Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(560/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.781
Ședința public de la 7 mai 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se afl soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1316 A din24.10.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint avocat, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.110.054/24.02.2009, emis de Baroul Bucure ști - Cabinet de Avocat " ", aflat la fila 18 dosar și avocat, în calitate de reprezentant al intimatului-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.141.509/9.04.2009, emis de Baroul Bucure ști - Cabinet Individual, aflat la fila 19 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar chitanța nr.-/1/6.05.2009 în cuantum de 1.600 lei reprezentând taxa judiciar de timbru aferent pretențiilor solicitate și 5 lei timbru judiciar, taxe care au fost anulate de instanț.
Prțile declar c nu mai au alte cereri de formulat în cauz.
Curtea, având în vedere c nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, urmând ca prțile s pun concluzii cu privire la încadrarea efectiv a motivelor de recurs în ipoteza în care o are textul de lege prevzut de art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedur civil.
Avocatul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicit admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței de fond și, pe cale de consecinț admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecat privind taxa judiciar de timbru de la instanța de fond, de la apel și din recurs.
Arat c hotrârea instanței de apel cuprinde motive strine de natura pricinii, motiv de recurs prevzut de art.304 pct.7 din Codul d e procedur civil, având în vedere c nu a supus analizei în temeiul legii civile strile sufletești ale intimatului și nici nu a criticat modul de publicare a afirmațiilor în discuție, ci dimpotriv, a învederat dispozițiile art.998 și 999 din Codul civil.
Consider c instanța de apel, în mod greșit a înlturat susținerile reclamantei încercând s califice faptele învederate nu în lumina lor obiectiv - respectiv c afirmațiile defimtoare - ci, fie justificând starea de fapt ca fiind un efect subiectiv al intimatului, fie de a califica faptele învederate ca fiind "opinii" exprimate "cu respectarea dreptului la replic" în pres; nici nu a criticat modul cum afirmațiile prților au fost prezentate în ziarul respectiv, ci a investit instanța cu cererea de a analiza în raport de art.998-999 din Codul civil afirmațiile defimtoare fcute de intimatul la adresa reclamantei în ziarul.
Mai arat c doctrina juridic a stabilit c pentru angajarea rspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ urmtoarele condiții: fapta ilicit, prejudiciul produs, legtura de cauzalitate între fapta ilicit și prejudiciul suferit și existența vinovției celui care a cauzat prejudiciul.
Astfel c, în cauz a dovedit existența faptei ilicite în sensul c intimatul a fcut declarații neadevrate și defimtoare la adresa recurentei-reclamante în pres, respectiv în nr.21-23-29 mai 2006 și 22-30 mai - 5 iunie 2006 din revista. De asemenea, pârâtul face afirmații greșite, în sensul c a încheiat un contract cu reclamanta, deși a învederat și reiese în mod lipsit de orice echivoc din contractul aflat în copie la dosarul cauzei c aceasta nu a participat în nici un fel la încheierea contractului în discuție și nu l-a cunoscut pe pârât și c l-a rugat - împreun cu numitul - s o "ajute" s fac o producție.
În aprecierea caracterului defimtor al acestor afirmații neadevrate instanța trebuia s aib în vedere nu numai dac exist sau nu o dovad concret de bun sau ru platnic privind o obligație financiar pe care și-ar fi asumat-o sau nu, ci trebuie s raporteze acest lucru la activitatea profesional pe care o desfșoar, care îi asigur existența, și care îi impune ca exigența inclusiv lipsa oricrei bnuieli în privința bunei sale credințe în executarea obligațiilor pe care și le asum.
Este evident faptul c afirmațiile defimtoare ale intimatului i-au adus atingere dreptului la imagine și i-au produs în primul rând o suferinț moral, iar prejudiciul moral este cert având în vedere c este evident c s-au adus în mod public acuze grave nefondate, unele din afirmațiile denigratoare fiind chiar calomnii.
da cauzalitate dintre fapta ilicit a intimatului și prejudiciul suferit este de asemenea dovedit prin materialitatea faptelor; este cert faptul c afirmațiile defimtoare au aprut într-o revist cu difuzare la nivel național și de asemenea a dovedit fapta ilicit în discuție care prejudiciat-o atât moral cât și material.
Vinovția intimatului îmbrac forma intenției, pentru c este evident - și intimatul a recunoscut prin rspunsurile date la întrebrile 2, 4 și 5 din interogatoriu - faptul c nu a avut încheiat un contract cu reclamanta și c nu consider c ar fi datoare în baza contractului dintre cele dou societți comerciale care s-au obligat a realiza filmarea creației sale muzicale; prin urmare dac a recunoscut expres în fața instanței c nu îi este datoare nici o sum de bani și, totuși, a fcut afirmațiile defimtoare mai sus învederate în revista, este neîndoielnic faptul c a urmrit și a prevzut sau a acceptat defimarea, ofensarea acesteia.
Critic și modul în care instanța de apel a respins criticile reclamantei legate de contradictorialitatea motivației instanței de fond, învederând instanței c în cadrul motivrii instanțe de fond a reținut ca aparținând intimatului cele reproduse în articole între ghilimele, astfel cum se arat în sentinț în pagina 3 alin.6, pentru ca, în cadrul aceleiași motivri, la pagina 4, acest lucru s fie infirmat de aceeași instanț.
De asemenea, hotrârea instanței de apel este dat cu înclcarea legii, acest motiv de recurs fiind prevzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedur civil, în sensul c instanța a respins critica recurentei-reclamante faț de pronunțarea asupra ceea ce nu s-a cerut de ctre instanța de fond; a învederat faptul c instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, în sensul c, în mod neîntemeiat, în sentința civil nr.8848/05.11.2007 s-a reținut c ar fi solicitat daune materiale, în loc de daune morale, astfel cum a solicitat prin acțiune. Consider c instanța de apel a înclcat prevederile imperative ale art.129 alin.6 din Codul d e procedur civil, în sensul c în toate cazurile, judectorii hotrsc numai asupra obiectului cererii deduse judecții, precum și a prevederilor art.129 alin.5 din Codul d e procedur civil, respectiv c judectorii au îndatorirea s struie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeal privind aflarea adevrului în cauz.
