Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 74
Ședința publică de la 05 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Valeria Stanciu
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de, împotriva deciziei civile nr.1890 din 22 octombrie 2007 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect ridicare interdicție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul; lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosar concluzii scrise.
Prezentându-se raportul, se apreciază că cererea de recurs a fost declarată în termen, este motivată; motivele de recurs încadrându-se în cele prevăzute de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuție, și din oficiu, nelegalitatea hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași ca urmare a nelegalei compuneri a completului.
Recurentul arată că, cine a contestat semnătura de pe înscrisul aflat la fila 72, se impune să facă dovada în acest sens. Mai susține faptul că are pe rolul instanței o cauză în contradictoriu cu OSIM B, sens în care depune la dosar citația emisă în cauza respectivă de către Tribunalul Iași, cu nr-.
Față de faptul că s-a pus în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași ca urmare a nelegalei compuneri a completului, deci potrivit legii cauza trebuia să fie soluționată în complet de apel, iar ea a fost soluționată în complet de recurs, în compunere de trei judecători, se dă cuvântul recurentului cu privire la excepția invocată.
Recurentul, în ce privește excepția invocată, în situația în care se va considera că litigiul trebuia soluționat de tribunal ca instanță de apel, să fie judecat ca atare.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2984/19 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, prin curator -, în contradictoriu cu pârâții.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ridicarea interdicției întrucât dorește să-și ridice singur pensia de boală.
Se arată în motivare faptul că nu simte nevoia unui însoțitor, iar pe foaia sa de supraveghere nu scrie "supraveghere", nu este violent și nu există motive întemeiate care să permită menținerea sa în spital.
S-a anexat biletul de ieșire din spital din 24.08.2005, biletul de externare din 17.05.2006, decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2005, adresa 1506/A/2006, propunere a reclamantului, reclamație a sa, sentința civilă 781/17.11.2003 - în copii xerox.
Pârâtul a depus la dosar un înscris prin care arată faptul că este necesară menținerea stării de interdicție, întrucât reclamantul nu are discernământ astfel încât a fost indus în eroare de mai multe persoane ce au profitat de starea sa.
Prin sentința civilă 781/17.11.2003 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul 12183/2003, s-a dispus punerea sub interdicție a reclamantului reținându-se faptul că acesta nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienației sau debilității mintale.
Prin dispoziția 4541/25.03.2004 emisă de către Primăria municipiului I s-a instituit tutela pentru interzisul, fiind numit pârâtul în calitate de tutore.
Din expertiza medico-legală efectuată a reieșit faptul că reclamantul este un pacient revendicativ, persuasiv cu elemente delirante de interpretare, delir de urmărire, este negativist, logoreic, concluzia fiind că prezintă dg. "schizofrenie paranoidă", neavând discernământ asupra faptelor și acțiunilor sale.
Din cercetările efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași relevantă este declarația fratelui său: care arată faptul că reclamantul a fost externat în luna octombrie 2006 și locuiește singur într-o garsonieră, dar nu-și poate administra singur pensia, boala agravându-i conduita.
Prin dispoziția 5035/07.02.2007 emisă de către Primăria municipiului I s-a instituit curatela pentru interzisul în vederea reprezentării în dosarul 11398/2006, fiind numită -.
Conform art.35 Decretul 32/1954 ridicarea interdicției se face cu aceeași procedură ca și punerea sub interdicție.
Conform art.151 al.1 Codul familiei "Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicția, instanța judecătorească va pronunța, ascultând concluziile procurorului, ridicarea ei".
Conform art.30 Decretul 32/1954 "Președintele instanței va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută se găsește internat într-o instituție sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se află".
