Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 747/R/2008 | |
Ședința publică din 26 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SPITALUL ORĂȘENESC ȘIMLEU împotriva sentinței civile nr.2422 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, privind și pe pârâta, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent, consilier juridic și reprezentantul pârâtei-intimate, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Reprezentanții părților depun delegații la dosar.
Reprezentantul pârâtei-intimate depune întâmpinare prin care în baza art.312 pr.civ. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, depune la dosar nota de cheltuieli și chitanța nr.- din 12 martie 2008, care atestă plata onorariului avocațial de 1.200 lei. Arată că a înmânat reprezentantului reclamantului-recurent un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului-recurent arată că a primit un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, ca fiind netemeinică și nelegală, în conformitate cu prevederile art.304, pct.9 pr.civ. și obligarea intimatei la plata sumei de 17.622 RON, cu titlu de sancțiune materială, cu dobânzi legale până la data plății. Arată, că pârâta-intimată, după terminarea rezidențiatului, prin actul adițional la contractul de muncă, s-a obligat să lucreze 5 ani în Spitalul Orășenesc Șimleu S, însă aceasta nu a respectat această cerință. Arată că pârâta-intimată, din motive personale a solicitat rezilierea contractului de muncă, iar acesta putea fi reziliat doar cu aplicarea sancțiunii. Arată că pârâta-intimată s-a prezentat la post doar pentru a face vinovat Spitalul Orășenesc Șimleu S prin tot felul de sesizări. De asemenea, arată că reclamantul-recurent, din bună credință a dat pârâtei-intimate o locuință cu două camere, iar la o scurtă perioadă după ce pârâta-intimată a venit la Spitalul Orășenesc Șimleu Sis -a dat un post de șefă de secție, pentru a fi stimulată. De asemenea, arată că spitalele și unitățile sanitare încheie contracte de servicii medicale și se autofinanțează. Precizează că instanța de fond în mod greșit a constatat că au fost încălcate niște norme privind sănătatea. Arată că pârâta-intimată era medic anestezist, iar atunci când Spitalul Orășenesc Șimleu S avea mai mare nevoie de serviciile acesteia, după 2 ani și J, aceasta a plecat și a încălcat condițiile prevăzute în actul adițional al contractului de muncă, motiv pentru care trebuie să plătească suma solicitată de reclamantul-recurent, debit pe care pârâta-intimată și la însușit prin nota de lichidare. De asemenea, arată că drepturile salariale, inclusiv al 13-lea salariu au fost plătite pârâtei-intimate.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar. Arată că dacă pârâta-intimată dorea să părăsească Spitalul Orășenesc Șimleu S, aceasta putea să o facă în anul 2005, când se afla în pericol să-i moară două paciente, datorită defecțiunilor de la aparate, deși aceasta vreme de 3 ani a solicitat dotarea cu aparate omologate. Arată că, reprezentantul reclamantului-recurent a afirmat că s-au făcut eforturi pentru ca pârâta-intimată să fie numită în postul de șef de secție, însă realitatea e aceea că pârâta-intimată a refuzat acest post, pentru că nu îndeplinea condițiile necesare ocupării acestuia. De asemenea, arată că în cazul în care pârâta-intimată nu participa la un congres al medicilor, aceasta nu putea să termine rezidențiatul, iar spitalul i-a plătit pârâtei-intimate doar salariile, care erau plătite din alte fonduri, decât cele ale spitalului. Precizează că vreme de 3 ani, prin 40 de referate, pârâta-intimată a încercat zadarnic să obțină condiții normale de lucru la Spitalul Orășenesc Șimleu S, respectiv dotarea cu aparate omologate, iar apoi și-a dat demisia, și după plecarea acesteia Spitalul Orășenesc Șimleu Saî nceput să doteze secția cu aparatură corespunzătoare. Arată că Spitalul Orășenesc Șimleu S nu a pus la dispoziția pârâtei-intimate nici un apartament, deoarece aceasta a primit locuința de la primărie.
În replică, reprezentantul reclamantului-recurent arată că apartamentele se asigurau prin grija Spitalului Orășenesc Șimleu
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2422 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului - Spitalul Orășenesc Șimleu S împotriva pârâtei, iar reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtei suma de 2080 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ârâta p. a fost încadrată la Spitalul Orășenesc Șimleu S în calitate de medic specialist cu contractul individual de muncă nr.1508/26.03.1999.
