Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 734/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 734/
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantă CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNATIUNI CEC -.SF G, împotriva sentinței civile nr. 322/ 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11.06.2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17.06.2008, apoi pentru 19.06.2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 322/2008, Tribunalul Covasnaa respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții, și.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință:
A respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta, CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI CEC - SUCURSALA SF. G cu sediul în mun. -. G, nr. 2, jud. C, în contradictoriu cu pârâții:, domiciliată în mun. -. G,-, Bl. 29, Sc. A, Ap.5, jud. C, domiciliat în mun. -. G,-, Bl. 11/A/44, jud. C, domiciliat în mun. -. G,-, Bl.1, Sc. D, Ap.9, jud. C, domiciliată în mun. -. G,-, jud. C având ca obiect stabilirea răspunderii reparatorii a pârâților pentru prejudiciul de 10.227,30 lei.
A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâții și a câte 1.000 lei pentru fiecare.
A respins cererea pârâtului pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei -. G, sub nr-, reclamanta Casa de Economii și Consemnațiuni CEC - - Suc. G în contradictoriu cu pârâții, și solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige în solidar pe pârâți la plata sumei de 10.227,30 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat instituției prin munca lor necorespunzătoare, privind analiza, aprobarea și acordarea unui credit, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a celor trei pârâții, și tribunalul urmează a respins această excepție deoarece potrivit normelor metodologice nr. 507/1997 (filele 15-26 din dosarul înregistrat inițial la judecătorie), la art. 34 se stipulează expres că referatul de acordare a creditului și cererea de credit însoțită de întreaga documentație se supun analizei comisiei de creditare formată din șeful serviciului credite, juristul și specialistul tehnic al sucursalei care verifică respectarea condițiilor prevăzute în norme.
Astfel, a avut din 01.04.1997 calitatea de director adjunct, iar din ianuarie 2000 director al sucursalei până la încetarea raporturilor de muncă 15.01.2003, a fost consilier juridic, a fost director economic, iar chemarea lor în judecată este legată de modul defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiunile de serviciu.
În speța de față interesează însă dacă acțiunea este promovată în termenul legal raportat la data constatării prejudiciului, fiind vorba de o răspundere patrimonială, ținând cont și de legea incidentă în raport de data producerii prejudiciului, și data luării la cunoștință de producerea pagubei de conducerea unității.
Contractul de împrumut cu dobândă subvenționată s-a încheiat în 19.12.1997, iar reclamanta afirmă că prejudiciul a fost cunoscut doar la data de 26.01.2006 astfel că termenul de prescripție nu s-a împlinit.
Tribunalul a reținut însă că atât raportat la data comunicării de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului din 31 august 2000 prin care sucursala a fost înștiințată de scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor împotriva cărora s-a formulat plângere penală în ceea ce privește creditul neperformant, (inclusiv beneficiarele creditului), când li s-a comunicat că recuperarea prejudiciului trebuie să se facă pe cale unei acțiuni civile, cât și la data la care imobilul a fost adjudecat, respectiv 4.10.2001 când în urma vânzării s-a recuperat suma de 90.000.000 ROL, rămânând un rest de recuperat de 57.829.075 ROL, acțiunea este prescrisă.
Prejudiciul înregistrat de sucursala C -. G raportat la datele reținute de tribunal cade sub incidența legii vechi, respectiv Legea 10/1972, care prevedea la art. 108 al.1 că răspunderea materială pentru paguba cauzată unității poate fi stabilită numai în cazurile în care acesta a fost constatată în cel mult trei ani de la data producerii ei.
Al.2 al aceluiași articol din același act normativ prevedea și un termen pentru emiterea deciziei de imputate de cel mult 60 de zile de la data de la care cel în drept să emită decizia a luat la cunoștință de producerea pagubei.
Chiar și în situația în care s-ar aplica prevederile D 167/1958 republicat, respectiv art. 1, art. 8, sau dispozițiile actuale ale codului muncii, respectiv art. 283 lit. c ) termenul de prescripție este împlinit raportat la data formulării acțiunii și data constatării prejudiciului, astfel că nu se mai impune a se analiza dacă sunt sau nu întrunite elementele răspunderii patrimoniale.
Împotriva sentinței a formulat recurs în termen motivat reclamanta - - Sucursala -. G, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării excepției prescrierii dreptului material la acțiune considerând că termenul de 3 ani pentru promovarea acțiunii în răspundere patrimonială, care este o răspundere subsidiară, începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar această dată trebuie raportată la 18.05.2006, data la care a fost încheiat ultimul proces - verbal de către executorul judecătoresc prin care s-a constatat starea de insolvabilitate a debitorilor principali.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii.
Se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare susținând argumentele juridice ale instanței de fond raportat la data de la care începe să curgă termenul de 3 ani pentru promovarea acțiunii în răspundere patrimonială și arătând că nu pot fi aplicabile dispozițiile răspunderii subsidiare în speță deoarece este vorba de o răspundere patrimonială conjunctă. Pe de altă parte această răspundere înlătură obligarea în solidar a pârâților la recuperarea pagubei, niciunul dintre angajatori neputând fi urmărit pentru o sumă mai mare decât prejudiciul efectiv cauzat din vina sa.
Analizând recursul formulat și apărările intimaților, Curtea reține următoarele:
Pentru a fi verificată legalitatea și temeinicia soluționării excepției prescrierii dreptului material la acțiune în promovarea prezentei acțiuni în răspundere patrimonială este elocvent a se lămuri natura acestei răspunderi, respectiv dacă operează în speță regulile răspunderii patrimoniale subsidiare sau conjuncte.
