Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 730/R/2009
Ședința publică din 20 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 537/A din 24 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații, și G, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar - fila 5, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru pentru recurs, în sumă de 1721 lei și 4,75 lei timbru judiciar, precum și chitanța privind achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 1686 lei și 4,7 lei, pentru apel.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 8824/18.07.2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, desființarea în parte a sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, și împotriva pârâtei, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs conform chitanțelor pe care le depune la dosar. Susține și oral motivele de recurs.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 8824/18.07.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtului, acesta fiind obligat să plătească reclamantului suma de 30.000 euro, cu titlu de împrumut nerestituit, iar la suma datorată se calculează dobânda legală, începând cu data de 08.02.2008 și până la plata efectivă.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 7815,4 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de împrumut încheiat la data de 13.11.2006 reclamantul a împrumutat pârâtului suma de 30.000 euro. Suma împrumutată trebuia restituită în termen de o lună, respectiv la data de 13.12.2006. Prin același contract, pârâta s-a obligat să restituie suma de 30.000 euro reclamantului, în situația în care pârâtul nu va restitui suma la scadență. Prin asumarea de către pârâta a obligației de a plăti reclamantului suma de bani împrumutată de pârâtul, această pârâtă a devenit fidejusor al împrumutatului.
. în conformitate cu art.1662 civ. fidejusorul nu este ținut să plătească creditorului suma datorată de cel garantat, decât în situația în care creditorul nu își poate recupera creanța din averea debitorului principal. nu are acest drept, respectiv dreptul de a invoca beneficiul de discuție, în situația în care a renunțat la acest beneficiu sau s-a obligat în solidar cu debitorul principal.
Din contractul de împrumut încheiat între părți nu rezultă în mod expres faptul că pârâta s-a obligat, în solidar cu debitorul principal, la restituirea sumei de 30.000 euro. În conformitate cu art. 1041.civ. întrucât solidaritatea este o excepție de la regula de drept comun a divizibilității plății, aceasta trebuie să fie stipulată în mod expres deoarece solidaritatea nu se prezumă.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că în cauza nu se poate dispune obligarea, în solidar, a pârâților la restituirea sumei împrumutate. Restituirea împrumutului constituie obligația debitorului principal, respectiv a pârâtului, iar în situația în care creditorul nu va putea să recupereze suma de la acesta are posibilitatea de a recupera suma de la fidejusor, motiv pentru care a respins acțiunea împotriva pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 537/A din 24 oct. 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se următoarele:
Prin semnarea contractului de împrumut încheiat la data de 13.11.2006 între apelantul și intimatul, intimata s-a obligat ca în cazul în care intimatul nu restituie împrumutul în sumă de 30.000 euro până la data de 13.12.2006 să restituie ea întreaga sumă apelantului.
În baza acestei clauze contractuale, reclamantul a solicitat obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata sumei de 30.000 euro.
Potrivit art. 1039.civ. "obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, și că plata făcută de unul din debitori liberează și pe ceilalți către creditor."
Conform art. 1041.civ. "obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii."
Raportat la aceste prevederi legale, prima instanță a reținut în mod corect că în contractul de care se prevalează reclamantul nu s-a stipulat în mod expres faptul că pârâta se obliga în solidar cu debitorul principal la restituirea împrumutului. De asemenea, tribunalul a reținut că în materia fidejusiunii nu există nici o dispoziție legală care să stabilească obligația în solidar fidejusorului și a debitorului principal de a restitui împrumutul.
Totodată, tribunalul a considerat nefondate susținerile apelantului privind valoarea probatorie a neprezentării pârâtei la interogatoriu, întrucât raportat la dispozițiile art. 1041.civ. în lipsa unei clauze contractuale care să prevadă expres obligația solidară, această neprezentare nu poate fi considerată o mărturisire deplină. Pe de altă parte, este de observat că nici una dintre întrebările din interogatoriul depus la dosar de reclamant nu se referă la obligația solidară a celor doi pârâți.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată și împotriva pârâtei cu obligarea acesteia la plata sumei de 30.000 Euro cu titlu de împrumut nerambursat în solidar cu pârâtul precum și a plății dobânzii legală calculată de la data introducerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța a înțeles în mod greșit să facă aplicarea art. 1041 cod civil fără ca să facă aplicarea art. 1652 Cod civil.
Din starea de fapt rezultă că debitorul principal a refuzat să restituie suma împrumutată conform contractului, clauza menționată în contract a fost acceptată de către pârâta, astfel are valoarea de garanție fidejusorie, asumată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligațiile contractuale.
Clauza acceptată de pârâta are valoarea de garanție fidejusorie, asumată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligațiile contractuale iar calitatea procesuală a pârâtei a fost menționată în cererea precizată, aceea de fidejusor.