Ori, în msura în care exist o greșeal depistat chiar de instanța de control, iar aceasta poart asupra naturii pretențiilor deduse judecții, consider c prejudiciul este evident, iar soluția instanței de apel este vdit nelegal.
Avocatul intimatului-pârât, având cuvântul, consider c recursul este motivat pe aspecte de netemeinicie și nu pe aspecte de nelegalitate, astfel c înțelege s invoce excepția de nulitate a recursului, în conformitate cu dispozițiile art.3021al.1 pct.3 din Codul d e procedur civil, recurenta invocând numai aspecte ale fondului cauzei, neexistând nici un motiv de nelegalitate a deciziei recurate în dezvoltarea motivelor de recurs.
În subsidiar, în cazul în care nu va fi luat în considerare excepție invocat, solicit respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecat, conform chitanței nr.207/15.04.2009, pe care o depune la dosar; de asemenea, depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.8848/05.11.2007, Judectoria Sectorului 2 Bar espins excepția prematuritții cererii având ca obiect plata daunelor cominatorii, a respins acțiunea formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiat, a obligat reclamanta la plata ctre pârât a cheltuielilor de judecat în sum de 800 RON.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a avut în vedere urmtoarele considerente de fapt și de drept;
La data de 16.02.2006, între societatea comerciala reprezentat de pârât, C Studio Video Art L și C SRL, reprezentat de impresarul pârâtei, a fost încheiat contractul de execuție de lucrri nr.24 (fila 67 dosar) având ca obiect executarea de ctre societatea pârâtului a unei producții audio-video cu TV cu 6 camere, macara și personal tehnic, producția urmând a se realiza la de Stat B la data de 17.02.2006, valoarea lucrrii fiind de 1500 Euro + TVA.
În fapt, acest contract a vizat înregistrarea unui spectacol susținut de reclamant la de Stat B, la data susamintit, așa cum reiese din întrebarea nr.17 din interogatoriul administrat pârâtului (fila 89)(inclusiv difuzarea acestuia în cadrul programelor B 1 TV).
Conform înscrisului depus la fila 93, emanând de la 1 TV, instanța a reținut c materialul conținând înregistrarea spectacolului susținut de reclamant în data de 17.02.2006 a fost difuzat fr a se constata probleme tehnice, astfel c pârâtul a fcut dovada executrii de ctre firma pe care o reprezint a contractului încheiat cu SC SRL.
Din declarația martorului, coroborat cu înscrisurile atașate la dosar, instanța a reținut c, dup susținerea spectacolului, între prți s-a instalat o stare de tensiune datorat unor neînțelegeri cu privire la executarea contractului de ctre SC SRL, reprezentat de impresarul reclamantei.
Pe fondul acestei stri tensionate, în cadrul unei discuții private purtate de pârât cu directorul Revistei, pârâtul și-a exprimat nemulțumirea faț de colaborarea cu reclamanta și impresarul acesteia, astfel c martorul, în calitate de director al revistei, a hotrât detalierea subiectului, așa cum reiese din declarația acestuia (fila 129).
Tot din declarația martorului, audiat din oficiu de instanț, coroborat cu interogatoriile administrate, reiese c redactorul revistei a contactat telefonic ambele prți pentru a-și exprima fiecare punctul de vedere asupra modalitții de executare a contractului, ocazie cu care au fost publicate articolele incriminate de reclamant, conținând extrase din discuțiile telefonice purtate cu acestea, dar și comentariile personale ale reporterului pe marginea subiectului.
Instanța a reținut c în motivarea cererii reclamanta nu a artat care anume expresii publicate în articole i-au lezat imaginea, afirmând doar c "i s-au adus acuze de natur a-i afecta imaginea public", c pârâtul ar fi declarat c "i-a dat țeap" și c "este vinovat de neîncasarea unor sume de bani", în final concluzionând c a existat o campanie defimtoare la adresa sa.
Analizând cele dou articole publicate de Revista în numerele 21/23-29 mai 2006 și nr.22/30.05-05.06.2006 (filele 84, 85), precum și titlul primului articol publicat pe prima pagin a revistei (fila 84) instanța a reținut c în titlu apare formula " acuzat c a dat o țeap".
În privința acestei formule, din declarația martorului, director al revistei, coroborat cu rspunsul pârâtului la întrebarea nr.14 a interogatoriului (fila 89) și rspunsul reclamantei la întrebarea nr.4 a interogatoriului, instanța a constatat c pârâtul nu a fost auzit declarând c reclamanta i-ar fi dat țeap, iar titlurile revistei sunt creația autorului articolului și nu declarația pârâtului.
De asemenea, instanța a mai reținut din declarația Directorului Revistei c politica editorial prevede c în articol declarațiile prților sunt redate între ghilimele, restul reprezentand creația semnatarului articolului.
Faț de aceste dovezi administrate în cauz, instanța a constatat c pârâtul nu se face vinovat de acuzarea reclamantei c i-ar fi dat țeap, aceste cuvinte aparținând semnatarului articolului, care a și dat titlul acestuia publicat pe prima pagin.
Din analiza conținutului articolului publicat în nr.21 al Revistei, respectiv a mențiunilor publicate între ghilimele, instanța a reținut c nu exist nici o alt declarație a pârâtului de natur a afecta imaginea public a reclamantei, acesta nefcând altceva decât s povesteasc versiunea sa asupra modalitții în care s-a desfșurat colaborarea cu firma de impresariat a reclamantei.
Instanța a constatat c declarația conform crora "reclamanta și iubitul ei l-au rugat s-i ajute", despre care reclamanta a afirmat c este mincinoas, nu este de natur a aduce atingere imaginii sale publice și, totodat, nu a fost combtut în cauz cu nici un mijloc de prob. Dac a existat sau nu vreo solicitare din partea reclamantei pe aspectul acordrii unui ajutor de ctre pârât în realizarea spectacolului prezint o minim relevanț în prezenta cauz și, chiar în eventualitatea în care așa s-ar fi petrecut lucrurile, instanța a constatat c acest aspect nu este de natur a prejudicia în vreun fel imaginea reclamantei.
În continuare, în numrul 22 al Revistei subiectul a fost continuat de autor, revista publicând declarații noi ale celor dou prți implicate.
