, în baza noii legislații prin care anumite activități desfășurate de către reclamant au fost încadrate în grupe superioare de muncă, aveau obligația de a proceda la revizuirea vechimii totale în serviciu a acestuia, la stabilirea și la acordarea noilor drepturi de pensie, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.164/2001, reclamantul fiind, astfel, îndreptățit, pentru perioada 05.02.2004 - 30.11.2006, să beneficieze de plata diferenței dintre drepturile de pensie legal cuvenite și pensia efectiv încasată, în cuantumul stabilit în raportul de expertiză contabilă administrat în cauză (113 - 115).
Având în vedere dispozițiile art.1, 3 și 7 din Decretul nr.167 din 10 aprilie 1958, republicat, privitor la prescripția extinctivă și faptul că cererea dedusă judecății a fost formulată în data de 05.02.2007, instanța a constatat că, acțiunea reclamantului privind plata diferențelor de pensie legal cuvenită pentru perioada 01.03.1999 - 04.02.2004, este prescrisă și a respins-o, ca atare, potrivit dispozitivului.
S-a arătat, în considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului, obligația de plată cu acest titlu a diferenței drepturilor de pensie cuvenite impune actualizarea sumelor aferente cu indicele de inflație la plata plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentant prin Direcția Generală Juridică.
Recurenta a susținut că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală iar în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că argumentele reținute de instanța de fond pentru soluționarea cauzei sunt vădit lipsite de temeinicie reținând culpa Casei de pensii a deoarece nu a procedat la revizuirea vechimii totale în muncă a reclamantului, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.164/2001 și faptul că pentru acest considerent sunt justificate pretențiile reclamantului ce reprezintă diferența dintre drepturile de pensie legale cuvenite și pensia efectiv încasată.
La 5 februarie 2004, arată recurenta, reclamantul avea o vechime în muncă de 42 de ani iar abia prin Decizia de pensie 121.668/15.12.2006, definitivă prin necontestare, s-a stabilit vechimea în muncă reclamantului ca fiind de 47 de ani.
Reclamantul nu a contestat această decizie de pensionare în termenul prevăzut de lege în schimb se adresează instanței pentru plata drepturilor reprezentând diferență pensie pentru perioada 5.02.2004-30.11.2006.
Recurenta invocă ca motiv de recurs și faptul că nu a avut cunoștință de expertiza de specialitate efectuată în cauză și nu a putu efectua eventuale obiecțiuni la concluziile expertului.
Prin întâmpinarea formulată de către reclamant s-a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și în cadrul permis de art.304 1 Cod procedură civilă, constată recursul întemeiat.
Prin acțiunea formulată la Tribunalul Neamț intimatul-reclamant a solicitat obligarea pârâților Casa de pensii a Ministerului Administrației și Internelor la plata sumei de 5.148 lei, actualizată în raport cu indicele de inflație, reprezentând diferența de pensie cuvenită pentru o perioadă de trei ani, dintre pensia stabilită prin decizia emisă la 16.04.1999 și cea stabilită prin decizia de recalculare a pensiei din 2.11.2006.
Din actele de la dosar rezultă că reclamantul a fost pensionat prin Decizia - din 16.04.1999, prin care s-a stabilit că reclamantul avea o vechime în muncă de 41 ani 7 luni și 4 zile.
Ca urmare a adeverinței nr.133.563 din 30.10.2006, prezentată de reclamant, potrivit căreia, acesta a desfășurat activități încadrate în grupa a II-a de muncă, în perioadele 1.12.1968 - 1.05.1980 și 1.02.1990 - 31.03.1999, s-a procedat la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului.
S-a emis astfel decizia de pensie nr.121.668 din 15.12.2006 prin care se recunoaște reclamantului o vechime în muncă de 47 de ani, cu pensia corespunzătoare acestei vechimi în muncă.
Noua decizie de pensionare constituie o decizie de revizuire a vechimii în muncă, în baza actului nou depus de către reclamant, respectiv adeverința nr.133.563 din 30.10.2006 și a fost emisă în baza dispozițiilor art.77 alin.1 din Legea nr.164/2001.
Potrivit dispozițiilor art.52 alin.1 lit. b din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, prin care se stabilește că drepturile de pensie se stabilesc și se plătesc din prima zi a lunii următoare celei în care cererea de recalculare împreună cu actele doveditoare a fost depusă la organul de pensie, noile drepturi de pensie s-au stabilit și plătit începând cu 1.02.2006.
Noua decizie de pensie nu prevede și plata diferenței dintre pensia nouă și cea veche, tocmai în considerarea dispozițiilor legale de mai sus.
Reclamantul avea, într-adevăr, posibilitatea să conteste decizia conform procedurii prevăzute de art.54 din Legea nr.164/2001, însă s-a adresat în termen direct instanței de judecată, iar în considerarea dispozițiilor art.6 din al doilea motiv de recurs invocat de recurentă este nefondat.
Pentru considerentele de mai sus în temeiul art.312 Cod procedură civilă, cu referire la art.77 alin.1 și art.52 alin.1 lit. h din Legea nr.164/2001, curtea va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată și pe fond va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.327/C din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică în tot hotărârea recurată și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- - GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec./14.11.2008
tehnored./14.11.2008/3 ex.
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
