Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE CIVIL Nr. 75/Ap
Ședința public de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea, în complet de divergent constituit conform art.99 alin 7 din regulamentul de ordine interioar al instanțelor judectorești, a apelului declarat de pârâții, G, împotriva sentinței civile nr. 113/S/9 februarie 2007, pronunțat de Tribunalul Brașov în dosar nr- - dup casarea deciziei 92/26.06.2007 și a încheierii din 2 februarie 2007 Curții de APEL BRAȘOV prin decizia 7705/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 21 mai 2009, când prțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta hotrâre, iar instanța, în vederea deliberrii, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2009.
CURTEA
Asupra apelului de faț:
Constat c, prin Decizia 7705/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus urmtoarele:
A admis recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei nr. 92 Ap din 26 iunie 2007 a Curții de APEL BRAȘOV - Secția civil și pentru cauze cu minori și familie și împotriva încheierii din 2 februarie 2007.
A casat decizia atacat precum și încheierea de ședinț din 2 februarie 2007 a Curții de APEL BRAȘOV și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanț.
A respins ca lipsit de interes recursul declarat de pârâții, -, G, și.
Pentru a pronunța aceast decizie, instanța a reținut urmtoarele:
Prin sentința civil nr. 113/S din 9 februarie 2006 pronunțat de Tribunalul Brașov, s-a respins excepția lipsei calitții procesuale active reclamanților și; a fost admis cererea de chemare în judecat formulat de reclamante în contradictoriu cu pârâții pârâții, -, G, și și, în consecinț au fost obligați pârâții s lase în deplin proprietate și posesie imobilul situat în B,-, înscris în CF nr. 11480 B, sub nr top inițial 9152.
Curtea de APEL BRAȘOV, secția civil și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 92/ Ap din 26 iunie 2007, a admis în parte apelul declarat de pârâții, -, G, și împotriva sentinței civile nr. 113/S din 9 februarie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul c a respins acțiunea în revendicare formulat de reclamantele și; a pstrat din dispozitivul sentinței dispoziția de respingere a excepției lipsei de calitate procesual activ; a respins restul pretențiilor din apel ca fiind fr obiect; a obligat pe reclamante s plteasc pârâților apelanți suma de 5.094 lei cu titlu de cheltuieli de judecat în toate instanțele.
Pentru a hotrî astfel, curtea de apel a reținut, în esenț urmtoarele:
Inadmisibilitatea nu reprezint o veritabil excepție, ci un efect al lipsei condiției de fond a existenței dreptului la acțiune.
Instanța de apel, dup ce a definit proprietatea în sensul art. 480 Cod civil, și a analizat prevederile art 6 alin. 2 și art. 26 din Legea nr. 213/1998, a constatat c acțiunea în revendicare este posibil numai dac imobilul nu face obiectul unei legi speciale de reparație, aceasta fiind o prim limitare a dreptului de proprietate.
Compararea titlurilor, în cadrul acțiunii în revendicare întemeiat pe dreptul comun a fost posibil, dar nu are nici un fundament în sistemul de publicitate real existent în prezent.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, -, G, și.
Recursul declarat de reclamanți a fost gsit întemeiat, conform deciziei 7705/2008.a
Prin decizia ce a fcut obiectul recursului, instanța s-a pronunțat asupra fondului apelului pârâților, fr ca prțile s dezbat verbal pricina potrivit art. 127 Cod procedur civil.
Procedând astfel, decizia instanței de apel este lovit de nulitate, întrucât oralitatea dezbaterilor este un principiu fundamental al procesului civil.
Neacordarea cuvântului în fond, pentru ca prțile s-și expun temeiurile de drept și de fapt ale acțiunii sau pentru combaterea lor, reprezint incontestabil o înclcare și a dreptului la aprare.
Pe de alt parte, instanța de apel, nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra excepției inadmisibilitții acțiunii în revendicare, așa cum s-a consemnat în încheierea din 19 iunie 2007, iar considerentele sunt confuze.
Referitor la critica recurenților reclamanți privind obligarea acestora la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, ÎCCJ a reținut c potrivit dispozițiilor art. 15 lit. "r" din Legea nr. 147/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente.
Or, în speț, rezult fr putinț de tgad c acțiunea de faț se încadreaz în prevederile textului de lege enunțat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții, -, G, și, instanța l-a respins ca lipsit de interes, întrucât aceștia au obținut câștig de cauz în fața instanței de apel și nu justific interes în promovarea recursului.