Astfel, instanța a reținut c articolul demareaz cu declarația reclamantei, care condamn declarațiile pârâtului conform crora acesta ar fi susținut c " nu mi-a dat banii" - deși o astfel de declarație nu a fost publicat în numrul anterior al revistei - și continu cu declarația de rspuns a pârâtului.
Autorul articolului a susținut c pârâtul i-ar fi declarat c reclamanta îi datoreaz 30 de milioane lei și c "este incapabil s plteasc o producție de televiziune", precum și c reclamanta și impresarul su au atitudine de escroci.
În ceea ce privește datoria înregistrat ctre societatea pârâtului, instanța a constatat din înscrisurile de la filele 69, 70 c societatea reprezentat de impresarul reclamantei avea obligația de a achita suma de 6256 RON, din care a pltit cu chitanța de la fila 70 doar suma de 3250 RON, rmânând așadar o diferenț de 3.006 RON.
În condițiile în care pârâtul a fcut dovada creanței pe care o deține, reclamanta la rândul su, nu a fcut dovada c societatea prin intermediul creia și-a asigurat înregistrarea prestației și difuzarea acesteia pe postul de televiziune B 1 TV ar fi achitat suma de bani datorat în baza contractului.
Este adevrat c din punct de vedere juridic ținut la plata sumei de bani este societatea SC SRL și nu reclamanta, dar instanța a avut în vedere c declarația reclamantului a fost dat în contextul strii conflictuale create și având în vedere c persoana cu care a contractat pârâtul este impresarul reclamantei, care a acționat în interesul acesteia. Este astfel ușor de înțeles motivul pentru care pârâtul s-a exprimat în sensul c reclamanta și impresarul su i-ar datora suma de bani, acesta fiind convins c a tratat cu cele dou persoane fizice și nu cu persoana juridic parte în contract. Acesta este și motivul pentru care, referindu-se tot la reclamant, pârâtul a susținut c aceasta nu este capabil s plteasc o producție de televiziune, dovada plții parțiale fiind fcut cu actele de la dosar.
În ceea ce privește declarația conform creia reclamanta și impresarul su "au atitudine de escroci", instanța a reținut c prin aceast expresie se apreciaz asupra atitudinii impresarului reclamantei în raport de obligația acestuia de a achita debitul restant, dar și asupra atitudinii reclamantei manifestat atunci când a fost abordat pe tema restanței la plata debitului.
Pârâtul a negat îns c ar fi folosit aceste cuvinte la adresa reclamantei, iar acesteia din urm, în raport de dispozițiile art.1169 Cod civil, îi revenea sarcina probei, respectiv obligația de a dovedi identitatea dintre cuvintele consemnate de reporter și cele folosite de pârât, precum și c aceste cuvinte au fost exprimate sub forma unei declarații de pres ce urma a fi publicat în revist.
Declarația martorului conform creia cuvintele expuse între ghilimele în articol sunt cuvintele prții nu este de natur a reprezenta, singur, dovad deplin asupra faptului c pârâtul a declarat într-adevr c reclamanta are atitudine de escroc. De altfel, din declarația aceluiași martor mai reiese și c rspunderea pentru cele publicate o poart semnatarul articolului.
Faț de toate aceste aspecte, instanța a constatat c în cauz nu s-a fcut dovada existenței faptei ilicite a pârâtului, de natur a leza imaginea public a reclamantei și care s conduc la repararea prejudiciilor de imagine create acesteia prin plata daunelor morale ori prin publicarea hotrârii într-un cotidian central din cele indicate în cerere astfel c, în raport de dispozițiile art.998-999 cod civil a respins cererea având ca obiect angajarea rspunderii civile delictuale a acestuia.
În ceea privește daunele materiale, instanța a reținut c nici acestea nu au fost dovedite de reclamant.
Astfel, deși la întrebarea nr.11 a interogatoriului administrat reclamantei aceasta a rspuns c a pierdut un contract cu firma La datorit publicațiilor aprute în pres, la dosar nefiind îns depuse dovezi cu privire la existenta unui astfel de agreement.
În ceea ce privește contractul pierdut cu firma de plasament de forț de munc, instanța a reținut c reclamanta a înțeles s dovedeasc convenția prților cu declarația martorului I, care nu se coroboreaz cu nici o alt prob și este contradictorie. Astfel, inițial martorul a declarat c hotrâse înființarea unei firme de plasament de forț de munc și demarase discuțiile cu reclamanta și impresarul su pentru a deveni imaginea firmei, dar s-a renunțat la colaborare datorit informațiilor aprute în pres. Ulterior îns, martorul a declarat c nu s-a ales o alt imagine a firmei deoarece s-a renunțat integral la proiect, ceea ce conduce la concluzia c proiectul nu era unul "palpabil", în curs de realizare, ci doar în stadiul de idee. De asemenea, instanța a mai reținut c deși martorul a indicat alte persoane publice cu care negociase înlocuirea reclamantei ca imagine a firmei, la dosar nu au fost produse dovezi în susținerea declarațiilor martorului ori vreo propunere de contract conținând suma negociat.
Referitor la concertele programate și anulate datorit aparițiilor în Revista a declarațiilor incriminate, instanța a reținut c nici în legtur cu acest aspect nu au fost produse dovezi la dosar.
Faț de aceste aspecte, instanța a constatat c reclamanta nu a fcut dovada eventualelor prejudicii materiale suportate ca urmare a publicrii celor dou articole de Revista și, în raport de dispozițiile art.998, 999 Cod civil, nefiind îndeplinite condițiile existenței unei fapte ilicite a pârâtului ori a prejudiciilor cauzate de acesta, reclamantei, instanța a respins cererea reclamantei având ca obiect obligația de a face și pretenții reprezentând daune morale și daune materiale, ca neîntemeiate.
Instanța a reținut c reclamanta a solicitat, în subsidiar, și obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, cerere în legtur cu care a fost invocat de pârât excepția prematuritții, unit cu fondul cauzei în temeiul art.137 Cod procedur civil.
Instanța a respins excepția invocat de pârât pentru aceea c atunci când debitorul persist în refuzul executrii silite a obligațiilor sale, în speț a obligației de publicare pe cheltuiala sa a hotrârii într-un cotidian central, instanța poate dispune obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii.
