Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2005/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.74
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelurilor formulate de apelantul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și către apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.818 din 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 14.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 21.01.2010, apoi la 28.01.2010, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 05.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului B prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestora la restituirea în cuantum actualizat a prețului plătit, în cuantum de 11.800.467 lei, pentru cumpărarea locuinței ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.3874/25961/31.03.1997, la plata în cuantum actualizat a sporului de valoare adus acestui imobil, la plata despăgubirilor civile reprezentând excedentul de valoare al imobilului, pe perioada evicțiunii, în cuantum de 270.000 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată achitate evingătoarei, în cuantum de 2.000 lei.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.48 și art.50 din Legea nr.10/2001,art.1337, art. 1341, art. 1344 și art.1346 din Codul civil, reclamantul a arătat că a achiziționat împreună cu soția sa, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3874/25961/31.03.1997, locuința situată în-, corp A, demisol, sector 1, pentru un preț de 11.800.467 lei.
Urmare a hotărârii de divorț și partaj, respectivul imobil a fost atribuit reclamantului.
A mai arătat reclamantul că, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a adus imobilului numeroase îmbunătățiri, ce au constat în: înlocuirea instalației sanitare, montarea de tâmplărie PVC, gresie, faianță, instalație tip boiler și jaluzele verticale.
Prin sentința civilă nr.19056/11.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea în revendicare formulată de fosta proprietară, el fiind obligat să-i lase acesteia în deplină proprietate și posesie imobilul cumpărat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26.06.2008, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivată prin aceea că nu a fost parte contractantă în raportul juridic dedus judecății, nerevenindu-i obligația de restituire a prestațiilor făcute în baza actului atacat. A apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.1337 și art.1341 cod civil referitoare la răspunderea vânzătorului, respectiv a Primăriei Municipiului B, pentru evicțiunea totală provocată prin fapta unui terț.
Tot prin întâmpinare, acest pârât a arătat că, în conformitate cu prevederile art.48 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001, în situația în care imobilul ce se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinația de locuință prin îmbunătățiri necesare și utile revine Primăriei Municipiului B, care a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr.9017/27.06.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței sale material și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, întrucât reclamantul a formulat mai multe capete de cerere, fără ca unele dintre acestea să constituie principalul, iar celelalte accesoriul, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește stabilită prin cumularea sumelor ce formează obiectul fiecărui capăt de cerere.
Față de acest aspect, având în vedere și precizările verbale ale reclamantului din ședința publică din 27.06.2008, prin care a evaluat capătul trei din cererea de chemare în judecată la suma de 1.000.000 lei, instanța a constatat că obiectul prezentului litigiu depășește suma de 500.000 lei, motiv pentru care, față de dispozițiile art.159 alin.(2) Cod procedură civilă și în conformitate cu dispozițiile art.158 alin.(3) Cod procedură civilă, instanța a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
Prin sentința civilă nr.818/28.05.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pe primul capăt de cerere, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pe capetele 2-4 de cerere, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului B prin Primar General și Ministerul Finanțelor Publice, a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să restituie reclamantului suma de 23.830,69 lei RON reprezentând prețul actualizat menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr.3874/25961/1997, a obligat pârâta Primăria Municipiului B să restituie reclamantului suma de 15.112,97 lei RON reprezentând sporul de valoare actualizat adus imobilului cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, a obligat pârâta Primăria Municipiului B să plătească reclamantului suma de 446.504,99 lei RON reprezentând despăgubiri civile, a respins cererea de obligare a pârâtei Primăria Municipiului B la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr-, ca neîntemeiată și a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3874/25961/31.03.1997 reclamantul a dobândit împreună cu soția sa dreptul de proprietate asupra unei locuințe situată în bd. - - nr.58, Corp A, demisol, sector 1, compusă din două camere și dependințe în suprafață utilă de 76,33 mp, achitând un preț de 11.800.467 lei ROL însă, ulterior, prin sentința civilă nr.19056/2006 a Judecătoriei Sector 1 B, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de fostul proprietar al imobilului, și a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie imobilul sus menționat.
Tribunalul a apreciat că situația de fapt reținută atrage răspunderea pentru evicțiune a vânzătorului, conform art.1337 și următoarele Cod civil.
