Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 755/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.755
Sedința publică din 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurginca
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.29/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local și Primăria prin Primar, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamanții recurenți prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 1,50 lei.
Instanța a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării reprezentantului reclamanților recurenți.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului în sensul respingerii apelului, învederând că toate actele de procedură încheiate de un judecător necompetent sunt nule, astfel că hotărârea atacată este nelegală, întrucât este motivată, prin prisma argumentelor care se bazează pe probe apreciate ca fiind nule, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.29/07.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - a admis apelul declarat de pârâții Consiliul local și Primarul orașului împotriva sentinței civile nr.836/17.04.2003 pronunțată în dosarul nr.3578/2002 al Judecătoriei Caransebeș, pe care a schimbat-o integral, în sensul că a respins acțiunea civilă a reclamanților și împotriva pârâților Consiliul local și Primarul orașului, pentru revendicare imobiliară.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat soluția instanței de fond, care inițial admisese în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să lase în deplina proprietate a reclamanților imobilul înscris în CF 192 cu nr. top 97, nr.top.60, în de, în suprafață de 820 mp.
Această sentință a fost apelată într-un prim ciclu procesual, însă prin decizia civilă nr.115/2004, Tribunalul C - Sar espins apelurile pârâților, soluție ce nu a fost însă păstrată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, care prin decizia nr.2727/2005 pronunțată în dosar nr.9047/2005 a admis recursul acelorași pârâți și a decis casarea deciziei tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu indicația de a elimina neregularitățile strecurate în expertizele efectuate până la acea dată și refacerea acestora, cu respectarea disp.art.201 pr.civ.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.154/2007, Tribunalul C - Saa dmis apelurile pârâților, a schimbat în tot sentința nr.836/2003 a Judecătoriei Caransebeș și în rejudecare, a respins acțiunea reclamanților.
Și această decizie a fost atacată cu recurs, de data aceasta de către reclamanți, iar Curtea de APEL TIMIȘOARAl -a admis prin decizia civilă nr.1293/2007, casând astfel pentru a doua oară decizia tribunalului, constatându-se nulitatea deciziei di apel, datorită incompatibilității unuia dintre membrii completului de judecată.
În ultima rejudecare a apelului, tribunalul, dând asigurări că s-a conformat deciziei de casare anterioare, a dispus efectuarea unei contra-expertize t4ehnice judiciare cu 3 experți, care au identificat imobilul din litigiu și au concluzionat că acesta se suprapune cu un alt imobil, identificat cu nr. top. nou de la 1 la 16, imobil ce se află în proprietatea Statului Român, din care primăria a atribuit sau vândut porțiuni/loturi către alte instituții, care au edificat construcții.
S-a reținut de tribunalul că pentru a ajunge la această concluzie, experții judiciari topografi au analizat toate mișcările de terenuri ce s-au realizat începând cu anul 1858, când s-au întocmit primele schițe de carte funciară precum și planurile cadastrale din anul 1874. Au mai observat experții că în anul 1888, conform evidențelor cadastrale din 1874, nr.top.cad.618,619,620,621,622,623,624,625,626, 627 și 629 de pe hotarul localității au trecut în hotarul orașului - proprietar devenind Statul Român - și s-a trecut la o nouă numerotare topografică a terenurilor transferate, de la 1 la 16.
Reclamanții au solicitat înlăturarea concluziilor expertizei tehnice realizate de către cei 3 experți -, și - solicitând menținerea soluției de admitere în parte a acțiunii lor, bazată pe concluziile expertizei anterioare, ce s-a realizat de către experții și, care a concluzionat că din parcela în litigiu înscrisă în CF 192, cont.CF 97 nr.top.60, doar suprafața de 699 mp face parte din domeniul public al orașului, fiind ocupat de utilități, restul de suprafață nefiind afectată de nici un fel de utilități ori amenajări de utilitate publică și poate fi revendicată.
Tribunalul a apreciat că această observație a reclamanților nu poate fi primită întrucât prin casarea deciziei nr.115/2004 a Tribunalului C S, Curtea de APEL TIMIȘOARAa decis prin decizia civilă nr.2727/2005 ca această probă cu expertiza să fie refăcută și în plus, în actuala rejudecare nu există niciun motiv pentru înlăturarea noi expertize care s-a realizat de către cei trei experți -, și.
S-a mai reținut și faptul că reclamanții au susținut că nu este posibilă suprapunerea de terenuri, acestea fiind nemișcătoare, însă tribunalul a opinat că potrivit concluziilor ultimei expertize nu este vizată o suprapunere fizică a parcelelor de teren ci faptul că în anul 1888, din cauza includerii parcelelor cu nr.cadastral 618-629 în hotarul orașului nu s-a procedat și la sistarea înscrierilor existente în CF-urile din localitatea și au fost operate transferuri în paralel. Această situația, potrivit instanței de apel, ar fi condus la situația ca asupra aceluiași imobil să existe titluri de proprietate paralele, înscrise atât în CF, cât și în CF, nou creat.
În concret, s-a reținut că asupra terenului din litigiu, reclamanții sunt proprietari conform CF 3452, nr.top. 60 de, iar pârâtul este proprietarul imobilului din CF 220.
Drept urmare, având în vedere că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, rezultă că reclamanții nu se pot prevala de această acțiune întrucât pârâții nu sunt posesori neproprietari, aceștia din urmă având un titlu de proprietate reprezentat în CF 220, pe care reclamanții nu au înțeles să îl atace.