La acest contract, părțile au încheiat un act adițional prin care s-a convenit ca pârâta să urmeze un curs de pregătire profesională, rezidențiatul, pe o perioadă de 5 ani, obligându-se ca la data confirmării în specialitate să lucreze cel puțin 5 ani la Spitalul Orășenesc Șimleu S, în caz contrar să suporte contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu pregătirea profesională și salariul aferent acestei perioade.
Conținutul raportului de muncă constă în drepturile și obligațiile părților, prevăzute în contractul de muncă.
Angajatul are dreptul să pretindă angajatorului asigurarea unor condiții de muncă, inclusiv baza materială, pentru exercitarea profesiei în scopul aplicării constructive a cunoștințelor teoretice, a perfecționării continue, cu efect asupra asigurării sănătății la locul de muncă precum și, în concret, asupra sănătății pacienților.
acestui drept, angajatorului îi revine obligația să asigure condiții propice de muncă pentru valorificarea cunoștințelor dobândite prin finalizare rezidențiatului.
Or, baza materială de care dispune secția nu este corespunzătoare, fi recunoscut și de angajator, cu toate demersurile întreprinse de aceasta.
Datorită aparaturii necorespunzătoare, sănătatea la locul de muncă periclitată atât pentru pârâtă cât și pentru pacienți, fapt de altfel necontestat de reclamantă.
În sensul asigurării condițiilor optime pentru protejarea sănătății la locul de muncă este și legislația comunitară, respectiv Directiva cadru nr.89/391/CEE și primele 5 directive speciale precum și strategia comunitară 2007 - 2012 privind sănătatea și securitatea în muncă.
Pârâta a sesizat de nenumărate ori conducerea spitalului despre această situație, cu propuneri de remediere.
Prin urmare, pârâta nu se face vinovată, ținând cont de starea de fapt concretă, analizată, de nerespectarea clauzei contractuale prevăzute în actul adițional, de a lucra la Spitalul Orășenesc Șimleu S pe durata de 5 ani de la finalizarea rezidențiatului.
Dreptul pârâtei de a urma forma de pregătire postuniversitară este prevăzut în Codul muncii, art.188 și următoarele, nr.58/2001 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar, precum și în legislația comunitară, Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, art.3 a cărui prevederi obligă la asigurarea condițiilor de acces la încadrarea în muncă, la toate tipurile și la toate nivelurile de orientare și formare, de perfecționare și de recalificare, inclusiv dobândirea unei experiențe practice.
Potrivit art.5 din nr.58/2001, drepturile salariale ale rezidenților se acordă prin unitățile sanitare cu care au încheiat contractul individual de muncă, pentru primii doi ani de la bugetul de stat, iar pentru anii următori din fondul de asigurări sociale de sănătate.
În conformitate cu dispozițiile nr.OUG150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate și a Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se constituie din contribuții ale persoanelor fizice și juridice, subvenții de la bugetul de stat precum și donații, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al Caselor de asigurări de sănătate.
Colectarea contribuțiilor de face în contul unic deschis pe seama Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prin organele fiscale teritoriale sau prin alte mijloace legale.
Așadar, Spitalul Orășenesc Șimleu S, practic nu a alocat din bugetul propriu, care se constituie tot de la bugetul statului, sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor cu pregătirea pârâtei, respectiv salariul aferent acestei perioade.
Actul adițional la contractul individual de muncă nr.1508 la punctul 3 se referă la cheltuielile ocazionate cu pregătirea pârâtei, pe de o parte, și la salariul aferent acestei perioade pe de altă parte.
Or, reclamanta nu a dovedit că a suportat cheltuielile de rezidențiat din sume proprii, iar pe perioada rezidențiatului reclamanta a desfășurat activitate practică pentru care a fost salarizată.
Clauza privind renunțarea la salariu este interzisă, nulă absolut.
Având în vedere cele ce preced, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Spitalul Orășenesc Șimleu Sad eclarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, deși intimata pârâtă a reușit să urmeze rezidențiatul de, numai pentru că a optat pe varianta B, pe post, fiindu-i plătite punctual toate cheltuielile ocazionate cu aceasta timp de 5 ani, punctual, nu și-a îndeplinit obligația contractuală. De fapt, așa cum s-a arătat în obiecțiile la întâmpinarea sa, Dr. nici nu a intenționat să se prezinte la post, dovadă fiind adresa Nr.851/25 martie 2004, depusă spitalului încă înainte de finalizarea rezidențiatului și existentă la dosarul cauzei.