Daunele cominatorii reprezint un mijloc de constrângere a debitorului s-și îndeplineasc în natur obligația, astfel c obligația de plat a acestora ia naștere de la momentul întârzierii executrii obligației.
În cauz, instanța a reținut c dreptul de a pretinde daunele cominatorii ia naștere în patrimoniul debitorului din momentul în care refuzul debitorului de a pune în executare de bun-voie hotrârea este clar exprimat, cuantumul daunelor putând fi stabilit îns anticipat de ctre instanț.
Astfel, a reținut c reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la publicarea hotrârii de condamnare, în cazul în care ar exista o astfel de hotrâre, într-un cotidian central, obligația de a face czând exclusiv în sarcina acestuia. Este evident c soarta acestui capt de cerere subsidiar depinde de soarta cererii principale, prin care s-a solicitat "condamnarea" pârâtului, dar acest aspect nu influențeaz momentului în care i-a naștere dreptul de a solicita stabilirea daunelor cominatorii, ci are legtur mai degrab cu soarta cererii accesorii în raport de soarta principalului.
Faptul c daunele cominatorii au fost stabilite doar sub rezerva admiterii cererii principale nu are influenț asupra momentului nașterii dreptului de a le solicita, reclamantul având posibilitatea ca o dat cu formularea captului principal de cerere s solicite și stabilirea daunelor cominatorii, efectele producându-se îns la expirarea termenului stabilit pentru executarea de bun-voie a obligației.
Prin decizia civil nr.1316 A/24.10.2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamant, împotriva sentinței civile nr.8848/2007 a Judectoriei Sectorului 2 B, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecat formulat de apelanta - reclamant, ca neîntemeiat, a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecat formulat de intimatul - pârât și a obligat apelanta - reclamant la plata ctre intimatul - pârât a sumei de 1.000 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a avut în vedere, în esenț, aceleași considerente de fapt și de drept retinute de prima instanța, în ceea ce privește critica referitoare la condițiile angajrii rspunderii civile delictuale.
Concluzia instanței de apel a fost în sensul c între prți, în aceeași revist și în numere consecutive, a avut loc un schimb de opinii, cu respectarea dreptului la replic, care îns nu a fost de natur a aduce atingere reputației și imaginii publice a reclamantei.
În ceea ce privește cea de-a doua critic din apel, tribunalul a reținut c hotrârea primei instanțe nu cuprinde motive contradictorii, apreciind c faptul incriminat-contradictorialitatea este numai consecința desprinderii din context a argumentelor avute în vedere de prima instanț.
Referitor la chestiunea daunelor materiale( care nu au fost cerute prin petitul acțiunii), tribunalul a apreciat c, faț de temeiul juridic al acțiunii, respectiv neîndeplinirea condițiilor rspunderii civile delictuale și lipsa unei dispoziții explicite a instanței relative la daunele materiale, aspectul reclamat apare ca fiind lipsit de relevanț(nu a produs nici un fel de efecte juridice asupra prților, respectiv nici prejudiciu pentru reclamant)
Împotriva deciziei tribunalului a formulat cerere de recurs la data de 05.03.2009, reclamanta, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței instantei de fond și, pe cale de consecinț, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat.
Prioritar, s-a învederat instanței c, prin cererea ce a fcut obiectul dosarului nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu intimatul, obligarea acestuia la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei și a cheltuielilor de judecat ca urmare a declarațiilor date de pârât în ziarul nr.21123-29 mai 2006, prin care acesta îi aducea acuze care i-au afectat și îi afecteaz imaginea public, atitudine care a continuat și în numrul urmtor al revistei, respectiv nr.22/30 mai - 5 iunie 2006, numr în care acesta susține c reclamanta, personal, i-ar fi datoare 3000 lei, fr a preciza cum a ajuns la acest cuantum și de unde rezult acest obligație financiar a reclamantei ctre el.
Recurenta a mai precizat în expunerea de motive c, în calitatea sa de artist, a fost implicat în realizarea unui proiect muzical, respectiv concertul " ", la care au participat mai multe persoane și instituții, concert care urma a fi filmat pentru a fi transmis la televiziunea B 1 TV, în trei seri, timp de o or, și pentru a realiza un, care s fie scos pe piaț pentru a susține campania antiplayback care a stat la baza inițierii acestui concert.
Pentru realizarea filmrii în discuție, firma organizatoare, C L, reprezentat de, a angajat firma C Studio Video Art L, reprezentata-de intimatul-pârât.
Cu toate c obligațiile contractuale stabilite între cele dou societți comerciale nu o privesc pe reclamant, intimatul a fcut acuzații grave la adresa acesteia, susținând în numerele indicate din revista c, împreuna cu ar fi "cerut ajutorul" în realizarea filmrii în discuție, c și reclamanta ar fi "încheiat contractul" în baza cruia s-a realizat filmarea, c reclamanta "nu i-am dat banii" pentru filmarea realizat, c i-ar fi adus "injurii", c împreuna cu ar fi "escroci pe faț", c ar fi "incapabil s pltesc o producție de televiziune".
Aceste declarații au fost fcute, în opinia recurentei, pe fondul faptului ca a refuzat s se implice în lucruri de natur contractual, iar acest refuz a generat atacurile gratuite și nedemne din revista, intimatul punându-i numele într-o lumina nefavorabil faț de public și, precum și faț de cei cu care aceasta colaboreaz în domeniul muzical, fiindu-i astfel îngreunate negocierile pentru semnarea unor contracte și, în unele cazuri, campania de defimare a pârâtului dus împotriva sa, având drept rezultat pierderea unor contracte importante.
de situatia de fapt redata anterior, recurenta sustine ca decizia civil nr.1316 A/24.10.2008 este netemeinic și nelegal, sub urmatoarele aspecte;
Hotrârea instanței de apel cuprinde motive strine de natura pricinii, motiv de recurs prevzut de art.304 pct.7 Cod procedur civil.
Astfel, în soluționarea primului motiv de apel care se referea la aplicarea greșit a legii - în sensul c deși instanța de fond a reținut c în cauz sunt aplicabile dispozițiile art.998-999 Cod civil, totuși faptele reținute au fost greșit calificate, în raport cu exigențele acestor prevederi legale - instanța de apel respinge susținerile apelantei cu urmatoarea motivatie; "atitudinea subiectiv a pârâtului care s-a rsfrânt și asupra reclamantei a fost consecința direct a raporturilor personale existente între reclamant și impresarul acesteia, respectiv o relație de natur afectiv"
Tribunalul a mai retinut, in legatura cu acest aspect, și "responsabilitatea care îi revenea reclamantei, ca obligație de diligenț, prin prisma faptului c alegerea impresarului a fost fcuta de ctre aceasta, iar o alegere potrivit, care presupunea și onorarea obligațiilor contractuale, nu poate fi ignorat. "
S-a retinut totodata c "între prți, în aceeași revista și în numere consecutive, a avut loc un schimb de opinii, cu respectarea dreptului la replic, care îns nu au fost de natur a aduce atingere reputației și imaginii reclamantei".
Deși instanței de apel i s-a supus spre analiz un material de pres defimtor, deși reclamanta a învederat în mod explicit c s-a adresat instanței pentru ca cel care a fcut afirmațiile defimtoare s fie sancționat în conformitate cu legea aplicabil situației de fapt explicit prezentate, totuși instanța de apel, în mod greșit a înlturat susținerile sale, încercând s califice faptele învederate nu în lumina lor obiectiv - respectiv ca afirmații defimtoare - ci, fie justificând starea de fapt ca fiind un efect subiectiv al intimatului faț de raporturile sale afective cu un terț - lucru care în mod evident nu are relevanț în cauz, instanța neavând rolul de a psihanaliza tririle subiective ale intimatului -, fie de a califica faptele învederate ca fiind "opinii" exprimate "cu respectarea dreptului la replic" în pres.
Or, este lesne de constatat faptul c nu a investit instanța cu o acțiune împotriva ziarului și nici nu a criticat modul cum afirmațiile prților au fost prezentate în ziarul respectiv, ci a investit instanța cu cererea de a analiza în raport de art.998- 999 Cod civil afirmațiile defimtoare fcute de intimatul la adresa reclamantei în publicația menționat.
Astfel, instanța de apel nu a fcut nici o analiza a afirmațiilor pe care le-a prezentat pe larg și în mod explicit, în schimb instanța a motivat "suprarea" intimatului - pe care o consider, surprinztor, ca fiind justificat, apreciind, în absența oricrei probe, c nu ar fi depus diligențe ca suma pretins de intimat s fie pltita de o terț societate comercial - și a calificat afirmațiile defimtoare ca fiind "opinii" exprimate de intimatul "suprat" și "opiniile" reclamantei prezentate echitabil în același ziar.
Solicit ca instanța de recurs s constate c aceste considerente sunt strine de natura pricinii, de vreme ce nu a suspus analizei în temeiul legii civile, strile sufletești ale intimatului și nici nu a criticat modul de publicare a afirmațiilor în discuție.
Dimpotriv, recurenta a învederat c, potrivit art.998 Cod civil,: "Orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greșeal s-a ocazionat, a-l repara.", iar potrivit art.999,: "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa."
Plecând de la aceste prevederi legale, doctrina juridic a stabilit c pentru angajarea rspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ urmtoarele condiții: fapta ilicita, prejudiciul produs, legtura de cauzalitate între fapta ilicit și prejudiciul suferit și existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciul.
1. Fapta ilicit-în cauza de faț, reclamanta a dovedit existența faptei ilicite, în sensul c intimatul a fcut declarații neadevrate și defimtoare la adresa sa, în presa, respectiv în nr.21/23-29 mai 2006 și 22/30 mai - 5 iunie 2006 din revista.
Declarațiile neadevrate și defimtoare sunt înscrise cu ghilimele în articolele de pres invocate, acestea fiind urmatoarele;- "nu i-am dat banii"; i-ar fi adus "injurii"; c împreuna cu ar fi "escroci pe faț"; ca ar fi "incapabil s pltesc o producție de televiziune".
De asemenea, pârâtul a afirmat,: " Au încheiat contractul cu mine " - deși, așa cum a învederat și cum reiese în mod lipsit de orice echivoc din contractul aflat în copie la dosarul cauzei, reclamanta nu a participat în nici un fel la încheierea contractului în discuție și nu l-a cunoscut pe pârât, (vzându-l pentru prima dat în ianuarie 2007) -și c l-ar fi rugat, împreuna cu, s-l "ajute" s fac o producție.
Prin aceast construcție mincinoas potrivit creia recurenta ar fi solicitat "ajutorul" intimatului în realizarea filmrii - sugerându-le astfel o stare de necesitate și de lips de alternativ - pârâtul a indus publicului ideea c, deși el a fcut mai mult un gest omenos, acceptând pretinsa sa solicitare de ajutor concretizând ajutorul sau prin încheierea contractului - la care și recurenta ar fi fost parte - procurând "crema colaboratorilor", și realizând filmarea și predând caseta, totuși recurenta - în loc de plata prețului contractului și, eventual, mulțumirile care i s-ar fi cuvenit prin prisma faptelor sale - nici nu i-a dat banii și i-ar fi adus acuze nedrepte și chiar și "injurii".
Astfel, reporterul revistei reproduce, cu ghilimele, declarațiile intimatului fcute la adresa recurentei, iar sensul acestor declarații defimtoare nu poate fi altul decât cel învederat.
Aceast concluzie rezult cu claritate și din declarația pe care intimatul a dat-o în numrul urmtor al aceleiași reviste, numr în care sunt citate urmtoarele afirmații ale pârâtului,: "Dac ar fi spus c nu are bani, i-aș fi spus c nu eop roblem. Firma mea este una mult prea puternic, nu stau în cele 30 de milioane pe care mi le datoreaz, dar atitudinea lor de escroci pe faț m-a deranjat extrem de tare. Adevrul este c domnișoara, care se tot laud c pltește zeci de mii de euro pentru un videoclip, este incapabil s plteasc o producție de televiziune."