Susținerile pârâtului Ministerul Finanțelor în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză au fost apreciate neîntemeiate în privința primului capăt de cerere cu motivarea că OUG nr.184/2002, prin care s-a modificat art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, stabilește că plata sumelor reprezentând prețul reactualizat plătit de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabilese face de cătreMinisterul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în baza art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, ceea ce presupune că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în acest gen de litigii.
S-a reținut că într-adevăr pârâtul Ministerul Finanțelor, din punct de vedere juridic, nu răspunde pentru evicțiune, nefiind parte contractantă (vânzător) în contractul de vânzare-cumpărare, însă indiferent de această chestiune, în baza legii, în concret, prețul reactualizat plătit de către chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate urmează a fi achitate de către Ministerul Finanțelor Publice, conform OUG nr.184/2002.
În privința capătului de cerere având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001, respectiv art.49 pct.3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, în sensul că în ipoteza în care imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, obligația de restituire revine statului sau unității deținătoare iar reclamantul și-a exprimat opțiunea, solicitând recuperarea contravalorii îmbunătățirilor de la Primăria Municipiului
Așadar, obligația de plată a îmbunătățirilor rezultă în baza legii, respectiv, din dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001, iar Primăria Municipiului B are calitate procesuală pasivă și urmează să plătească îmbunătățirile aduse imobilului, întrucât aceasta a fost parte la încheierea contractului de închiriere și apoi la cel de vânzare-cumpărare.
Susținerile pârâtului Ministerul Finanțelor în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză au fost apreciate ca fiind întemeiate întrucât vânzătorul are obligația de răspunde pentru evicțiunea totală sau parțială în cazul în care cumpărătorul este evins, iar această obligație funcționează de drept neputând fi înlăturată de către părți.
În consecință, în raport de cererea de chemare în judecată, tribunalul a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în privința capetelor 2-4 de cerere, nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare și neputându-i-se reține răspunderea sa pentru evicțiune motiv pentru care, a admis această excepție, această parte având calitate procesuală pasivă în baza legii doar cu privire la primul capăt de cerere.
Totodată, având în vedere că Primăria Municipiului B este parte în contractul de vânzare-cumpărare și că îi revine obligația de garanție a vânzătorului, tribunalul a constatat că are calitate procesuală pasivă în privința capetelor de cerere nr.2-4.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză construcții efectuat de expert C, valoarea de circulație actualizată a imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este de 23.830,69 lei, valoarea îmbunătățirilor necesare și utile aduse apartamentului este de 15.112,97 lei, iar valoarea de circulație a imobilului la data producerii evicțiunii, respectiv la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.19056/2006 este de 461.617,96 lei.
Tribunalul a reținut că potrivit art.1341 pct.4 raportat la art.1350 Cod Civil în caz de evicțiune totală consumată, cumpărătorul are dreptul și la daune interese constând în diferența dintre preț și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, indiferent de cauza care a produs excedentul de valoare sau dacă sporul a fost sau nu previzibil.
Or, în speța dedusă judecății așa cum rezultă din sentința civilă nr.19056/2006 prin care a fost admisă acțiunea în revendicare, nu s-a reținut reaua credință a cumpărătorilor, ci s-a apreciat că se impune admiterea acțiunii în revendicare pentru alte considerente.
Totodată, tribunalul a reținut că în cauza Raicu contra României, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a menționat că atenuarea vechilor atingeri nu poate crea noi greutăți distorsionate și că legislația ar trebui să permită să se țină cont de circumstanțele particulare din fiecare cauză pentru ca personalele care și-au dobândit bunurile cu bună-credință să nu fie aduse să suporte greutatea responsabilității statului, care cândva a confiscat aceste bunuri.
De asemenea, tribunalul a reținut prin aceeași hotărâre Curtea europeană a precizat că în cazul imposibilității restituirii în natură a apartamentului, se impune ca reclamantului cumpărător de bună-credință a unui imobil în baza Legii nr.112/1995 să îi fie acordate daune materiale constând într-o sumă corespunzătore cu valoarea actuală a apartamentului.
În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să restituie reclamantului suma de 23.830,69 lei RON reprezentând prețul actualizat menționat în contractul de vânzare - cumpărare nr.3874/25961/1997.
De asemenea, a obligat pârâta Primăria Municipiului B să restituie reclamantului suma de 15.112,97 lei RON reprezentând sporul de valoare actualizat adus imobilului cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, precum și să plătească reclamantului suma de 446.504,99 lei RON reprezentând despăgubiri civile.