Învestit cu rejudecarea apelului, Curtea de Apel a pus în discuție din nou excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare invocat de apelanții pârâți pe care a unit-o cu fondul și a acordat cuvântul prților faț de cererea în revendicare întemeiat pe dispozițiile art 480 Cod civil, respectând îndrumarea instanței de casare.
Totodat, a acordat cuvântul prților asupra chestiunii de drept a comparrii titlurilor prin raportare la decizia 33/2008 pronunțat de ÎCCJ în urma recursului în interesul legii promovat.
În motivarea apelului supus rejudecrii se arat c reclamantele nu dețin un titlu de proprietate de a fi comparat cu titlul pârâților. Pârâții sunt singurii dețintori ai unui titlu de proprietate consolidat prin respingerea irevocabil a cererii de anulare a contractului de vânzare cumprare într-un alt proces. Dreptul lor de proprietate este consolidat prin înscriere în CF, spre deosebire de dreptul de proprietate al reclamantelor a crui înscriere în CF nu este de actualitate operând transmiterea dreptului la Statul Român, apoi la apelanți.
Se arat, în ultimul motiv c imobilul actual nu mai corespunde cu cel preluat de stat, având o alt compunere.
Intimatele au formulat întâmpinare și concluzii scrise solicitând respingerea excepției inadmisibilitții acțiunii în revendicare și admiterea acțiunii raportat la practica CEDO.
Se susține c Statul nu a devenit niciodat proprietar asupra imobilelor preluate abuziv deoarece aceste imobile au fost preluate prin violenț, abuz, forț, mijloace nelegale ce nu creeaz uzurpatorului drepturi.
Msurile reparatorii adoptate de Statul Român prin Legea 10/2001 pentru prelurile abuzive a imobilelor sunt imposibil de executat, nu sunt reale, sunt iluzorii.
Examinând criticile formulate în calea de atac în raport cu sentința atacat și cu dispozițiile legale în materie, curtea constat c apelul este fondat pentru urmtoarele considerente:
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare întemeiat pe dispozițiile dreptului comun în raport cu prevederile exprese ale L 10/2001 nu este întemeiat, drept pentru care instanța o va respinge.
Aceast excepție nu poate fi reținut din perspectiva dispozițiilor art. 6 din Legea 213/1998 privind proprietatea public, a prevederilor constituționale și ale art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Dreptul de acces la o instanț nu este un drept absolut, ci el reclam prin însși natura sa, o reglementare din partea statului, ceea ce implicit permite anumite ingerințe, cu condiția ca acestea s nu aduc atingere însuși substanței dreptului și s nu împiedice exercițiul efectiv al su (Broniowski vs Polonia; Lungoci vs România ).
Chiar și accesul la o instanț pentru a auzi declarându-se acțiunea inadmisibil, prin jocul legii, nu satisface imperativ art. 6 pct. 1 al Convenției.
Prin urmare, a considera acțiunea reclamanților inadmisibil înseamn a transforma dreptul acestora într-un drept iluzoriu și lipsit de esenț.
Pe de alt parte CEDO a stabilit c exigențele art. 1 din Protocol și principiul securitții raporturilor juridice trebuie respectate, atât în cazul fostului proprietar, cât și în cazul cumprtorului de bun credinț.
În consecinț, instanța va analiza apelul formulat ținând cont de motivele de apel, de obiectul cererii de chemare în judecat, de raționamentele juridice expuse de instanța de fond în considerentele sentinței.
În ceea ce privesc criticile apelanților referitoare la " compararea" titlurilor în cadrul acțiunii în revendicare, instanța reține urmtoarele:
Pârâții, și și-au înscris dreptul de proprietate dobândit prin vânzare - cumprare în temeiul legii 112/1995 în CF conform extraselor de CF depuse în probațiune la Judec toria Brașov - 14,16,20, 18, 22, 30 dosar -.
Prin urmare, opereaz principiul publicitții materiale în temeiul art. 32 D-L 115/1938 asupra dreptului real dobândit de subdobânditori. Acesta stabilește o prezumție legal în sensul c drepturile reale înscrise se presupune c sunt exacte, dreptul real fiind corect înscris în CF. orice acțiune a moștenitorilor foștilor proprietari având ca obiect constatarea nulitții absolute a contractelor de vânzare cumprare a foștilor chiriași s-a dovedit a fi fr consecințe juridice asupra dreptului de proprietate al subdobânditorilor. Astfel, prin hotrâre definitiv și irevocabil s-a respins acțiunea promovat de prezentele reclamante având ca obiect nulitatea absolut a contractelor de vânzare cumprare ale actualilor apelanți (sentinta 866/2004 a judecatoriei B, decizia 904/2004 a Curtii de Apel B,decizia 475/2006 a Curtii de Apel B).