Dac declarația din revista nr.21123-29.05.2006 nu ar fi fost adevrata și intimatul nu ar fi facut-o, știind c urmeaz a fi reprodus în pres, c reclamanta nu i-a dat banii - deși ar fi încheiat cu acesta un contract, iar pârâtul ar fi executat contractul ireproșabil, și acesta în condițiile în care contractul în discuție s-ar fi încheiat din partea pârâtului mai mult din generozitate și solidaritate uman, respectiv pentru c a fost rugat s-i dea ajutor - atunci nu ar fi existat nicio declarație a intimatului în numrul 22 al revistei sau, dac ar fi fost, acesta ar fi fost de negare categoric a afirmațiilor din numrul 21 al revistei. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Așa cum le-a reprodus integral, afirmațiile intimatului din numrul 22 al revistei vin s configureze portretul mincinos și denigrator pe care a încercat s i-l fac faț de publicul larg, faț de persoanele cu care reclamanta colaboreaz, faț de familia și prietenii acesteia.
ar fi fost în locul recurentei s-ar fi simțit jignit, denigrat, calomniat, pentru c dreptul la imagine aparține fiecrei persoane, iar ocrotirea acestui drept este consfințit de art.30 alin.6 din Constituție.
Cu atât mai mult cu cât recurenta, în calitate de artist, este cunoscut publicului larg prin realizrile sale profesionale, în biografia sa înregistrându-se multe premii și concursuri câștigate, colaborri cu artiști de renume, concerte și producții artistice unanim recunoscute pe plan intern și internațional.
Totodat, este cât se poate de nejustificat ca asemenea afirmații s fie calificate drept "opinii", din moment ce opinie înseamn "prere", ori în cauza de faț, intimatul a fcut "afirmații", nelsând nici un dubiu atunci când afirm, "nu i-am dat banii"; i-ar fi adus "injurii"; împreun cu ar fi "escroci pe faț"; c ar fi "incapabil s pltesc o producție de televiziune". Așa fiind aserțiunea instanței de apel în acest sens este lipsit de orice temei, textul suspus analizei nelsând loc nici unui dubiu și nici unei presupuneri.
În aprecierea caracterului defimtor al acestor afirmații neadevrate instanța trebuia s aib în vedere, nu numai existenta sau nu a unei obligații financiare intre cele doua societati, ci trebuia s raporteze acest lucru la activitatea profesional pe care o desfșoar, care îi asigur existența, și care îi impune ca exigența inclusiv lipsa oricrei bnuieli în privința bunei sale credințe în executarea obligațiilor pe care și le asum
Prejudiciul. A învederat atât instanței de fond cât și instanței de apel c în cauz este dovedit existența unui prejudiciu material, constând în pierderea unui contract în valoare de 15.000 euro cu firma de plasament de forț de munc, declarația martorului Iac onfirmat fr dubiu existența acordului realizat între prți.
Pe de alt parte, este evident faptul c afirmațiile defimtoare ale intimatului i-au adus atingere dreptului la imagine și i-au produs în primul rând o suferinț moral, iar prejudiciul moral este cert având în vedere c este evident c i s-au adus în mod public acuze grave nefondate, unele din afirmațiile denigratoare fiind chiar calomnii.
de. de cauzalitate dintre fapta ilicit a intimatului și prejudiciul suferit este, de asemenea, dovedit prin materialitatea faptelor.
Este cert faptul c afirmațiile defimtoare au aprut într-o revist cu difuzare la nivel național și, de asemenea, a dovedit faptul c fapta ilicit în discuție a prejudiciat-o atât moral cât și material.
Vinovția. Vinovatia intimatului îmbrc forma intenției, pentru c este evident - și intimatul a recunoscut prin rspunsurile date la întrebrile 2, 4 și 5 din interogatoriu - faptul c nu a avut încheiat un contract cu recurenta și c nu consider c i-ar fi datoare în baza contractului dintre cele dou societți comerciale care s-au obligat a realiza filmarea creației sale muzicale din cadrul concertului " ".
Prin urmare, dac a recunoscut expres în fața instanței c nu îi este datoare nici o sum de bani și, totuși, a fcut afirmațiile defimtoare mai sus învederate în revista, este neîndoielnic faptul c a urmrit și a prevzut sau a acceptat defimarea, ofensarea reclamantei.
De asemenea, este fr tgada faptul c intimatul a dat o declarație de pres cunoscând c vorbește cu reporterul revistei și c acesta îi solicita comentariile tocmai pentru a fi reproduse ca atare în revista, lucru care de altfel, s-a și întâmplat.
Mai mult decât atât, intimatul, fiind contactat înc o dat de același reporter nu a negat sau retras afirmațiile anterioare ce au fost publicate în revista al crei prepus îl chestiona, ci, dimpotriv a întrit afirmațiile mincinoase anterioare și a culminat cu afirmația calomnioas potrivit creia ar avea o atitudine de "escroc".
Acest lucru rezult cu claritate și din declarația martorului care a confirmat, atât faptul c ceea ce este înscris între ghilimele îi aparține intimatului, cât și faptul c acesta avea cunoștința de faptul c cele spuse vor fi publicate în ziar.
Prin urmare, fapta ilicit în mod neîndoielnic a fost svârșit cu vinovție în forma intenției.
II. Hotararea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijin, motiv de recurs prevzut de art.304 pct.7 Cod procedur civil.
Recurenta este nemultumita de modul in care instanța de apel a respins criticile acesteia legate de contradictorialitatea motivației instanței de fond. Astfel, a învederat instanței de apel c în cadrul motivrii, instanța de fond a reținut ca aparținând intimatului cele reproduse în articole între ghilimele, astfel cum se arat în sentinț în pagina 3 alin.6, pentru ca, în cadrul aceleiași motivri, la pagina 4 acest lucru s fie infirmat de aceeași instanț.
Astfel, în cadrul motivrii la pagina 3 alin.6 instanța de fond consemneaz, "instanța va mai reține din declarația Directorului revistei c. în articol declarațiile prților sunt redate în ghilimele iar restul reprezint creația semnatarului articolului. Din analiza conținutului articolului publicat în nr.2 al revistei, respectiv a mențiunilor publicate în ghilimele, instanța va retine. ".
În pagina 4 alin.8 aceeași instanț consemneaz: "Declarația martorului conform creia cuvintele expuse între ghilimele în articol sunt cuvintele prții nu este de natur a reprezenta, singur, dovada deplin asupra faptului c pârâtul a declarat într-adevr c reclamanta are atitudine de escroc.".