Susținerile reclamantului în sensul că imobilul este subevaluat prin raportul de expertiză și că prețul real de circulație al apartamentului este mult mai mare au fost apreciatede către prima instanță ca neîntemeiate având în vedere că simpla situare a imobilului într-o în apropiere de nu este suficientă prin ea însăși pentru evaluarea imobilului, ci trebuie avut în vedere în mod concret suprafața acestuia, structura, gradul de confort, finisările, etc.
Or, în speța dedusă judecății imobilul este situat într-o clădire construită în anul 1901, având un culoar comun cu alte familii, astfel încât suma reținută de către expert, echivalentul a circa 107.000 Euro este echitabilă pentru valoarea de circulație a imobilului.
În privința capătului de cerere nr.4, având ca obiect plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul de revendicare, tribunalul l-a respins, având în vedere că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a efectuării acestor cheltuieli, respectiv niciun înscris din care să rezulte cuantumul acestei sume.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Municipiului B prin Primarul General.
Apelantul Ministerul Finanțelor Publice, în cuprinsul apelului său, a invocat excepția lipsei calității procesuală pasive, și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului său, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa și schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii primului capăt al acțiunii ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauza dedusă judecații are calitate procesuală pasivă stabilind în sarcina sa obligația de restituire actualizată a prețului cu indicele de inflație, în temeiul dispozițiilor art.50 alin.(3) din Legea nr.10/2001 (în prezent art.50 alin.2).
Dispozițiile Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG184/2002 și respectiv Legea nr.1/2009, prevăd în mod expres și limitativ situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la restituirea prețului actualizat cu indicele de inflație plătit de către chiriași.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.50 alin.(2) din Legea nr.10/2001, Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, numai în situația expresă în care aceste contracte au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Or, în speța dedusă judecații, dispozițiile normative invocate anterior nu sunt aplicabile întrucât în cauză nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr.3874/25961/1997 încheiat între reclamantul loniță și Primăria Municipiului B, reprezentată prin mandatar Herăstrău Nord SA.
Instanța de fond, în momentul în care a admis primul capăt al acțiunii formulat de către reclamantul loniță și a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata prețului actualizat cu indicele de inflație, a încălcat aceste dispoziții legale, întrucât legiuitorul a reglementat în mod expres și limitativ această ipoteză, iar instanța, prin pronunțarea acestei hotărâri, a adăugat la lege.
Apelanta - pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General a solicitat admiterea apelului său, schimbarea în parte a sentinței civile, iar pe fond, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Municipiul B, prin apelul său, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive față de dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și Hotărârea nr.250/2007 susținând că legiuitorul a prevăzut o obligație alternativă de plată a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu, respectiv în sarcina statului sau a unității deținătoare.
Astfel, a solicitat să se constatate că unitatea deținătoare nu mai deține imobilul în litigiu, deoarece acesta a fost restituit foștilor proprietari, iar din această perspectivă obligația de despăgubire revine statului, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.
De asemenea, față de actele depuse la dosarul cauzei, a susținut că nu s-a făcut dovada acordului expres al locatorului pentru obligația de restituire a despăgubirilor de către unitatea deținătoare, astfel cum prevede dispozițiile art.48.3.din Hotărârea nr.250/2007. Mai mult, nu s-a făcut dovada că aceste lucrării erau de strictă necesitate și că au fost efectuate pentru a spori confortul personal.
Municipiul Bai nvocat lipsa calități procesuale pasive și față de dispozițiile art.48 alin.2 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.1/2009, deoarece la momentul pronunțării sentinței civile apelate în vigoare erau dispozițiile legii speciale.
A menționat că legiuitorul a prevăzut prin legea sus-citată că, indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația de plată a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu revine persoanei îndreptățite.
Acest apelant a solicitat să se constatate că Primăria Municipiului B nu mai deține imobilul în litigiu deoarece acesta a fost restituit foștilor proprietari, astfel că obligația de despăgubire revine acestor persoane îndreptățite.
În ceea ce privește obligarea instituției apelante la plata sumei de 446.504,99 lei, reprezentând despăgubiri civile, a învederat că intimatul-reclamant nu are temei legal pentru a solicita această sumă deoarece s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei.
Legea nr.1/2009 nu prevede și cazul plății de despăgubiri civile pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
Curtea, luând spre analiză apelul declarat de Municipiul B, prin primarul general, îndeosebi critica referitoare la neaplicarea legii noi - Legea nr. - - de modificare a Legii nr. 10/2001, ce are o înrâurire deosebită asupra raporturilor procesuale dintre părțile din litigiu, constată că acesta este fondat pentru următoarele argumente:
Curtea reține că reclamantul a învestit instanța de fond, la data de 5.06.2006, cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâților la restituirea în cuantum actualizat a prețului plătit, în cuantum de 11.800.467 lei, pentru cumpărarea locuinței ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.3874/25961/31.03.1997, la plata în cuantum actualizat a sporului de valoare adus acestui imobil, la plata despăgubirilor civile reprezentând excedentul de valoare al imobilului, pe perioada evicțiunii, în cuantum de 270.000 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată achitate evingătoarei, în cuantum de 2.000 lei.
Curtea constată că reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 48, 50 din Legea nr. 10/2001, art. 1337, art. 1341, art. 1344 și art. 1346 Cod civil.
Din probele aflate la dosarul cauzei, respectiv expertiza judiciară, efectuată de expert tehnic judiciar C, Curtea reține că la imobilul în litigiu s-au efectuat îmbunătățiri, respectiv lucrări necesare și utile imobilului în discuție, astfel încât este de mare importanță stabilirea în sarcina cărei persoane stă obligația de a plăti contravaloarea acestora.
Dispozițiile referitoare la evicțiune și-au găsit consacrarea legislativă, în ce privește imobilele trecute în mod abuziv în proprietatea statului, în dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege care a suferit modificări, în această privință, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009.
Într-adevăr, la data la care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, art. 48 din Legea nr. 10/2001 prevedea: "(1) au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile. 2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligația de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite.(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare".
Numai că, pe parcursul soluționării cauzei, aceste dispoziții legislative au suferit modificări în ce privește alineatele 2 și 3, alineatul 2 având următorul conținut: "(2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite", iar alineatul 3 fost abrogat.
În mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare această modificare legislativă și nu a format obiect al discuției contradictorii a părților.
Într-adevăr, dacă în ceea ce privește normele de procedură există dispoziție legală care prevede în mod expres aplicarea lor și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare (și în acest sens avem dispozițiile art. 725 Cod procedură civilă, care prevăd: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege"), în ce privește normele de drept substanțial nu există o asemenea reglementare expresă.
Numai că, temeiul de drept invocat de către prima instanță, respectiv art. 48 din Legea 10/2001, reprezintă nu numai o normă de drept substanțial, ci este în absolută legătură și cu dreptul procedural, deoarece calitatea procesuală pasivă pe care o poate avea persoana obligată la despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilului este în legătură și cu dreptul procesual și cu dreptul substanțial. De altfel, este recunoscut faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond și o excepție de procedură.
Față de considerațiile expuse mai sus, Curtea constată că, în speța de față, dispozițiile legale survenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009, de modificare a Legii nr. 10/2001, care modifică art. 48 din acest din urmă act normativ, în vigoare la momentul pronunțării sentinței, trebuiau aplicate de către prima instanță.
În consecință, găsind întemeiată critica apelantului referitoare la neaplicarea Legii nr. 10/2001 în forma modificată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009, cu implicare deosebită asupra raporturilor procesuale dintre părțile litigante, apreciind că din această perspectivă excepțiile invocate în cadrul motivelor de apel nu mai pot fi analizate în această fază procesuală, urmând a se realiza o judecată unitară, supusă dublului grad de jurisdicție, asupra tuturor celorlalte aspecte invocate atât în cuprinsul apelului formulat de către Municipiul B, cât și a celui formulat de către Ministerul Finanțelor Publice, Curtea, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite cele două apeluri, va esființa în tot sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București, ocazie cu care se va pune în discuție, pe lângă celelalte aspecte, și cadrul procesual în care are a se desfășura judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și în B, str.-.-. nr.13, sector 2 și către apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.818 din 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la avocat, în B, Bd.- de H nr.4, - 5,.3,.7, sector 1.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul București.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
-
Red.
./
6 ex./4.02.2010
TB-4 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie
