Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2365/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.74
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Mihai Negoescu Gândac
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva deciziei civile nr.897 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 14.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 21.01.2010, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 27.08.2008 sub nr- reclamanta prin mandatar, a chemat în judecată pe pârâta CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU-AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 256.379,34 lei ce reprezintă contravaloarea despăgubirii acordate conform Legii nr.9/1998 la care se adaugă actualizarea acestei sume.
S-a arătat în motivarea cererii că după emiterea deciziei de validare nr.81/10.10.2007, Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis o comunicare prin care solicita deschiderea unui cont bancar, iar la alin.3 prevedea că plata sumei de 102.551,74 lei, în conformitate cu art.5 din HG nr.286/2004 reprezentând 40% din totalul compensației acordată, restul sumei urmând a fi plătită în cursul anului următor.
Reclamanta a mai arătat că la data de 01.05.2008 a deschis contul bancar nr.-L- la Banca Transilvania - Sucursala, iar la data de 15.02.2008 pârâta a virat suma de 25.689,21 lei aceasta reprezentând numai actualizarea sumei inițiale, actualizare obținută prin sentința civilă nr.118/15.01.2008, iar pârâta nu și-a respectat obligația de a vira cei 40% până la sfârșitul anului, reclamanta solicitând actualizarea acesteia de la data de 15.01.2008 și până la efectuarea plății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 republicată.
Prin sentința civilă nr.1081/23.01.2009, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis în parte cererea formulată de reclamanta, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâta CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU-AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a obligat pârâta la plata sumei de 256.379,34 lei despăgubiri acordate conform Legii nr.9/1998 și a respins capătul de cerere privind penalitățile ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.81/10.10.2007 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a dispus plata de compensații în suma de 256.379,34 lei către reclamanta, dispunându-se eșalonarea sumei în conformitate cu art.5 din HG nr.286/2004.
Prin sentința civilă nr.118/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal a fost obligată pârâta să actualizeze cu indicele de inflație despăgubirile acordate.
La data de 15.05.2008 pârâta a efectuat plata sumei de 25.689,21 lei, care nu reprezintă 40% din suma primită cu titlu de despăgubire ci actualizarea sumei, potrivit principiului imputației plății, astfel că în continuare pârâta rămâne obligată la plata sumei de 256.379,34 lei reprezentând valoarea totală a compensației.
În ceea ce privește însă actualizarea, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr.118/15.01.2008 instanța a dispus actualizarea despăgubirii fără să precizeze perioada, iar reclamanta a solicitat ca aceasta actualizare să se facă de la data pronunțării sentinței arătate, însă nu rezultă din înscrisuri dacă suma virată în contul bancar reprezentând actualizarea a fost calculată până la data de 15.01.2008, astfel că existând nelămuriri cu privire la întinderea dispozitivului hotărârii, instanța a apreciat acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat și a fost respins ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 06.05.2009, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul dispunerii unei plăți eșalonate conform art.38 alin.5 lit.b din HG nr.753/1998.
În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia nr.81/- a vicepreședintelui recurentei a fost validată hotărârea nr.155/02.12.2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a județului C acordându-se compensații în cuantum de 256.379,34 lei. Suma urmează a fi achitată conform art.38 alin.5 din HG nr.753/1998 "- în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Recurenta a arătat că suma de 25.689,21 lei achitată reprezintă actualizarea sumei obținută prin sentință de către reclamantă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, precum și dispozițiile Legii nr.9/1998, HG nr.753/1998, HG nr.286/2004, OG nr.94/2004 și HG nr.1277/2007.
La data de 10.06.2009, intimata-reclamantă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt.
Astfel, Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 privind compensațiile cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, comisie din cadrul Instituției Prefectului Județului Caf ăcut aplicarea prevederilor legale și a stabilit prin Hotărârea emisă de aceasta nr.155/02.12.2005 că intimatei-reclamante, să i se acorde compensații bănești în cuantum de 256.379,34 RON, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar. Valoarea totală a despăgubirii a fost aprobată prin Decizia nr.81/10.10.2007 de către Cancelaria Primului Ministru - Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților, decizie ce a validat Hotărârea nr.155/02.12.2005, emisă de către Comisia Județeană C în conformitate cu Legea nr.9/1998.