Este evident că reclamanta și-a întemeiat corect în drept acțiunea pe dispozițiile art. 270, 271 Codul muncii, operând răspunderea patrimonială potrivit căreia " salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Răspunderea patrimonială conjunctă este o formă a răspunderii patrimoniale și este activată în situația în care un prejudiciu este cauzat din vina mai multor salariați. Totuși, n fapt, determinarea proporției în care fiecare faptă a contribuit la producerea pagubei, exprimarea ei într-o sumă precisă, întâmpină dificultăți, astfel încât se recurge la procedeul subsidiar indicat în art. 271alin 2 Codul muncii - stabilirea răspunderii proporțional cu salariul. Și pe aceste dispoziții și-a întemeiat recurenta acțiunea.
În speță operează răspunderea subsidiară ca formă specifică a răspunderii pentru fapta proprie și în baza acesteia" salariatul este ținut să despăgubească unitatea în limita valorii pagubei rămasă neacoperită de autorul direct al ei, din momentul insolvabilității acesteia".( - Dreptul ).
Constatarea insolvabilității debitorului principal este atributul instanței de judecată și rezultă din aprecierea și interpretarea tuturor probelor.
Simpla raportare la procesul verbal întocmit de un executor judecătoresc prin care se constată această stare a debitorului, poate duce la ignorarea unor probe relevante administrate în cauză și poate determina o apreciere neobiectivă a situației de fapt a cauzei.
Așadar, în speță, deși susținerea recurentei cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale subsidiare este corectă, nu se poate accepta punctul de vedere al acesteia față de momentul la care se naște dreptul material la acțiune, respectiv data de 18.05.2006, dată la care executorul judecătoresc ar fi constatat că debitorul este insolvabil.
De fapt din nota de constatare întocmită chiar de recurentă, nr. 863/26.01.2006 rezultă că insolvabilitatea debitorului ar fi fost constatată în repetate rânduri, respectiv în 8.12.2005, 23.09.2004, însă recurenta se raportează la data cea mai convenabilă, respectiv 18.05.2006. Tocmai de aceea nu poate fi reținut cu forță probantă relevantă procesul verbal al executorului întocmit în scopul constatării stării de insolvabilitate a debitorului principal, acest moment de la care se interpretează că începe să curgă termenul de 3 ani pentru promovarea acțiunii în răspundere patrimonială subsidiară putând fi subiectiv stabilit de executor în favoarea recurentei.
Din aceeași notă de constatare se desprinde concluzia că starea de insolvabilitate a debitorului principal a survenit imediat după ce creditoarea - recurenta în speță - a scos la licitație apartamentul debitorului cumpărat cu creditul acordat de recurentă, iar în 4.10.2001 - în urma adjudecării a acoperit o parte din credit ( 10.417.589 lei vechi), dobânzi de 76.882.411 lei vechi și 2.700.000 lei vechi - onorariu executor judecătoresc, rămânând de achitat suma de 5.782 lei noi, reprezentând credit nerambursat.
După această executare în parte a creanței, recurenta a pornit executarea împotriva giranților, poziția solvabilă sau insolvabilă a acestora necontând în speță date fiind regulile răspunderii materiale subsidiare care se raportează doar la starea de insolvabilitate a debitorului principal - în speță titularul creditului considerat neperformant pentru care au fost acționate în judecată persoanele care au instrumentat acordarea creditului debitorului.
Înainte de scoaterea la licitație a apartamentului, recurenta cunoștea situația averii debitorului principal, cât și situația veniturilor acestuia. Încă din 5.07.2000 în urma demersurilor recurentei la locul de muncă al debitorului principal s-a constatat că - - se afla în faliment din decembrie 1998 motiv pentru care nu s-a putut executa poprirea asupra veniturilor lui.
Așadar, după vânzarea la licitație a apartamentului debitorului principal s-a instalat starea de insolvabilitate a acestuia, iar demersurile ulterioare făcute de recurentă în executarea giranților și depistarea unor surse de venit ale debitorului principal nu fac altceva decât să confirme această stare de insolvabilitate, să antreneze mărirea debitului principal prin acumularea de dobânzi și minimalizarea posibilităților de recuperare a acestuia.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că acțiunea în răspundere patrimonială este prescrisă, însă termenul de la care a raportat momentul curgerii prescripției nu este data de 31.08.2000 dată la care sucursala a luat cunoștință de soluția Parchetului de scoatere de sub urmărire penală a debitorului principal și a giranților, ci data actului de adjudecare a imobilului pentru cumpărarea căruia a fost acordat creditul, respectiv 4.10.2001, după ce în prealabil recurenta cunoștea situația financiară a debitorului, acest apartament fiind singurul bun care putea fi valorificat în scopul acoperirii creanței.
Așadar, fără a face aprecieri asupra întrunirii condițiilor răspunderii patrimoniale în sarcina foștilor angajați ai recurentei care au instrumentat dosarul de acordare a creditului în favoarea debitorului principal, acestea fiind chestiuni de drept ce țin de judecata în fond a cauzei, Curtea reține ca fiind corectă soluția instanței de fond asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune și în consecință va respinge recursul formulat.
În baza art 274 Cod procedură civilă va acorda cheltuieli de judecată intimaților conform chitanțelor cu onorariul avocațial încasat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă - - Sucursala -. G împotriva sentinței civile nr. 322/2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Obligă recurenta - - -. să plătească intimaților și câte 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs iar intimatului suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, Ptr. - aflată în concediu legal, semnează Vicepreședinte Instanță | Judecător, - - |
Grefier șef secție
-
Red AP 3.07.08
Dact AG 4.07.08/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu
