Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.76
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC " T" SA, prin reprezentant legal, cu sediul în T,- - 11, județul D, împotriva sentinței civile nr.1410 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în T,- - 11, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr- reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC T SA, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța aceasta să fie obligată să majoreze salariul de bază minim în valoare de 528 lei, în vigoare de la data de 01.01.2007, stabilit prin sentința definitivă și irevocabilă, ca urmare a pronunțării deciziei nr.693/24.07.2007 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI începând cu data de 1.04.2007 conform Actului Adițional nr.6/13.10.2006, art.3 și înlocuit la art. 80(2) salariul minim de bază cu valoarea nouă, să calculeze sporul de condiții nocive în funcție de noua valoare a salariului minim, aceea de 554 lei rezultată în urma majorării de 5% începând cu 01.04.2007, să recalculeze salariile de bază ale tuturor salariaților conform art.80.3 din în funcție de salariul minim de bază și să acorde diferențele ce vor rezulta tuturor salariaților, începând cu 01.04.2007.
În motivare, reclamantul a arătat că printr-o sentință rămasă irevocabilă ca urmare a pronunțării deciziei nr.693/24.07.2007 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI și prin actul adițional nr.6/13.10.2006 ce a suportat o modificare la art.80 alin.2, salariul minim de bază de 528 lei a fost înlocuit cu valoarea nouă de 554 lei, astfel că se impunea recalcularea în funcție de acesta, atât a sporului de condiții nocive, cât și a salariilor de bază ale tuturor salariaților, cu acordarea diferențelor corespunzătoare.
S-a atașat în copie decizia nr.693/24.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și dispoziția nr.607/20.03.2007 emisă de Directorul General al SC
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, întrucât prin decizia nr.693/24.07.2007 s-a stabilit că sporul pentru condiții nocive se calculează în funcție de un salariu minim de bază de 528 lei fără a se stabili nulitatea salariului minim de bază negociat de părți și prevăzut în Contractul Colectiv de muncă și înlocuirea lui cu noua valoare de 528 lei și asupra valorii salariului minim de bază existent pe rolul Tribunalului Dâmbovițao cauză ce face obiectul dosarului nr- în care sindicatul solicită ca salariul minim de bază valabil de la 01.01.2007 să fie de 576 lei.
La cererea părților cauza a fost suspendată în conformitate cu disp.art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă și a fost repusă pe rol ca urmare a soluționării dosarului nr- format ca urmare a trimiterii spre rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Dâmbovița anexându-se sentința civilă nr.132/190.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- și decizia nr.898/29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Prin sentința civilă nr.1410 din 24 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamantul T, în contradictoriu cu pârâta SC T SA, a obligat pârâta să majoreze salariul minim de bază în vigoare la 01.01.2007 cu 5 % începând cu 01.04.2007, cu recalcularea sporului de condiții nocive în funcție de noul salariu minim, cu recalcularea salariilor de bază ale tuturor salariilor și acordarea diferențelor rezultate în urma majorării salariului minim de bază.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.693/24.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr.486/4 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că de la 1 ianuarie 2007 sporul pentru condiții nocive se calculează în funcție de salariul minim de 528 lei lunar.
Totodată, prin actul adițional nr.6/13.10.2006 semnat de reprezentanții ambelor părți, în art.3 s-a statuat că începând cu 01.04.2007 salariile de bază ale tuturor salariaților se majorează cu 5 %.
De asemenea, tribunalul a reținut că potrivit sentinței civile nr.132/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- salariul minim de bază pe societate este de 576 lei, constatându-se nulitatea salariului minim de bază existent la nivel de societate începând cu 01.01.2007, această sentință fiind definitivă și irevocabilă prin decizia nr.898/29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Ca urmare, s-a constatat că susținerile pârâtei formulate în întâmpinare sunt neîntemeiate, în sensul că nu s-ar fi constatat nulitatea salariului minim negociat de părți.
Față de considerentele expuse și având în vedere hotărârile judecătorești menționate, precum și actul adițional nr.6/13.10.2008, cererea formulată de reclamant a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de recurs se referă la încălcarea dreptului de apărare a acesteia motivat de faptul că sentința a fost pronunțată la prima înfățișare după repunerea pe rol, înfățișare la care din motive obiective nici unul dintre reprezentanții societății nu s-a putut prezenta.
Încălcare dreptului la apărare, susține recurenta, este evidentă cu atât mai mult cu cât reprezentantul reclamantei a depus la dosar o serie de înscrisuri ce nu le-au fost comunicate, modificându-se obiectul cererii de chemare în judecată. De asemenea, se mai susține că, dacă instanța a avut în vedere această cerere a reclamantei considerând-o o precizare în sensul disp.art.132 alin.2 pr.civilă, această modificare trebuia comunicată și pârâtei recurente, astfel încât să aibă posibilitatea să-și formuleze apărări în funcție de aceasta modificare.