Tribunalul a mai reținut că prin cererea de apel, pârâtul Consiliul local a cerut compararea titlurilor de proprietate ale părților, cerere la care reclamanții s-au opus întrucât nu a fost formulată în condițiile art.82 pct.1 pr.civ și nu s-a formulat o cerere reconvențională la fond, în acest sens, astfel că au fost încălcate disp.art.296 pr.civ. dar pentru considerentele expuse, s-a admis apelul pârâților, s-a schimbat soluția instanței de fond și s-a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții, recursul domniilor lor fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Din această perspectivă, recurenții au susținut că tribunalul a interpretat și/sau aplicat eronat legea în două rânduri.
În prima ipoteză, s-au încălcat disp.art.105 alin.1 pr.civ.în completul de judecată care a dispus refacerea expertizei cu 3 experți s-a aflat și judecătorul incompatibil, care a determinat o casare anterioară pentru exact același motiv, motiv pentru expertiza realizată de experții, și ar fi nulă absolut.
În a doua ipoteză, referindu-se la înscrisurile administrate ca suport probator, recurenții au susținut că instanța de apel a nesocotit existența titlului de proprietate tabular al reclamanților, titlu valid și nedesființat, care este susținut și de faptul că cea mai mare parte a terenului din CF 192 este liber, nefiind afectat de lucrări sau amenajări de utilitate publică.
În aceeași ordine de idei, recurenții au susținut că tribunalul a săvârșit o confuzie întrucât obiectul litigiului nu este reprezentat de imobilul evidențiat în CF 3452, despre care se susține că s-ar suprapune cu CF 220, ci un cu totul alt imobil, evidențiat în CF 192, despre care nu există niciun fel de date că s-ar suprapune cu proprietățile pârâților.
Pârâții - intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând în cuprinsul acesteia argumentele pe care le-a utilizat instanța de apel în motivarea deciziei recurate.
Curtea, analizând recursul declarat de către reclamanți, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat, în cauză fiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, curtea va constata că susținerile recurenților privind incidența disp.art.105 alin. pr.civ.rap.la art.201 pr.civ sunt justificate întrucât în completul de judecată care a dispus refacerea expertizei cu 3 experți s-a aflat și judecătorul incompatibil, care a determinat o casare anterioară pentru exact același motiv, respectiv doamna judecător și aceasta nu putea admite administrarea acestei probe, cum de altfel nu putea dispune săvârșirea niciunui alt act de procedură, câtă vreme ultima casare dispusă prin decizia civilă nr.1293/2007 a intervenit tocmai pentru acest motiv, iar în ultima rejudecare nu se putea folosi această probă.
Pe de altă parte însă și ceea ce este esențial pe fondul cauzei, curtea va constata că demersul judiciar al reclamanților, așa cum s-a materializat acesta prin sesizarea Judecătoriei Caransebeș este justificat, iar soluția dată de instanța de apel este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a disp.art.480 civ. rap.la întregul cuprins al Legii nr.7/1996.
Astfel, curtea va constata că reclamanții au un titlu tabular de proprietar perfect valabil, materializat prin CF 192 nr.top.60, de care nu au fost niciodată deposedați, nicide factoși nicide jure.
În același context, curtea va constata că împotriva reclamanților - recurenți ori a antecesorilor acestora în drepturi, cu privire la terenul din CF 192 nu există niciun document de expropriere, naționalizare ori alt instrument juridic de transfer de proprietate, care să fi justificat dreptul de proprietate al pârâților - intimați asupra aceleiași suprafețe.
Mai mult decât atât, nici măcar procesul verbal din anul1904 (fila 163 și urm.) care atestă procedura de stabilire a hotarului dintre localitățile și, și care ia în mod expres în considerare hărțile cadastrale din 1873, respectiv schițele din 1895, nu menționează transferul topograficului 60 din CF 192, din perimetrul acestei localități în cel al orașului. În plus și legat în mod esențial de constatarea anterioară, nici în CF 1, nou creat cu acea ocazie nu se consemnează o preluare de terenuri din CF 192, nr. top. 60.
Prin urmare, raportat la aceste considerente, curtea va constata că tribunalul a interpretat și aplicat greșit disp.art.480 civ. rap.la art.20 și 30 din 7/1996 (de altfel, ultimele două norme nici nu au format obiect de analiză, deși acestea reprezentau temeiul de drept al acțiunii), astfel că se impune admiterea recursului reclamanților, modificarea deciziei pronunțate în apel și păstrarea soluției dată de instanța de fond, respectiv Judecătoria Caransebeș, care a pronunțat o hotărâre temeinică și legală tocmai pentru a luat în considerare și a analizat toate aceste elemente de drept. Textul art.20 din 7/1996-republicată prevede că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
Numai o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Mai apoi, art.30 din 7/1996-republicată statuează că, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.29/07.03.2008 pronunțată de tribunalul C - S în dosar nr-.
Va modifica integral decizia recurată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâții Consiliul local și Primarul orașului împotriva sentinței civile nr.838/17.04.2003 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.3578/2002.
În temeiul prev. de art.274 și urm. pr.civ.va obliga intimații să plătească recurenților suma de 1.211 lei cu titlu de onorariu avocat, potrivit dovezilor atașate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.29/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică integral decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâții Consiliul Local și Primarul împotriva sentinței civile nr.836/17.04.2003 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.3578/2002.
Obligă intimații-pârâți să plătească reclamanților-recurenți suma de 1.211 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.P/02.10.2008
DACT.S/2ex/02.10.2008
INST.APEL---Tribunalul C-S
INST.FOND-- Judecătoria Caransebeș
Președinte:Marinela GiurgincaJudecători:Marinela Giurginca, Cristian Pup, Erica Nistor