Întrucât unitatea sanitară i-a pretins prezentarea la post, timp de 33 de luni a depus o serie întreagă de memorii prin care se plângea că nu îi convin condițiile de lucru.
Dotarea secției s-a îmbunătățit, ea nefiind nici mai rea, nici mai bună decât a altor unități sanitare de această categorie. Este evident că nu se poate compara cu cea a unor clinici universitare, dar dotarea sa depindea exclusiv de investițiile Ministerului Sănătății, care în ultimii 2 ani au crescut semnificativ.
Plecarea Dr., a produs un mare gol în activitate, întrucât în prezent secția este deservită de un doctor pensionat (Dr. ), secție fără de care nu îți pot desfășura activitatea ramurile chirurgicale: chirurgie, obstetrică-ginecologie, ortopedie, dar și cele medicale: interne, neurologie, pediatrie, etc.
Instanța de judecată nu a avut în vedere nici practica judiciară aplicată acestei spețe: Sentința civilă Nr.619/22 mai 2006 Tribunalului Sălaj (dosar -), Sentința civilă Nr.820/30 aprilie 2004 Tribunalului Sălaj (dosar 814 / 2004), Decizia Nr.734/R/28 septembrie 2004 Curții de Apel Cluj (dosar 8680/2004), Sentința civilă Nr.1335/17 octombrie 2005 Tribunalului Sălaj (dosar 2336/2005), Sentința civilă 853/2005 a Tribunalului
S (dosar 1095/2005).
Potrivit art.195 din Codul Muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau stagiu de pregătire profesională mai mare de 60 de zile, în condițiile art.194, alin.2, lit. b și alin. 3 nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională. Durata obligației salariatei de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte legate de obligațiile salariatului ulterior formării sale profesionale se stabilesc prin act adițional.
Unitate a sanitară a plătit punctual toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională pentru Dr. și nu a beneficiat de serviciile de specialitate ale acesteia timp de 5 ani. Spitalul Orășenesc Simleu Saf ăcut chiar mai mult decât alte unități sanitare, i-a repartizat un apartament nou cu 2 camere, deși fiind localnică putea locui la părinți și a promovat-o șef de secție, chiar cu derogarea de la prevederile legii, numai și numai pentru a-și exercita specialitatea dobândită prin plata rezidențiatului de către spital.
Potrivit art.969 din Codul civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". Pârâta intimată nu a invocat manevre frauduloase sau dolosive ori violența ce ar fi fost folosită în vederea încheierii contractului.
Este de reținut fără echivoc că intimata pârâtă nu și-a îndeplinit integral obligațiile, în speță fiind incidente dispozițiile OUG 85 / 2000, OUG 259/2000, modificată de OUG 58/2001 și Legea Nr. 41 /2002.
Legea 41/2002 prevede expres o adăugare la art.3, alin.6 din OUG 58/2001 că"ocuparea unui alt post decât cel pentru care a fost confirmată ca rezidentă se poate face numai după îndeplinirea obligației prevăzute la alin.5 și anume după prestarea unui număr egal de ani cu durata finanțării"
Această prevedere legală a fost încălcată expres de către Dr. prin prezentarea demisiei, urmarea firească fiind sancțiunea materială care legal a fost stabilită și solicitată în cererea introductivă.
Este irelevant faptul că primul an de rezidențiat a fost plătită din sume cu această destinație prin viramente de la bugetul Ministerului Sănătății / 2000, întrucât printr-o enormă greșeală de interpretare a instanței de fond. ceilalți 4 ani a fost plătită rezidenta din fondul de asigurări sociale de sănătate.
Instanța de fond, total greșit a motivat în drept invocând prevederile OUG 150/2002 referitoare la sursele de colectare a Fondului unic de asigurări de sănătate.
De fapt, spitalele orășenești și ceilalți furnizori de servicii medicale încheie anual contracte de servicii medicale cu CJASS, aceasta plătindu-le cazurile externate. Din aceste sume, unitatea sanitară plătește: utilități (apă, energie termică, electrică, salubritate etc.) furnizorii de medicamente și materiale sanitare, hrana și mai ales, salariile. Deci, instanța de fond nu a sesizat deloc că cheltuielile ocazionate cu pregătirea profesională a rezidentei, s-a făcut din banii obținuți prin internări de către tot personalul spitalului, care trebuie subliniat nu a mai beneficiat de serviciile de specialist, care a părăsit unitatea sanitară încălcând contractul individual de muncă.