Intimata-reclamantă a mai arătat că decizia de validare prevedea plata de compensații în cuantum de 256.379,34, iar la art.2 faptul că această plată va fi eșalonată conform art.5 din Hotărârea de Guvern nr.286/2004. Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis o dată cu decizia de validare o comunicare către intimata-reclamantă pentru a-i face cunoscute dispozițiile deciziei nr.81/10.10.2007, respectiv: validarea Hotărârii nr.155/02.12.2005, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998; acordarea sumei de 256.379,34 lei, cu titlu de compensații bănești în conformitate cu Legea nr.9/1998; plata sumei de 102.551,74 lei în conformitate cu art.5 din nr.HG286/2004, reprezentând 40% din totalul compensației acordate, restul sumei urmând a fi plătită în cursul anului următor.
De asemenea, i s-a solicitat deschiderea unui cont bancar la o bancă comercială sau la. și transmiterea informațiilor legate de acest cont în vederea efectuării plății.
La data de 15.01.2008, intimata-reclamantă a obținut, prin sentința civilă nr.118, pronunțată de Tribunalul București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr- obligarea Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților la actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr.155/02.12.2005, validată prin Decizia nr.81/10.10.2007.
Conformându-se dispozițiilor deciziei nr.81/10.10.2007, la data de 30.04.2008 a deschis contul bancar nr. 0440 1201 20 XX la Banca Transilvania - Sucursala și a transmis dovada Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților, împreuna cu codul IBAN.
Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților a virat la data de 15.05.2008 în contul sus-menționat suma de 25.689,21 RON, existând în acest sens un extras de cont.
Aceasta nu a mai efectuat nicio plată până în prezent în contul personal.
Totodată, intimata-reclamantă a arătat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale. Art.38 al nr.HG753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 prevede modalitatea în care se face plata despăgubirilor cuvenite cetățenilor prejudiciați prin trecerea bunurilor în proprietatea statului bulgar astfel: alin (5), lit. c) "eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40%. În primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei".
În conformitate cu nr.HG753/1998, precum și cu prevederile art.5 ale nr.HG286/2004, Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților și-a asumat prin comunicarea transmisă la data de 30.10.2007 obligația de plată a sumei de 102.551,74 lei, reprezentând 40% din totalul compensației acordate, restul sumei urmând a fi plătită în cursul anului următor.
Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților, deși avea obligația legală de a efectua plata primei tranșe de despăgubiri în cuantum de 40% până la sfârșitului anului în care s-a emis decizia de validare, respectiv anul 2007 și nu anul 2008, cum se menționează în apelul formulat de apelanta-reclamantă, urmând ca plata tranșei de 60% să se achite în cursul anului următor celui în care s-a făcut validarea, Agenția pentru Restituirea Proprietăților a achitat până în prezent, anul 2009, doar contravaloarea actualizării despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr.155/02.12.2005, validată prin Decizia nr. 81/10.10.2007, actualizare dispusă prin sentința civilă nr.118/15.01.2008 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă și investită cu formulă executorie.
În conformitate cu art.1111, lit.c) Cod Civil, "când creanța este producătoare de dobânzi și debitorul datorează și suma împrumutată și dobânzi, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor, afară de cazul în care creditorul ar fi de acord ca ea să se impute mai întâi asupra capitalului."
Întrucât nu a existat nicio convenție între părți cu privire la modalitatea de imputație a plății efectuate la data de 15.05.2008 în cuantum de 25.689,21 RON, rezultă că această sumă a stins datoria de plată a contravalorii actualizării despăgubirilor acordate prin sentința civilă nr. 118/15.01.2008.
Intimata-reclamantă a precizat că-și rezervă dreptul de a solicita Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților reactualizarea cuantumului despăgubirii de 256 379,34 RON, de la precedenta actualizare (sentința civilă nr.118/15.01.2008) și până la acordarea totală a despăgubirii. De altfel, însăși apelanta a recunoscut, în conținutul apelului formulat, faptul că "suma de 25.689,21 lei achitată reprezintă actualizarea sumei obținută prin sentință de către reclamantă".
Obligația de actualizare a fost stabilită prin sentința nr.118/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București dar cuantumul despăgubirilor a fost calculat de, în funcție de indicele de inflație.
Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților avea obligația de a respecta actele emise de aceasta și de a-și executa obligațiile legale de buna-voie. Dacă se respectau prevederile legale, prima tranșă de 40% trebuia achitată în anul 2007, iar tranșa a doua, de 60% în anul 2008, astfel că în anul 2009 reclamanta ar fi fost despăgubită integral.
Din cauze necunoscute intimatei-reclamante, nici în anul 2007 și nici în anii următori, respectiv 2008 si 2009 nu s-a efectuat plata niciunei tranșe din suma de 256 379,34 RON.