Nu există nici un dubiu asupra naturii cauzei, natură care a fost greșit înțeleasă de instanța de fond și de apel.
Asupra apărării din apel, conform căreia instanța de fond nu a dat valoare procesuală interogatoriului ce urma să fie luat pârâtei, instanța de apel nu a făcut vorbire, reținând că această neprezentare nu poate fi considerată mărturisire deplină, fără a se pronunța asupra apărării apelantului.
Arată că suma pretinsă reprezintă împrumutul acordat pârâtului, conform contractului de împrumut sub semnătură privată din data de 13.11.2006, împrumut scadent la data de 13.12.2006, nerambursat de către acesta până la această dată și pe care pârâta din acțiunea introductivă personal s-a obligat să o restituie în cazul în care pârâtul nu va proceda la restituirea sa.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului se arată că instanța a înțeles în mod greșit să facă aplicarea art. 1041 Cod civil fără ca să facă aplicarea art. 1652 Cod civil. Din starea de fapt rezultă că debitorul principal a refuzat să restituie suma împrumutată conform contractului, clauza menționată în contract a fost acceptată de către pârâta, astfel are valoarea de garanție fidejusorie, asumată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligațiile contractuale. Clauza acceptată de pârâta are valoarea de garanție fidejusorie, asumată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligațiile contractuale iar calitatea procesuală a pârâtei a fost menționată în cererea precizată, aceea de fidejusor. Nu există nici un dubiu asupra naturii cauzei, natură care a fost greșit înțeleasă de instanța de fond și de apel.
Curtea reține că aceste dispoziții invocate de către reclamant se completează cu celelalte norme ce reglementează fidejusiunea, cum ar fi art. 1656 Cod civil, potrivit căruia fidejusiunea trebuie să fie expresă și nu se poate întinde peste marginile în care s-a contractat.
Apoi, art. 1662 Cod civil prevede că fidejusorul nu este ținut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă urmărirea, afară numai când însuși a renunțat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul. În cazul din urmă, efectul obligației sale se regulează după principiile statornicite în privința datoriilor solidare.
Prima ipoteză nu a fost invocată de către reclamant, ci doar ipoteza obligației solidare, cu privire la care chiar textul menționează că se vor analiza după principiile statornicite în privința datoriilor solidare.
Unul dintre aceste principii este chiar cel menționat de instanța de apel, anume art. 1041 Cod civil potrivit căruia obligația solidară nu se prezumă, ci trebuie să fie stipulată expres, dispoziție care se coroborează cu cea prevăzută de art. 1656 Cod civil, potrivit căruia fidejusiunea trebuie să fie expresă și nu se poate întinde peste marginile în care s-a contractat.
Se mai susține că asupra apărării din apel, conform căreia instanța de fond nu a dat valoare procesuală interogatoriului ce urma să fie luat pârâtei, instanța de apel nu a făcut vorbire, reținând că această neprezentare nu poate fi considerată mărturisire deplină, fără a se pronunța asupra apărării apelantului.
Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece atunci când a evocat dispozițiile art. 1041 Cod civil instanța de apel a înțeles să analizeze necesitatea unei stipulări exprese a solidarității. Or, valoarea probatorie a neprezentării pârâtei la interogatoriu este aceea a unei mărturisiri depline sau a unui început de probă scrisă, dar în materie este necesară o stipulare expresă iar nu o mărturisire sau un început de probă scrisă.
Nu în ultimul rând textul art. 225 Cod procedură civilă nu stabilește obligația instanței de a stabili în acest fel valoarea probatorie ci stabilește opțiunea instanței în acest fel, deoarece prevede că instanțapoatesocoti neprezentarea ca o mărturisire deplină sau un început de probă scrisă.
Mai arată recurentul că suma pretinsă reprezintă împrumutul acordat pârâtului, conform contractului de împrumut sub semnătură privată din data de 13.11.2006, împrumut scadent la data de 13.12.2006, nerambursat de către acesta până la această dată și pe care pârâta din acțiunea introductivă personal s-a obligat să o restituie în cazul în care pârâtul nu va proceda la restituirea sa.
Acest motiv reiterează cele invocate anterior prin urmare argumentele expuse ca răspuns la acestea rămân valabile, pârâta s-a obligat să restituie suma în cazul în care pârâtul nu va proceda la restituirea sa dar în condițiile expuse mai sus, anume cele prevăzute de art. 1656 și 1662 Cod civil.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incident nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul. împotriva deciziei civile nr. 537/A/ 24.10.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 13.04.2009
Judecător fond - - Judecătoria Cluj -
Judecători apel -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