În concluzie unitatea sanitară deși a plătit punctual salariile, prin încălcarea contractului individual de muncă de către Dr., nu a mai beneficiat de serviciile acesteia, secțiile principale ale spitalului fiind în pericol de a se închide și, paradoxal, deși și-a îndeplinit exemplar obligațiile contractuale mai este și în situația paradoxală de a plăti cheltuielile de judecată de 2.080 RON, excesive și nejustificate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.1508 (4 fond), s-a prevăzut obligația pârâtei de a lucra în favoarea reclamantei cel puțin 5 ani de la data confirmării în specialitate, iar stabilirea cheltuielilor urma să se facă pe baza unei note justificative, conform reglementărilor în vigoare.
De asemenea, același act prevede că în caz de nerespectare a perioadei de 5 ani, pârâta are obligația suportării contravalorii cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa, precum și salariul aferent acestei perioade.
În cauză, reclamanta nu a procedat conform clauzelor contractuale menționate, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei ce reprezintă salariile încasate de acesta în perioada aprilie 1999-aprilie 2004, fără a stabili pe baza notei justificative cheltuielile de pregătire profesională.
Sub acest aspect, Curtea constată că obligația pârâtei de a restitui salariul aferent unei perioade de 5 ani este în mod evident lipsită de temei legal, deoarece această clauză contractuală contravine dispozițiilor imperative prevăzute de art.165 și art.38 Codul muncii, care enunță inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale și interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege, printre care și salariul corespunzător unei activități efectiv prestate.
Astfel, Curtea reține că reclamanta nu a procedat la determinarea cheltuielilor conform clauzelor contractuale respective, pe baza unei note justificative, ceea ce lipsește pretinsul prejudiciu de caracter cert în privința întinderii sale, astfel încât, sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile de antrenare a răspunderii materiale.
În acest context, Curtea constată că semnarea de către pârâtă a fișei de lichidare și a actului adițional sunt lipsite de efecte juridice, neputând avea semnificația unei achiesări la pretențiile reclamantei deoarece puterea de lege este recunoscută de art.969 cod civil doar convențiilor legal făcute, nu și unei convenții cuprinzând clauze nelegale, cum este cea de față.
Tot astfel, este lipsită de temei invocarea unei anumite practici judiciare în materie, deoarece practica judiciară nu reprezintă izvor de drept.
În egală măsură, Curtea observă că reclamanta și-a asumat prin contractul individual de muncă obligația de a-i asigura pârâtei condiții corespunzătoare de lucru, punându-i la dispoziție, potrivit specificului muncii sale, tot ce este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Or, din susținerile pârâtei, a căror neveridicitate nu a fost demonstrată de către reclamantul angajator, titular al sarcinii probei, conform art. 287 Codul Muncii, rezultă că aparatura folosită de către pârâtă în activitatea sa curentă nu corespundea normelor de calitate, punând în pericol de mai multe ori viața pacienților, aspect sesizat de către pârâtă conducerii Spitalului (fila 34 și 35 fond). În acest sens, Curtea reține că reclamantul nu a dovedit faptul contrar al funcționării normale al aparaturii, ceea ce se putea realiza prin depunerea unor certificate de conformitate sau de atestare din partea organelor competente.
În aceste condiții, simpla contestare a apărărilor pârâtei este lipsită de efect, după cum aceeași soarta o are combaterea fără bază factuală și probatorie a susținerii pârâtei referitoare la insuficiența medicamentelor, ceea ce, de asemenea, pârâtă a adus la cunoștința reclamantului, fără a se dovedi că s-au luat măsurile necesare.
Prin urmare, nu se poate susține că reclamantul i-a asigurat pârâtei condițiile necesare desfășurării activității în raport de circumstanțele de fapt evidențiate, ceea ce îl împiedică pe reclamant să obțină protecția judiciară a dreptului pretins, prevalându-se de propria culpă.
În fine, Curtea mai reține că deși reclamantul a criticat acordarea cheltuielilor de judecată pârâtului, apreciindu-le ca excesive și nedetaliate, nu a indicat niciun motiv concret care să contribuie la diminuarea lor, astfel încât și aceste apărări sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
În temeiul art. 274.pr.civ. reclamantul recurent va fi obligat să plătească pârâtei intimate suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat - fila 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Spitalul Orășenesc Șimleu împotriva sentinței civile nr. 2422 din 10.12.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
2 ex./10.04.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