Prin urmare, pe o pagin instanța analizeaz conținutul unui articol dând valoare de adevr declarațiilor exclusive ale martorului potrivit crora declarațiile pârâtului sunt cele relatate între ghilimele.
Aceast premis, considerat de instanța de fond ca fiind valabil în stabilirea adevrului în cauz, ar fi condus la admiterea acțiunii în cazul în care instanța ar fi gsit în cele relatate între ghilimele afirmații de natur s o conving c sunt defimtoare.
Dar acesta prezumție este valabil numai pentru raționamentul juridic fcut pe pagina 3 hotrârii, nemaifiind valabil și pe pagina 4 aceleiași hotrâri.
Așa fiind, instanța de apel, în loc s analizeze acest motiv se rezuma în a respinge critica ca fiind nefondat.
Pe de alt parte, chiar și dac ar fi scos din context orice argumentație a instanței de fond, hotrârea de fond ar fi fost legal numai dac ar fi existat o consecvenț a raționamentelor în motivarea hotrârii, împrejurare care este infirmat în mod evident în cazul de fața.
III. Hotrârea instanței de apel este dat cu înclcarea legii, motiv de recurs prevzut de art.304 pct.9 Cod procedur civil.
In cadrul acestui motiv, recurenta critica faptul ca instanța de apel a respins critica reclamantei faț de pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut de ctre instanța de fond.
Astfel, a învederat faptul c instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, în sensul c, în mod neîntemeiat, în sentința civil nr.8848/05.11.2007 s-a reținut c ar fi solicitat daune materiale, în loc de daune morale, astfel cum a solicitat prin acțiune.
Deși instanța de apel a confirmat critica, totuși, în mod nelegal, instanța consider c și acest motiv trebuie respins ca nefondat având în vedere c " acțiunea a fost respins., iar pe de alt parte nu a dat nici o dispoziție privind daunele materiale, analizarea acestui aspect apare ca lipsit de relevanț, întrucât nu a produs nici un fel de efecte juridice asupra prților, nici un prejudiciu asupra reclamantei."
Argumentând în acest fel soluția la care s-a oprit, instanța de apel a înclcat prevederile imperative ale art.129 alin.6 Cod procedur civil, potrivit cruia: "În toate cazurile, judectorii hotrsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații", precum și a prevederilor art.129 alin.5: "Judectorii au îndatorirea s struie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeal privind aflarea adevrului în cauz".
Prin întâmpinarea formulat la data de 16.04.2009, intimatul solicit respingerea recursului, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecat.
A susținut c primul și al doilea motiv de recurs dezvolt, dup aprecierea intimatului, aspecte de netemeinicie, și nu de nelegalitate.
Intimatul a susținut c ambele instanțe de fond au reținut corect faptele și a analizat fiecare element de natur a aduce un prejudiciu moral reclamantei.
În cauza de faț, instanțele nu au putut reține existența faptei ilicite de natur a angaja, alturi de celelalte condiții prescrise de lege, rspunderea civil delictual.
În ceea ce privește prejudiciul moral, sarcina probei îi revenea reclamantei, în temeiul dispozițiilor art.1169 din Codul Civil, cu mențiunea c, de regul, producerea prejudiciului de imagine nu rezult din simpla existenț a faptei.
Instanțele de fond nu puteau aprecia asupra gravitții înclcrii dreptului subiectiv în condițiile în care nu au fost produse dovezi referitoare la imaginea public a reclamatei, și cum aceasta a fost afectat în mod direct ca urmare a afirmațiilor intimatului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza;
In ceea ce priveste chestiunea încadrrii criticilor în ipotezele prevzute de art.304 din Codul d e procedur civil, exigenț procedural sancționat cu nulitatea cererii de recurs, Curtea a analizat-o din perspectiva urmatoarelor considerente de fapt si de drept;
Este important de subliniat(inclusiv pentru faptul ca expunerea de motive a recursului pendinte o impune) ca, noua formulare a textului art.304 din Codul d e procedur civil accentueaz caracterul nondevolutiv al cii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul c prțile au beneficiat de o judecat în prim instanț și una în apel ( judecți în fond), care au stabilit situația de fapt și au aplicat normele juridice incidente raportului juridic litigios.
Asadar, o situație concreta de nelegalitate, pentru a fi analizat în recurs, trebuie susținut prin invocarea expres a textului de lege înclcat sau aplicat greșit,la situația de fapt pe deplin stabilit în fața instanțelor de fond anterioare.
În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiz decât exclusiv aspecte de nelegalitate, si nu de netemeinicie, și aceasta pentru c recurentul, ca principiu, a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție,calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnat de legiuitor drept o cale extraordinar de atac.
Respectand aceasta exigenta de ordin procedural, Curtea a apreciat, în raport de conținutul explicit al cererii de recurs și precizrile formulate de reprezentantul convențional al recurentei-reclamante la ultimul termen de judecat ca, nu toate criticile formulate de recurenta-reclamant se încadreaz in ipotezele strict prevzute de art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedur-texte de lege ce reprezinta cauza recursului pendinte- pentru a fi analizate în calea de atac extraordinar a recursului, întrucât acestea nu vizeaz, pentru motivele pe care le va detalia in paragrafele ulterioare, o situație concret de nemotivare sau de motivare contradictorie sau strina de natura pricinii, în accepțiunea intrinseca normei procedurale susmentionate, și nici o situație concret de înclcare și aplicare greșit a legii(pentru ipoteza concreta expusa in cuprinsul cererii de recurs).
Dispozițiile art.304 pct.7 au în vedere în conținutul lor normativ mai multe ipoteze de fapt distincte, respectiv cea referitoare la lipsa total a considerentelor, considerente contradictorii în conținutul explicit al hotrârii atacate, considerente strine de pricina pendinte, situații de fapt ce nu au putut fi retinute în cauza de faț.
Din analiza conținutului cererii de recurs, Curtea a constatat c, în mare parte, recurenta-reclamant expune propria viziune asupra situației de fapt și propria apreciere în raport cu probele administrate în cauz și poziția procesual a prții adverse, situație care nu rspunde exigențelor dispozițiilor procedurale care reglementeaz cauza recursului, din perspectiva motivului de recurs prevzut de art.304 pct.7 din Codul d e procedur civil.