Nu poate fi opozabilă reclamantei mențiunea că plata compensațiilor se va face "în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", deoarece instanța de judecată este chemată să facă o apreciere cu privire la cuantumul obligației restante ce incumbă Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților ca și compensație datorată pentru trecerea bunurilor reclamantei în proprietatea statului bulgar, iar nu asupra motivelor de întârziere de plată.
De asemenea, s-a arătat că dacă s-ar ține seama de pretextul invocat, atunci scopul Legii nr.9/1998 nu ar mai fi realizat niciodată, acela de reparare a prejudiciului suferit de către cetățenii români prin trecerea bunurilor în proprietatea statului bulgar.
Mai mult, are obligația de a-și îndeplini atribuțiile în vederea aplicării Legii nr. 9/1998 și de a stărui pentru plata compensațiilor acordate cetățenilor despăgubiți, Președintele fiind în acest sens ordonator de credite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele Cod procedură civilă.
La termenul din 22.06.2009, calea de atac declarată în cauză a fost calificată ca fiind apel, în conformitate cu dispozițiile art. 282 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.897 A/29.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1081/23.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin motivele de apel pârâta nu a contestat existența obligației sale de plată a sumei de 256.379,34 lei, ci se solicită eșalonarea acestei plăți pe o perioadă de doi ani consecutivi.
Prin decizia nr.81/10.10.2007 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a dispus plata de compensații în suma de 256.379,34 lei către intimata-reclamantă, dispunându-se eșalonarea sumei în conformitate cu art.5 din HG nr.286/2004.
Prin sentința civilă nr.118/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a fost obligată pârâta să actualizeze cu indicele de inflație despăgubirile acordate.
Prima instanță a reținut corect că la data de 15.05.2008 apelanta-pârâtă a efectuat plata sumei de 25.689,21 lei ce reprezintă actualizarea sumei, potrivit principiului imputației plății.
În acest sens este de altfel chiar susținerea apelantei din motivele de apel, unde arată că suma de 25.689 lei a fost plătită cu titlu de actualizare a sumei obținută de intimată.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că apelanta ar fi efectuat plata vreunei sume de bani stabilită în favoarea intimatei cu titlu de compensație.
În drept, potrivit art.38 alin.5 din HG nr.753/1998, "compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei."
Intimata se găsește în situația reglementată de art. 38 alin.5 lit.c din HG nr. 753/1998, astfel încât plata întregii sume stabilită cu titlu de compensație trebuia plătită acesteia în două tranșe, prima în cuantum de 40 % din valoarea totală, iar a doua în cuantum de 60% din suma totală.
Cât privește termenul în care apelanta ar fi trebuit să plătească suma stabilită prin decizia nr.81/10.10.2007, tribunalul reține că prin comunicarea făcută către intimată, apelanta s-a obligat să plătească prima tranșă de 40% în cursul anului 2007, anul emiterii deciziei nr.81, astfel încât plata următoarei tranșe trebuind să se fi realizat în cursul anului 2008, acest an reprezentând cel de-al doilea an consecutiv, la care face trimitere dispoziția legală.
Până în prezent intimata nu și-a executat obligația stabilită în decizia emisă în favoarea intimatei, deși cei doi ani consecutivi, calculați de la data la care intimata și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, au fost îndeplinite (cerere de efectuare a plății, deschiderea contului bancar).
În aceste condiții, tribunalul a apreciat ca fiind corectă soluția primei instanțe, obligația de plată a sumei reținute în dispozitivul hotărârii fiind scadentă de la sfârșitul anului calendaristic 2008.
Eșalonarea plății în două tranșe, la care face referire art.38 din HG nr.753/1998, este posibilă o singură dată, debitoarea apelantă nemaiputând beneficia de alte eșalonări în temeiul dispoziției legale de care se prevalează.
Dacă s-ar accepta o altă soluție, s-ar ajunge la golirea de conținut a dispozițiilor din HG nr.753/1998 referitoare la termenul în care apelanta trebuie să își îndeplinească obligația de plată.
Cât privește referirea la faptul că apelanta ar putea fi limitată în efectuarea plăților de sumele alocate din bugetul de stat cu acest titlu, tribunalul constată că o astfel de justificare nu îi poate fi opusă intimatei, statul, prin autoritățile sale, fiind obligat să ia măsurile necesare pentru alocarea de fonduri din bugetul de stat pentru executarea obligațiile ce derivă din acte emise de autoritățile publice, cum este și cea reprezentată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru următoarele motive:
În fapt, prin Decizia nr.81/10.10.2007 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost validata Hotărârea nr.155/02.12.2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a Județului C acordându-se compensații în cuantum de 256.379,34 lei. Suma urmează să fie achitată conform art.38 alin. 5 ". în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60 % în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei".
Recurenta susține în acest sens că suma de 25.689,21 lei a fost achitată și reprezintă actualizarea sumei obținută prin sentință de către reclamantă, iar restul sumei nu poate fi achitat deodată, deoarece se încălcă prevederile legale mai sus enunțate.
Recurenta solicită modificarea deciziei, n parte, în sensul dispunerii plății eșalonate conform art.38 alin.5 lit.b din nr.HG753/1998.
In ședința publică din data de 14.01.2010 Curtea a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor Balcă și, de pe urma defunctei Balcă, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.2/6.01.2010, luând astfel act de transmiterea calității procesuale a intimatei.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând pe această cale anularea recursului ca fiind nemotivat, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile recurate.
S-a susținut astfel, în principal, că recursul este nul pentru nemotivare, întrucât motivele de recurs invocate în cauză nu pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.1-9 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat, în esență, că recurenta nu a contestat data de la care obligația de plată a acesteia a devenit scadentă, solicitând doar eșalonarea plății, contra legii.
Curtea, asupra excepției nulității recursului invocate prin întâmpinare s-a pronunțat prin încheierea din data de 14.01.2010, respingând excepția, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri.
Examinând actele dosarului și decizia recurată în raport de criticile de recurs formulate în cauză, Curtea - apreciind în prealabil, conform art. 306.proc.civ. că acestea permit încadrarea în dispozițiile art.304 pct.9 din proc.civ. - constată că recursul este nefondat.
Tribunalul a reținut că intimata nu și-a executat obligația stabilită în decizia emisă în favoarea intimatei, iar recurenta nu a contestat cuantumul debitului sau data de la care obligația de plată a acesteia a devenit scadentă.
Eșalonarea plății în două tranșe, la care face referire art.38 din nr.HG753/1998, este posibilă o singură dată, debitoarea, recurenta în cauză, nemaiputând beneficia de alte eșalonări în temeiul dispoziției legale de care se prevalează, cum corect a stabilit și instanța de apel.
Este evident că eșalonarea plății prevăzută de dispozițiile din nr.HG753/1998 este o măsură cu caracter de excepție, normele legale referitoare la aceasta fiind deci de strictă interpretare și aplicare. Prin urmare, al doilea an consecutiv în cursul căruia trebuia realizată plata următoarei tranșe din suma datorată a fost 2008, instanțele de fond reținând justificat că obligația de plată este exigibilă.
In ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la efectuarea plăților numai în limitele de sume alocate din bugetul de stat cu acest titlu, C constată că decizia recurată este temeinică și legală și sub acest aspect, având în vedere obligația ce îi revine statului, prin autoritățile sale, de a lua măsurile necesare pentru alocarea de fonduri din bugetul de stat pentru executarea obligațiile ce derivă din acte emise de autoritățile publice, cum este și cea reprezentată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
De altfel, în acest sens trebuie remarcat că dispoziții normative incidente în speță nu pot fi interpretate și aplicate decât în concordanță cu jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului, ținând seama de prevederile art. 20 din Constituția României, care consacră prioritatea convențiilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenție, având în vedere tocmai faptul că debitorul este o instituție publică și are îndatorirea, ca reprezentant al statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine titlurile executorii.
În cauza Șandor împotriva României, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile articolului 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. În plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform căreia creditorul trebuia să recurgă la executarea silită a sentinței, întrucât nu este oportun să-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, Curtea concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, precum și prin refuzul plății cheltuielilor de judecată dispuse de către instanțele judecătorești, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, iar articolul 6 (1) din Convenție a fost încălcat.
Aceleași considerente au fost reluate și în cauza Sabinîmpotriva României, respectivîmpotriva României, instanțele de fond aplicând așadar în mod corect prevederile legii în cauză, prin respingerea apărărilor recurentei vizând un asemenea impediment pentru executarea propriei obligații.
In consecință, în baza art. 312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva deciziei civile nr. 897/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, moștenitori ai defunctei Balcă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - MARI - - ---
GREFIER,
- -
Red.NG.
.
2 ex./8.03.2010
TB-4 -;
Jud.1 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Negoescu Gândac