Un alt motiv de recurs se referă la încălcarea autorității de lucru judecat ce rezultă din decizia civilă nr.693/2009. Potrivit acestei decizii irevocabile sporul pentru condiții nocive se calculează începând cu 01.01.2007 în funcție de salariul minim de bază din societate de 528 lei.
În condițiile în care instanța de fond ar fi comunicat recurentei precizarea la acțiune, aceasta ar fi avut posibilitatea să arate ca există potrivnicie între decizia civilă nr.693/2009 și sentința civilă nr.132/2009, motiv pentru care s-a formulat și o cerere de revizuire în acest sens.
Un al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a modificat fără temei legal un act adițional încheiat cu ocazia negocierilor colective la nivelul unității pârâte.
Astfel, actul adițional nr.6/2006 este rezultatul negocierilor anuale colective aferente anului 2006, la momentul încheierii acestui act adițional părțile au avut în vedere nivelul de salarizare existent la data respectivei negocieri.
În condițiile în care reclamanta s-a adresat instanței și a obținut o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care în procente reprezintă o creștere a fondului de salarii de aproximativ 30% începând cu data de 01.01.2007, prevederile actului adițional nr.6/2006 nu mai pot fi considerate valide, întrucât consimțământul societății pentru încheierea acestui act devine viciat.
Astfel, se arată că societatea a fost în eroare cu privire la efectele respectivului act adițional, întrucât dacă la acel moment ar fi cunoscut că începând cu data de 01.01.2007 urma să se producă o altă majorare a fondului de salarii neprevizionată nu ar fi consimțit la încheierea respectivului act adițional.
Din lecturarea actului adițional reiese clar că negocierea a fost directă fără a se apela la repere care să determine schime de salarizare piramidale sau progresive. Cu alte cuvinte, arată recurenta, dacă la 01.04.2007 în societate nu exista niciun muncitor care să fie salarizat cu salariul minim de bază, acest salariu minim de bază nu avea nicio bază legală să fie majorat cu 5 %. În aceasta situație în care salariul minim de bază nu este majorat cu 5 %, deoarece la data de 01.04.2007 nu există niciun muncitor care să fie salarizat cu acest salariu de bază, nu există niciun temei pentru majorarea cu 5 % a sporului pentru condiții nocive.
La termenul de judecata din data de 11.11.2009, recurenta prin nota de ședință își completează motivele de recurs invocând și lipsa calității procesual pasive a reclamantei pentru a promova acțiunea.
Se arată că la data promovării acțiunii nu toți salariații erau membri de sindicat ai COST, iar atacarea unei clauze din contractul colectiv de muncă cu o acțiune in constatarea nulității ei afectează in măsură egală pe toți salariații societății, ceea ce impune acordul tuturor salariaților de a promova o asemenea acțiune sau o împuternicire specială a COST din partea salariaților nemembri ai săi pentru formularea unei asemenea acțiuni.
Mai mult decât atât la data la care s-a pronunțat sentința civilă nr.1410/2009 în societate erau doua sindicate reprezentative, iar parte din salariații reclamantei în luna noiembrie de fapt au aderat la celalalt sindicat încă dinaintea repunerii pe rol a cauzei.
Față de cele expuse recurenta a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare si modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată iar in subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița, spre a se verifica dacă reclamanta face dovada împuternicirii speciale din partea tuturor salariaților.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea va reține următoarele:
Referitor la motivul invocat de recurenta prin notele scrise, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, Curtea va constata că această excepție este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare.
Prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității unor dispoziții ale CCM la nivel de unitate.
Potrivit disp. art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996 nulitatea clauzelor contractuale din CCM se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.
În prezenta cauză o astfel de parte interesată este reclamantul T, în calitatea sa de reprezentant al unei părți importante dintre salariații societății. Mai mult, acest reclamant este parte semnatară a CCM la nivel de unitate, contractul producând efecte față de membrii acestui sindicat.
Faptul că o parte din membrii săi au aderat la o altă organizație sindicală, astfel că la nivelul societății erau înființate doua sindicate, precum și faptul că nu toți salariații societății parate sunt membrii de sindicat nu impietează asupra calității acestuia de a acționa în justiție în calitatea de reclamant, pentru apărarea drepturilor membrilor săi.
Prin urmare, Sindicatul Liber Independent are calitate procesuală activă, putând sta în judecată în calitate de reclamant în prezenta cauză.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea va reține că acesta este neîntemeiat, deoarece înscrisurile noi depuse de reclamant au fost reprezentate de decizia civilă nr. 898/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, decizie prin care s-a respins recursul pârâtei din prezenta cauza împotriva sentinței civile nr. 132/2009 a Tribunalului Dâmbovița, astfel că recurenta pârâtă nu poate susține ca nu a avut cunoștință de cuprinsul acestora, atât timp cât ea a fost partea care a generat judecata în recurs.
