Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIE Nr.759

Ședința publică de la 11 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu

JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu

JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu

Grefier - - - -

*****

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 04 iunie 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 24 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și sentinței civile nr.3153 din 25 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 04 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitate avocatului, apărător ales al recurenților pârâți și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 11 iunie 2009.

CURTEA:

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 3153/25.05.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr- s-a admis excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind plata daunelor morale și materiale invocată din oficiu. A fost anulat acest capăt de cerere, ca insuficient timbrat.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul și pârâtul, astfel cum a fost precizată. A fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 20 mp. situat pe amplasamentul A-B-C-M, între gardul de ulucă al pârâtului și casa + anexa pârâtului, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză nr. 414 /02.04.2007, parte integrantă din prezenta hotărâre. A fost obligat pârâtul să ridice gardul construit pe acest teren.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 229,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului cu actul de vânzare din 18.10.1906, act ce a fost avut în vedere și cu ocazia expertizei topografice dispuse în cauză.

Împotriva sentinței a declarat recurs, recalificat de tribunal ca fiind apel, pârâtul iar prin decizia civilă nr. 8 din 15 ianuarie 2008 Tribunalului Olts -a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins cererea privind revendicarea de teren și capătul de cerere privind obligarea pârâților de a-și ridica gardul construit pe terenul ocupat abuziv, cu obligarea intimatului la 761 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul susținând că expertul nu a măsurat întreaga suprafață de teren de 6400 mp. repartizată în lotul său prin sentința civilă 1153/1997 și nici nu s-a avut în vedere actul din 1906 potrivit căruia lățimea terenului reclamantului este de 13,8 mp.

Prin decizia 381 din 24.04.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul reclamantului, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul O l

Cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului sub nr-.

Avându-se în vedere dispozițiile din decizia de casare, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, fiind numit în cauză expert.

Prin decizia civilă nr. 24 din 2 februarie 2009 s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 3153/25.05.2007.

S-a reținut că instanța de judecată a fost sesizată în cauză cu soluționarea unei acțiuni în revendicare în cadrul căreia atât reclamantul cât și pârâții au invocat propriile lor titluri de proprietate.

Reclamantul a dobândit terenul în suprafață de 0,28 ha. prin moștenire de la bunicul său care l-a cumpărat conform actului de vânzare cumpărare din 18.10.1906 (adeverința 2415 din 26.09.2007 emisă de Primarul comunei, adeverința 548 din 16.03.2007, 594 din 26.03.2007) - la care se adaugă 0,36 ha. înscris la rolul său, așa încât în registrul agricol a fost înscrisă constant în V satului o suprafață de 0,64 ha. terenurile figurând la rolul reclamantului, inclusiv după cooperativizare, conform registrelor agricole 1981-1985 - fila 259.

În conformitate cu legile fondului funciar, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren în V satului de 0,64 ha. titular. A fost împărțit între moștenitorii acesteia, conform deciziei civile nr.1153 din 14 mai 1997 Tribunalului O l t, reclamantului revenindu-i în lot întreaga suprafață de 6400 mp.

Pârâtului i s-a eliberat titlul de proprietate în temeiul Legii 18/1991 pentru suprafața totală de 2,55 ha. din care 0,22 ha. în intravilan, deși în registrele agricole figura doar cu 0,05 ha.

Prin sentința civilă nr.3516 din 27 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Slatinas -a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâtului privind anularea parțială a titlului de proprietate emis pârâtului.

S-a constatat astfel că reclamantul demonstrează continuitatea dreptului său încă din 1906 și până în prezent, terenul fiind înscris în registrele agricole constant, inclusiv în perioada de după cooperativizare, fiind reconstituit conform legilor funciare, repartizat în lotul său ca urmare a ieșirii din indiviziune și ulterior înscris în cartea funciară, actul inițial de dobândire, din 1906, fiind singurul care oferă date concrete privind dimensiunile terenului pe latura de hotar cu vecinul de la vest, actualmente cu pârâtul.

În aceste condiții, instanța a acordat preferință titlului reclamantului.

Faptul că pârâtul a ocupat abuziv o porțiune de teren amplasând gardul pe terenul proprietatea reclamantului, s-a apreciat că rezultă "atât din depozițiile martorilor audiați la instanța de fond", cât și din procesele verbale de constatare întocmite de Consiliul Local la 31.10.2006 (din care rezultă că pârâtul a construit un gard pe terenul reclamantului pe lungimea de 33. respectiv pe linia de vecinătate cu acesta), precum și din procesul verbal de inspecție din 11.04.2006 întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcții

În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă au declarat recurs în cauză pârâții și, solicitând modificarea în totalitate a deciziei în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului recurenții pârâți au susținut că prin decizia nr. 381 din 24 aprilie 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul numitului și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de apel, cu motivarea că nu s-a avut în vedere adevăratul titlu de proprietate al reclamantului, respectiv sentința civilă nr.1153/1997 privind ieșirea din indiviziune. În rejudecare Tribunalul Olt nu a ținut cont de dispozițiile Curții de APEL CRAIOVA și a soluționat cauza, din nou, în baza contactului de vânzare cumpărare din 1906. Au mai precizat recurenții că în actele emise în baza Legii fondului funciar pentru reclamant lățimea terenului este menționată ca fiind de 12,55, așa cum s-a stabilit și prin rapoartele de expertiză. De asemenea, s-a probat în cauză că din anul 1962 nu a fost mutat niciodată gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, gard ce a fost edificat împreună cu.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului susținând că nu se încadrează în prevederile art.304 Cod pr.civilă; că în realitate instanța de apel s-a conformat deciziei de casare dispunând efectuarea unui nou raport de expertiză care a avut ca suport titlul de proprietate al reclamantului și dispozițiile sentinței civile privind ieșirea din indiviziune. În mod corect instanța de apel, însă, a constatat că numai actul din 1906 este singurul care oferă date corecte privind dimensiunile terenului pe latura de hotar cu vecinul de vest, respectiv pârâtul, acordând preferință titlului reclamantului cu ocazia întocmirii raportului de expertiză de către expert.

Recursul declarat de recurentul pârât este fondat, fiind întrunite în cauză cerințele art.304 pct.7 Cod pr.civilă.

Incidența în cauză a prevederilor art. 315 Cod pr.civilă nu va fi reținută pentru următoarele considerente. Prin decizia de casare nr. 381/2008 Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că după pronunțarea deciziei din apel titlul de proprietate avut în vedere de instanță (nr. 0778/2004) a fost desființat; hotărârea de partaj care constituie titlul de proprietate al reclamantului nu a fost avută în vedere de instanță, situație în care s-a apreciat că fondul cauzei nu a fost judecat iar situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită. S-a menționat necesitatea caîn rejudecare să se administreze noi probe, în special expertiză tehnică,prin care să se identifice terenurile repartizate reclamantului prin decizia civilă nr. 1153/1997, respectiv parcela de 6400 mp. și să se verifice dacă reclamantul ocupă integral această parcelă sau dacă este ocupată parțial de pârât.

Primind cauza spre rejudecare tribunalul s-a conformat deciziei de casare, respectiv a procedat la administrarea probei cu expertiză, efectuată de expert.Conținutul și concluziile acestei expertize, însă, nu au fost valorificatede către instanța de apel cu prilejul soluționării apelului. Tribunalul a comparat titlurile de proprietate ale părților, respectiv decizia civilă nr.1153/1997 și actul de vânzare cumpărare din 1906 pentru reclamant, cu titlul de proprietate nr. 0787/56/17 septembrie 2002 pentru recurentul pârât. În urma acestei analize comparative și având în vedere,în principal, faptul că în actul de vânzare cumpărare din 1906 este menționată dimensiunea de 13 ca lățime în partea de vest pentru terenul reclamantului, a fost respins apelul.

Soluția recurată este nelegală întrucât deși instanța a administrat probele dispuse prin decizia de casarenu le-a valorificatcu ocazia soluționării apelului. Omisiunea analizării complete a probatoriului relevant ce a fost administrat constituie un motiv de recurs care poate fi încadrat în exigențele art. 304 pct. 7 din Codul d e pr. civilă (respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină). A lăsa nesoluționată o astfel de critică cu motivarea că nu se încadrează în cerințele art. 304 Cod pr. civilă duce la încălcarea art. 6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (-5), încheiată la la 4 noiembrie 1950, publicată în Of. nr. 135/1994. În conformitate cu acesta, rice persoană are dreptul la judecareaîn mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale.Omisiunea analizării unora dintre probele administrate aduce atingere dreptului la un proces echitabil.n Cauza Burzo împotriva României s-a arătat că rticolul 6 alin. 1 implică în sarcina instanței obligația de a examinaefectivmijloacele, argumentele și propunerile de probă ale părților. Într-o altă cauză (împotriva Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994, paragraful 29) s-a statuat că dacă instanțele nu pot fi obligate să expune motivele respingerii fiecărui argument al unei părți acestea nu sunt totuși scutite de obligația de a examina adecvat și de a răspunde principalelor mijloace pe care partea le expune.

Analizând expertiza întocmită de expertul Curtea constată că suprafața totală a terenului deținut de reclamant măsoară 6429 mp. deci mai mult cu 29 mp. față de suprafața menționată în actul de proprietate; terenul deținut de pârâtul măsoară 2051 mp. deci cu 149 mp. mai puțin decât în titlul său de proprietate. Expertul a concluzionat că părțile dețin terenurile din acte, cu plus și minus, și au hotar comun pe distanța de 31,70.

În condițiile în care intimatul reclamant deține în fapt mai mult teren decât rezultă din actele sale de proprietate, acestuia îi revenea sarcina de a dovedi, cu acte sau martori, că până la un anumit moment a deținut mai mult teren decât cel pe care îl stăpânește în prezent, că diferența dintre suprafața stăpânită anterior și cea stăpânită în prezent îi aparține și a fost ocupată fără drept de recurentul pârât. Astfel de probe nu au fost făcute în cauză. Conform sentinței de partaj, reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 6400 mp teren, suprafață pe care o posedă, conform expertizei (posedând chiar mai mult, cu 29 mp).

Cât privește acapararea vreunei suprafețe de teren de către pârât de la reclamant, esențială în cauză era Ordonanța Parchetului din 1 septembrie 2006, depusă în copie la fila 13 din dosarul de fond). Din acest act rezultă că plângerea penală formulată de împotriva lui, în sensul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, a fost soluționată prin prin scoatere de sub urmărire penală a învinuitului, cu motivarea că "fapta nu există". S-a mai reținut că gardul dintre proprietățile părților este pe același amplasament de 25 de ani. Această constatare contrazice afirmațiile reclamantului din acțiune, cum că pârâtul i-ar fi acaparat suprafața de teren în litigiu în anul 1990. Împotriva acestei ordonanțe nu s-a formulat plângere la instanță.

terenului reclamantului pe latura de est, menționată în actul de vânzare cumpărare din anul 1906, nu este o probă care să poată fi opusă în mod absolut recurentului pârât, întrucât acesta nu a fost parte în acest act. Era necesar ca această mențiune să fie sprijinită de alte probe. De asemenea, procesele verbale întocmite de autoritățile locale nu sunt probe concludente; autoritățile locale nu au competența de a efectua verificări de fapt în situații de genul celor aflate în litigiu; aceste înscrisuri urmează a fi reținute ca fiind doveditoare numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. În ce privește proba testimonială, la fond au fost audiați doi martori, ambii la propunerea reclamantului; martorul a precizat că nu cunoaște dacă pârâtul "a construit gardul pe terenul reclamantului"; martorul a arătat că este funcționar la primărie și că s-a deplasat la domiciliul reclamantului la sesizările acestuia, întocmind procesele verbale depuse la dosar; a precizat, însă, că nu cunoaște când s-a construit gardul pârâtului, însă "gardul pare vechi".

În raport de cele expuse, Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada de către intimatul reclamant a unui drept de proprietate pentru suprafața de teren revendicată, suprafață care excede celei din actele sale de proprietate, și că recurentul pârât i-ar fi ocupat acest teren, situație în care, pe fondul litigiului va fi respinsă atât cererea în revendicare cât și cea care are ca obiect obligație de a face (respectiv obligarea pârâtului de a ridica gardul construit în partea de sud a terenului reclamantului, respectiv în partea de nord a terenului pârâtului).

Sentința pronunțată la fond va fi menținută numai în ce privește modul în care a fost soluționat capătul de cerere ce a avut ca obiect obligarea pârâtului de a achita daune morale și materiale.

În baza art. 274 Cod pr.civilă intimatul reclamant va fi obligat la 1881 lei cheltuieli de judecată efectuate de recurentul pârât la fond și în căile de atac.

Recursul declarat de pârâtul va fi respins. Curtea constată că față de acest pârât s-a renunțat la acțiune de către intimatul reclamant, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 22 mai 2007. În aceste condiții nu a fost menționat în dispozitivul sentinței pronunțate la fond; el a fost conceptat și citat în cauză în căile de atac, însă întrucât sentința nu a fost pronunțată în contradictoriu cu acesta recursul său (formulat prin cerere comună cu pârâtul ) nu poate fi primit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 24 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și sentinței civile nr.3153 din 25 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.3153/25.05.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-.

Schimbă sentința în parte.

Respinge acțiunea în revendicare și obligație de a face.

Menține sentința numai în ce privește capătul de cerere în pretenții.

Obligă intimatul reclamant la 1881 lei cheltuieli de judecată, fond, apel și recurs, către recurentul.

Respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva aceleiași decizii.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red.jud.

Tehn.2 ex

Gh.

24.06.2009

Președinte:Paraschiva Belulescu
Judecători:Paraschiva Belulescu, Ionela Vîlculescu, Tatiana Rădulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Craiova