Reclamantele, în ciuda aprrilor din apel, nu au o hotrâre judectoreasc prin care s se recunoasc o preluare fr titlu a imobilului de ctre stat și rectificare de CF în sensul radierii dreptului Statului Român asupra imobilului în cauz.
Este adevrat c legea 10/2001 recunoaște ca " abuzive" toate prelurile dreptului de proprietate de ctre Statul Român de la foștii proprietari în perioada 6.03.1945 - 22.12. 1989 îns aceast dispoziție a art. 2 L 10/ 2001 nu valoreaz " titlu de proprietate", nu echivaleaz cu înscrierea " ope legis" a dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor în CF, ci doar deschide calea spre valorificarea drepturilor recunoscute prin legea special - L 10/2001.
De altfel, reclamantele au alea și o alt cale în valorificarea drepturilor, respectiv acțiunea întemeiat pe L 10/2001.
În speț, în condițiile menținerii valabilitții contractului de vânzare cumprare, și în lipsa constatrii nevalabilitții titlului statului, vânzarea este consolidat, mai ales prin înscrierea dreptului real imobiliar pe numele apelanților pârâți care valoreaz " titlu".
Argumentele reținute de instanța de fond nu se circumscriu dispozițiilor /2001, acțiunea fiind întemeiat pe dispozițiile dreptului comun, iar din perspectiva CEDO, o astfel de acțiune în revendicare ar aduce atingere dreptului de proprietate al apelanților pârâți și securitții raporturilor juridice.
Alegând direct calea revendicrii potrivit dreptului comun, reclamantele nu reușesc s justifice c titlul de proprietate al autorilor lor este preferabil celui al apelanților pârâți.
În virtutea legii și a practicii CEDO, inclusiv a cauzei invocate în apel " Viașu contra României" se constat c, în speț, reclamantele nu fac dovada unei " speranțe legitime" asupra imobilului în cauz, simpla invocare a dreptului autorilor lor împotriva subdobânditorilor apelanți pârâți - ale cror titluri de proprietate nu au fost desființate nu creeaz pentru reclamante condițiile " speranței legitime" și cele de " bun" în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertțile fundamentale, pentru a face aplicabile nomele dreptului internațional în materie atunci când ar exista neconcordanț între legea special și convenție ( decizia 33/2008 a ÎCCJ).
În spet, cei care îndeplinesc conditiile existentei unui "bun " în sensul Conventiei sunt pârâtii, care au hotarari judecatoresti ce le confirma dreptul, chiar în contradictoriu cu mostenitorii fostilor proprietari, consolidându-si dreptul de proprietate prin înscriere în
În acest sens, art. 1 din protocolul adițional 1 ocrotește bunurile actuale, iar nu o simpla de a vedea renscut un vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat pe o perioad îndelungat de timp.
În consecinț, în baza art. 296 Cod procedur civil, apelul va fi admis, iar sentința schimbat în parte conform celor din dispozitivul prezentei.
În ceea ce privește cererea apelanților de restituire a taxei de timbru în cuantum de 5094 lei și 5 lei timbru judiciar achitat la prima judecat a apelului, instanța o va respinge având în vedere c aceștia nu au contestat msura dispus atunci de instanța de apel, deși aveau mijloace procedurale la dispoziție.
Problema scutirii de plata taxei de timbru faț de obiectul cererii a fost lmurit doar în recurs, de ctre ÎCCJ și la cererea recurentelor reclamante și nu le poate profita și apelanților pentru prima judecat a apelului pentru c s-ar înclca principiul disponibilitții prților în procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare invocat de apelanții pârâți.
Admite apelul declarat de apelanții pârâți, -, G, împotriva sentinței civile 113/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o schimb în parte în sensul c:
Respinge acțiunea în revendicare formulat de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții -, G,.
din dispozitivul sentinței dispoziția de respingere a excepției lipsei calitții procesuale active.
Respinge cererea apelanților de restituire a taxei de timbru în cuantum de 5094 lei și 5 lei timbru judiciar achitat la prima judecare a apelului.
Fr cheltuieli de judecat la fond și apel.
Definitiv.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu - - | Judector - - |
Grefier, - - |
Cu opinie separat în sensul respingerii apelului și a pstrrii sentinței civile 113/2007 a Tribunalului Brașov.
Judector
-
Opinie separat
Apelul se impune a fi respins pentru urmtoarele considerente:
Decizia civil 904/2004 a Curții de APEL BRAȘOVa statuat c " Decretul nr. 92/1950 în baza cruia a fost naționalizat imobilul în speț, nu poate constitui titlu valabil pentru stat.
Aceasta întrucât acest act normativ a fost emis cu înclcarea dispozițiilor Constituției din 1948, iar art. 6 din legea 213/1998 calific titlul valabil ca fiind acela emis cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data prelurii bunurilor de ctre stat.
Pe de alt parte, proprietarii tabulari, ale cror moștenitoare sunt reclamantele, nu se încadrau în categoriile socio - profesionale enumerate la art. I pct. 1 din Decretul nr. 92/1950".
Prin urmare, reținându-se c imobilul în speț a fost preluat de stat fr titlu valabil, cercetarea judectoreasc trebuia s se cantoneze asupra bunei sau relei credințe la încheierea actelor juridice de înstrinare spre a putea stabili dac sunt sau nu lovite de nulitate ( art. 45 alin. 2 din lege".
Fiind învestit numai cu nulitatea contractelor de vânzare cumprare, îns, a respins apelul.
Curtea European a Drepturilor Omului a statuat în cauza Czaran și Grozcsik vs România (2009) c " Dreptul reclamanților, deși nu a fost recunoscut prin dispozitivul unei hotrâri judectorești, a fost confirmat prin motivarea hotrârii prin care li s-a respins acțiunea. În motivare s-a recunoscut preluarea imobilului fr titlu valabil și prin urmare recunoașterea cu caracterul retroactiv al dreptului reclamat".
Prin urmare, constatând c Statul Român a fost un " non dominus" și c imobilul în litigiu nu a ieșit din patrimoniul antecesorilor reclamantelor, aceștia nepierzând niciodat dreptul de proprietate care s-a transmis conform art. 26 D-L 115/1938, fr înscriere în cartea funciar( articol ce instituie o excepție de la principiul înscripțiunii ) trebuia purces la compararea de titluri, dând preferinț reclamanților, care au dobândit de la autorul lor al crui drept este preferabil și aplicând principiul " nemo plus juris ad alium transferere potest, quam ipse habet".
Autorul pârâților - Statul român, așa cum s-a menționat, nu a avut niciodat titlu legal de proprietate și așa cum a statuat Curtea European a Drepturilor Omului în Pduraru vs România, nu putea înstrina înainte de a verifica legalitatea dobândirii titlurilor de proprietate asupra bunului în litigiu.
În același context, Curtea a statuat deja c atunci când principiul restituirii proprietților confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de ctre un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practic a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autoritți, poate genera, atunci când persist în timp și în lipsa unei reacții coerente și rapide din partea statului, o omisiune a acestuia de a-și îndeplini obligația de a asigura exercitarea efectiv a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul 1 ( hotrârea Broniowski menționat mai sus, Pduraru împotriva României, nr. 63.252/00, paragrafele 92 și 112, 1 decembrie 2005.
Statul pârât trebuie așadar s garanteze prin msuri legale și administrative adecvate realizarea efectiv și rapid a dreptului la restituire, indiferent dac este vorba de o restituire în natur sau de acordarea unei despgubiri, conform principiului supremației dreptului și al legalitții protecției drepturilor patrimoniale, enunțate în art. 1 din protocolul nr. 1, ținând cont de principiile enunțate de jurisprudența Curții în materie de despgubire.
De altfel, printr-o hotrâre recent ( Ehyedi c României) Curtea European a reamintit c potrivit jurisprudenței sale vânzarea de ctre stat a bunului altuia ctre terți de bun credinț, chiar anterioar confirmrii dreptului de proprietate se analizeaz ca o privare de proprietate.
Faț de considerentele expuse, prin respingerea apelului nu s-ar fi înclcat nici hotrârea Secțiilor Unite ale ÎCCJ.
Judector
-
AP 26.06.2009
Tehnored AG 29.06.2009/ 13 ex
Jud fond L
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Ligia Vîlcu, Roxana Trif