De asemenea, Curtea va reține că reclamanta nu a formulat o precizare la acțiune în înțelesul disp.art. 132 pr.civilă, ci a depus la dosarul cauzei, în urma soluționării dosarului - a Tribunalului Dâmbovița, sentința civilă nr.132/2009, precum și decizia civilă nr. 898/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-a respins recursul împotriva acesteia.
Nu se poate reține astfel critică formulată de recurentă, conform căreia i-a fost încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea înscrisurilor depuse de partea adversă sau a modificării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea va reține că și acesta este nefondat.
Astfel, obiectul prezentei pricinii îl constituie obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază minim în valoare de 528 lei, în vigoare de la data de 01.01.2007, stabilit prin sentința definitivă și irevocabilă, ca urmare a pronunțării deciziei nr.693/24.07.2007 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI începând cu data de 1.04.2007 conform Actului Adițional nr.6/13.10.2006, art.3 și înlocuit la art. 80(2) salariul minim de bază cu valoarea nouă, iar obiectul deciziei civile nr.693/2007 l-a constituit obligarea pârâtei la calculul si plata diferenței de spor de condiții nocive ca urmare a majorării salariului minim de bază de la 420 lei la 455 lei, începând cu data de 1.09.2005 până la 1.10.2006, să calculeze și să acorde diferențele tuturor salariaților începând cu data de 1.10.2006, spor de condiții nocive in funcție de valoarea salariului minim de bază de 478 lei rezultat in urma majorării salariilor de bază cu 5 %, și sporul de condiții nocive in funcție de valoarea salariului minim de bază de 576 lei începând cu 1.01.2007 ca urmare a majorării salariului de bază minim la nivel național și recalculării salariului de bază la nivel de unitate.
Astfel, după cum se vede obiectul celor două hotărâri este diferit constând în stabilirea unor valori salariale și sporuri în funcție de perioade distincte raportat la alt temei juridic.
Potrivit Actului Adițional nr.6/13.10.2006, se prevede următoarele: la art.1 "începând cu 01.10.2006, salariile de bază ale tuturor salariaților se majorează cu 5 %". Art.2 " Începând cu aceeași dată 01.10.2006, toți salariații combinatului vor beneficia lunar de o primă de stimulare materială întocmită la nivelul fiecărei secții. Stimularea materială se va acorda la lichidarea drepturilor salariale ale lunii următoare celei în care s-a făcut analiza îndeplinirii indicatorilor.
Art.3 prevede că" începând cu data de 01.04.2007 salariile de bază ale tuturor salariaților se majorează cu 5 %".
Dacă temeiul acțiunii ce a format obiectul deciziei civile nr.693/2007 se poate încadra in prevederile art.1 din Actul adițional nr.6/13.10.2006, temeiul prezentei acțiunii este art.3 din același act adițional.
Conform disp.art. 1201. civ. este autoritatea de lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, or așa cum se observă cea dea doua cerere de chemare în judecată are o cauza distinctă de prima, astfel că nu sunt incidente disp.art.1201 civil.
Nici susținerea recurentei că există potrivnicie între decizia civilă nr.693/2009 și sentința civilă nr. 132/2009, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, față de faptul că instanța de fond nu a fost investită să rezolve o cerere de revizuire, ci doar să pronunțe o hotărâre având în vedere disp.art.3 din Actul Adițional nr.6/13.10.2006 încheiat de părți.
În ceea ce privește cel de -al treilea motiv de recurs, referitor la faptul că instanța de fond a modificat fără temei legal un act adițional încheiat cu ocazia negocierilor colective, Curtea va reține că și această susținere este nefondată.
În realitate instanța de fond nu a făcut decât să aplice dispozițiile actului adițional la care face referire recurenta.
Faptul că societatea a fost în eroare cu privire la efectele respectivului act adițional, în sensul că dacă ar fi cunoscut că începând cu data de 01.01.2007 urma să se producă o altă majorare a fondului de salarii neprevizionată nu ar fi încheiat respectivul act, nu este de natura a anula dispozițiile acestuia.
De asemenea, nici susținerea că deoarece dacă la 01.04.2007 în societate nu există niciun muncitor care să fie salarizat cu salariul minim de bază, nu există baza legală pentru majorarea salariului minim de bază nu este întemeiată, deoarece din prevederile actului adițional nu reiese că majorarea salarială este condiționată în vreun fel de existența in societate a unui muncitor salarizat cu salariul minim de bază.
Față de aceste considerente, Curtea in temeiul disp.art.312 pr.civilă corob. cu disp.art.3041pr.civilă va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " T" SA, prin reprezentant legal, cu sediul în T,- - 11, județul D, împotriva sentinței civile nr.1410 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în T,- - 11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.4 ex./29.01.2010
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
