Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 748/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 748/
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în C M,-, jud. S, împotriva sentinței civile nr. 439/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect "DESPĂGUBIRI".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2008 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2008 pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 439/19.06.2008 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență B în contradictoriu cu pârâta.
A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 45.720 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate cu rata inflației la data plății.
A respins ca nefondată excepția necompetenței teritoriale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bac heamat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 45.720 lei, reprezentând despăgubiri egale cu drepturile salariale încasate de pârâtă pe perioada rezidențiatului.
Inițial, acțiunea a fost primită la Judecătoria Brăila care prin sentința civilă nr. 1492/28.02.2008 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brăila, ca instanța de fond în litigii de muncă.
Reclamantul a susținut prin acțiune că pârâta s-a angajat cu contract individual de muncă la Spitalul Județean B, în calitate de medic rezident, așa cum face dovada cu copia contractului de muncă nr. 14/17.01.2001.
Prin actul adițional nr. 0393/1.05.2003 la contractul individual de muncă, pârâta s-a obligat ca după perioada rezidențiatului să presteze muncă în specialitatea în cadrul Spitalului Județean B timp de 5 ani, iar în caz contrar s-a obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa ca medic specialist. Începând cu data de 01.06.2007 pârâta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, motiv pentru care a fost promovată acțiunea de față.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat necompetența materială a Tribunalului Brăila și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Suceava, în raza căreia își are domiciliul.
În cauză s-au administrat probe cu acte.
Tribunalul, coroborând probele administrate în cauză, a reținut cele care vor fi arătate în continuare:
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila, instanța a constatat că nu este fondată.
În temeiul art. 284 din Codul Muncii, judecarea conflictului de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă.
Cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, sau, după caz sediul.
Litigiul de față, având natura juridică a unui conflict de muncă, pentru că raportul juridic pe care se bazează este contractul individual de muncă, este de competența tribunalului d e la sediul reclamantului.
Cum sediul reclamantului este Municipiul B, competența aparține Tribunalului Brăila.
Pe fond, tribunalul a reținut că, așa cum arată reclamantul în acțiune, pârâta s-a angajat ca medic la Spitalul Județean de Urgență
Cu această ocazie, între părți s-a încheiat contract individual de muncă din 17.01.2001.
Prin actul adițional nr. 14/17.01.2001 la contractul inițial, pârâta s-a obligat ca după terminarea rezidențiatului să funcționeze minim 5 ani ca medic specialist anestezie terapie internă. În caz de nerespectare a termenului de 5 ani și-a asumat sarcina de a plăti contravaloarea cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa ca medic specialist, egale cu 36 salarii medii pe economie din perioada respectivă.
La data de 30 mai 2007, a depus cerere de demisie înțelegând prin aceasta să nu mai respecte angajamentul asumat prin actul adițional enunțat și să înceteze raportul juridic de muncă cu reclamantul.
În consecință, potrivit clauzei din actul adițional la contractul individual de muncă, pârâta urma să plătească angajatorului prejudiciul produs. Acesta este cel stipulat în actul de înțelegere a părților, adică este egal cu suma a 36 salarii medii pe economie din perioada rezidențiatului.
Suma de mai sus urma a fi reactualizată cu rata inflației la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că suma solicitată de intimatul-reclamant este foarte mare ea fiind stabilită cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
La termenul de judecată din data de 06.10.2008 recurenta prin apărător a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs și înscrisuri.
În completarea motivelor de recurs se arată că obligarea pârâtei la plata sumei de 47.720 lei în baza prevederilor nr.OUG 259/2000 neaprobată prin lege organică și abrogată prin alt act normativ care nu mai relua dispoziția indicată de reclamant reprezintă o încălcare flagrantă a principiului legalității, hotărârea pronunțată în acest caz fiind dată cu încălcarea legii.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 05.11.2008 intimatul Spitalul Județean de Urgență Bai nvocat nulitatea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă întrucât motivele invocate de recurentă nu se regăsesc în cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
A mai precizat că recurenta datorează suma de 47.520 lei, sumă ce a fost calculată în baza prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea asigurărilor sociale de stat și conform cărora salariul mediu pe economie a fost de 1270 lei.
Analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și sub aspectul excepției nulității recursului invocată de intimatul reclamant, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată de către intimat.
Este adevărat că potrivit art. 306 pct. 3 Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Dar, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestuia face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând cererea de recurs formulată de pârâta la data de 01.08.2008 instanța reține că aceasta critică hotărârea instanței de fond sub aspectul acordării sumei solicitate de reclamant sub un cuantum mult mai mare, aceasta fiind stabilită cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, critici ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente instanța apreciază că excepția nulității recursului invocată de intimat nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei instanța reține că motivul de recurs invocat de recurentă este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 14/17.01.2001 pârâta s-a obligat ca după terminarea rezidențiatului să funcționeze minim 5 ani ca medic specialist anestezist terapie internă. În caz de nerespectare a termenului de 5 ani și-a asumat sarcina de a plăti contravaloarea cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa ca medic specialist, egală cu 36 salarii medii pe economie din perioada respectivă.
Suma solicitată de reclamant și acordată de prima instanță nu corespunde valorii a 36 salarii medii pe economie de la momentul încetării contractului de muncă, respectiv mai 2007.
Conform datelor transmise de Institutul Național de Statistică în mai 2007 salariul mediu minimal net realizat a fost de 1012 lei ceea ce înseamnă că valoarea a 36 salarii era de 36.432 lei și nicidecum 45.720 lei, așa cum a pretins reclamanta.
Prin concluziile depuse la dosar, intimatul a invocat prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 487/2006 conform cărora, salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor salariale pe anul 2007 este de 1270 lei/lună.
Art. 20 alin. 2 din Legea nr. 487/2006 invocat de către intimat se referă la valoarea punctului de pensie stabilită potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare pentru anul 2007, este de 396,2 lei și se aplică începând cu 01.01.2007.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 este de 1270 lei.
Din analiza acestuia rezultă că valoarea indicată de textul de lege menționat nu se referă la valoarea medie a salariului pe economie în mai 2007 ci la stabilirea unei valori de referință în funcție de care să se calculeze valoarea pensiilor.
Dar obligația asumată de recurentă prin actul adițional încheiat la data de 01.05.2003 s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 3 din nr.OUG 58/2000 care prevede că obligația de plată se stabilește în funcție de salariul mediu pe economie, suma calculată la data încetării contractului individual de muncă din vina rezidentului, astfel, apreciem că singura valoare ce trebuie luată în considerare este cea indicată de Institutul Național de Statistică pentru luna 2007.
Față de aceste considerente instanța apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 din nr.OUG 58/2000.
Referitor la completarea motivelor de recurs de către recurentă instanța apreciază că acestea au fost formulate tardiv cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 303 alin. 1, 2 Cod procedură civilă care s-a împlinit la data de 21.07.2008 iar motivele au fost invocate la data de 06.10.2008, nefiind vorba de o excepție de ordine publică așa cum susține recurenta ci un motiv de recurs de sine stătător, fiind prevăzut ca atare de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cu atât mai mult, instanța analizează dacă actul normativ intră în vigoare la data încheierii actului adițional și nu la data pronunțării hotărârii recurate.
Chiar Legea nr. 605/2001 care a respins nr.OUG 259/2000 și nr. 58/2000, așa cum susține recurenta prin apărător, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 713/08.11.2001.
La data emiterii actului adițional, respectiv 29.01.2001, pârâta a respectat întocmai prevederile nr.OUG 259/2000 în vigoare la acel moment.
Conform principiului de bază al dreptului civil legea nu retroactivează și nu se aplică în situații anterioare intrării ei în vigoare.
În consecință, față de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâta.
Se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 36.432 lei cu titlu de despăgubire, actualizată cu rata inflației la data plății, în loc de 45.720 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RE SPINGE excepția nulității recursului ca nefondată.
ADMITE recursul declarat de pârâta, domiciliată în C M,-, jud. S, împotriva sentinței civile nr. 439/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 439/19.06.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în B,-, jud. B, suma de 36.432 lei cu titlu de despăgubire, actualizată cu rata inflației la data plății, în loc de 45.720 lei.
Menți ne celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//06 Ianuarie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