Față de probele administrate instanța și-a format convingerea că motivele pentru care reclamantul a fost pus sub interdicție nu au dispărut. Astfel expertiza medico-legală prevede la capitolul concluzii faptul că reclamantul prezintă dg. "schizofrenie paranoidă", neavând discernământ asupra faptelor și acțiunilor sale. Cercetările efectuate de Parchet duc la aceeași concluzie, chiar fratele reclamantului arătând faptul că acesta nu-și poate îngriji singur de interesele sale.
Pârâtul a arătat prin înscrisurile depuse faptul că reclamantul îi aduce numeroase jigniri, insulte. Arată faptul că reclamantul este un bolnav extrem de dificil cu care nu se poate colabora, ce nu se poate integra în societate, care refuză tratamentele necesare.
Toate înscrisurile depuse de reclamant fac dovada clară asupra stării sale de sănătate psihică; sunt cele mai bune probe ce atestă lipsa de discernământ a reclamantului alături de expertiza efectuată.
" special antitero", " ", "Descrierea invenției", schemele din jocul de șah "Cum se un maestru la șah" sunt dovezi îndestulătoare alături de celelalte menționate ce subliniază lipsa de discernământ a reclamantului. Față de aceste mărturii instanța a considerat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.33 alin. ultim din Decretul 32/1954 întrucât rațiunea acestora este ca instanța să fie convinsă că nu se încearcă un abuz. Participarea la fiecare termen și conduita dificilă a reclamantului au făcut dovada în sensul soluției instanței.
Această instituție a punerii sub interdicție este menită să ocrotească persoana care, din cauza alienației sau debilității mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale. Având în vedere scopul major al acestei instituții - de ocrotire a persoanei aflate într-o situație specială descrisă în mod expres de legiuitor - precum și îndeplinirea condițiilor prevăzute de Codul familiei și Decretul 32/1954, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.1890 din 22.10.2007, a respins recursul declarat de reținând că prima instanță a fost investită, conform precizărilor formulate la 6.07.2006, cu acțiune privind ridicarea interdicției dispuse prin sentința civilă nr.781/17.11.2003 a Judecătoriei Iași. În raport de probele administrate, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.151 alin.1 Codul familiei pentru ridicarea măsurii. Recursul vizează alte aspecte decât cele care au făcut obiectul analizei primei instanțe, hotărârea pronunțată de judecătorul fondului nefiind practic criticată prin calea de atac exercitată.
Reclamantul a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
El susține că decizia tribunalului este nemotivată și nu prevede termenul în care poate fi contestată.
Mai învederează recurentul că s-a comis un abuz financiar, conform Decretului nr.32/1954, care este învechit și ar trebui refăcut prin introducerea unui chestionar ce ar putea arăta gradul de discernământ.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare arătând că este de acord cu ridicarea interdicției față de.
La termenul de judecată din 5.03.2008, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților, nelegalitatea hotărârii ca urmare a soluționării cauzei în complet de recurs, format din trei judecători și nu în complet de apel, alcătuit din doi judecători.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că, potrivit dispoziției înscrise în art.282 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Articolul 282 indice 1 Cod procedură civilă enumeră limitativ hotărârile care, prin derogare de la art.282 alin.1, nu sunt supuse apelului, ci doar căii de atac a recursului.
În prezenta cauză, reclamantul a investit judecătoria cu o acțiune prin care a solicitat ridicarea interdicției instituite asupra sa.
Această acțiune care vizează capacitatea persoanei fizice nu este enumerată în art.282 indice 1 Cod procedură civilă ca fiind exceptată de la calea de atac a apelului, ceea ce înseamnă că (hotărârea) este supusă regulii instituite prin art.282 alineatul 1 Cod procedură civilă.
Curtea constată că sentința judecătoriei nu a fost soluționată de tribunal în apel, ci în recurs, astfel că, în cauză, este operant motivul de recurs instituit de art.304 punctul 1 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza la tribunal pentru a fi soluționată, în apel, conform art.282 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE;
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.1890 din 22.10.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 5.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
- -
-
25.III.2008.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Adriana Andronic, Valeria Stanciu