Instanța de recurs nu poate retine ca instantele anterioare au prezentat considerente strine de natura pricinii-pentru faptul concret imputat, ca nu ar fi suspus spre analiza în temeiul legii civile, strile sufletești ale intimatului și nici nu a criticat modul de publicare a afirmațiilor în discuție-atunci când, în mod concret, si-au justificat hotararile pronuntate prin redarea detaliata a modului in care au analizat si interpretat probele administrate in cauza(apanajul exclusiv al instantelor de fond), probe relative la existența raportului contractual între cele dou societți comerciale, respectiv la incidența acestuia asupra strii de tensiune declanșat între prți cu privire la executarea contractului de ctre C SRL, reprezentat de impresarul pârâtei.
Faptul ca recurenta nu este multumita de rationamentul juridic al instantelor de fond, avand ca fundament probelor administrate în cauz, nu reprezint un argument relevant pentru invocarea uneia din ipotezele art.304 pct.7-considerente strine de natura pricinii, întrucât nu poate fi acceptat ideea asimilrii unei pretinse situații concrete de apreciere a probelor administrate în cauz din partea unei instanțe de judecat-probe încuviințate în condițiile analizrii relevanței lor pentru cauza pendinte-cu ipoteza de fapt a unor argumente strine de natura pricinii.
A doua ipotez a textului procedural susmenționat-ipoteza motivelor contradictorii-nu poate fi reținut, întrucât redarea conținutului explicit al celor dou paragrafe din conținutul hotrârii judectorești relev cu evidenț tocmai constatarea fcut de ctre prima instanț, și anume c aceast pretins contradictorialitate este consecința desprinderii din context a argumentelor avute în vedere de prima instanț.
Curtea apreciaz c, din expunerea de motive a primei critici de nelegalitate, întemeiate în mod formal pe dispozițiile art.304 pct.7 din Codul d e procedur civil, se desprinde o critic pertinent de nelegalitate, referitoare la condițiile angajrii rspunderii civile delictuale.
Într-adevr, așa cum bine susține chiar recurenta-reclamant, pretenția dedus judecții a avut ca temei juridic dispozițiile art.998 Cod civil, potrivit crora "orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greșeal s-a ocazionat, a-l repara", respectiv dispozițiile art.999, conform crora "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudențasa."
Tot atât de adevrat este și faptul c, pornind de la aceste texte de lege, doctrina juridic a stabilit cpentru angajarea rspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ urmtoarele condiții: fapta ilicita, prejudiciul produs, legtura de cauzalitate între fapta ilicit și prejudiciul suferit și existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciul.
Curtea a constatat c în acest context procedural s-a derulat raportul juridic litigios, iar sub aspectul incidenței instituției rspunderii civile delictuale, prțile nu au avut de obiectat(acest aspect putând reprezenta și singurul motiv de nelegalitate în calea extraordinar de atac a recursului), singura critic detaliat a recurentei-reclamante vizând de fapt, cu pregnanț, modul în care instanțele de fond au analizat și apreciat probele administrate în cauz(cu privire la fapta ilicit, la prejudiciul moral pretins etc.)
Curtea nu poate proceda la o nou reevaluare a probelor administrate în cauz, dup regulile și interesele propuse de însși recurenta-reclamanta, în primul rând, pentru c o astfel de atribuțiune nu mai este de mulți ani în competența instanțelor de recurs(nu se mai poate invoca ca motiv de recurs greșita apreciere a probelor administrate în cauz), iar, în al doilea rând, pentru c instanța nu a putut decela din conținutul cererii de recurs, nici o forma de nelegalitate în materia probatiunii apta a fi valorificata in conformitate cu cerintele normei procedurale.
Alturi de considerentele instanțelor de fond desprinse din activitatea concret de apreciere a probelor administrate în cauz, pe unul din aspectele relevante pentru cauz, anume fapta ilicit(fr de care nu poate fi angajat instituția rspunderii civile delictuale), Curtea adaug considerente desprinse din jurisprudența CEDO în cauze identice sau similare celei pendinte, respectiv principiul conform cruia adevrul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie s fie singurul criteriu luat în considerare de instanțele de judecat, ci elementul determinant trebuie s fie buna credinț a autorului afirmațiilor, fiind necesar analizarea contextului în care au fost fcute afirmațiile respective, sub acest aspect instanțele de fond conformându-se cu prisosinț(ca uza Lingens c Austriei)
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la pretinsa înclcare a legii-art.304 pct.9 din Codul d e procedur civil-respectiv acordarea a ceea ce nu s-a cerut(daunele materiale), Curtea îl apreciaz ca neîntemeiat, pentru aceleași considerente avute în vedere de tribunal, respectiv, faț de temeiul juridic al acțiunii, faț de neîndeplinirea condițiilor rspunderii civile delictuale și lipsa unei dispoziții explicite a instanței relative la daunele materiale, aspectul reclamat apare ca fiind lipsit de relevanț, în sensul c nu a produs nici un fel de efecte juridice asupra prților, nici prejudiciu pentru reclamant.
Regimul juridic al nulitților de ordin procedural, stipulat în termeni expliciți de dispozițiile art.105 și urmtoarele din Codul d e procedur civil, este caracterizat prin aceea c sancțiunea intervine doar ca o ultim rațiune, adic numai în msura în care vtmarea produs nu poate fi înlturat într-un alt mod.
În cauza pendinte, pentru faptul pretins ca fiind nelegal, dar care nu se reflect în dispozitivul hotrârii atacate, singurul în msur s produc consecințe juridice în ceea de privește partea recurent, nu s-au produs dovezi care s susțin premisa existenței unui prejudiciu-unei vtmri pentru aceast parte.
Acestea sunt considerentele pentru care nici aceast ultim critic nu poate fi primit de instanța de recurs.
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate anterior, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.312 alin 1 din Codul d e procedur civil, va respinge excepția nulitții recursului ca neîntemeiat, iar pe fond, va respinge recursul ca nefondat.
Pe temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedur civil. recurenta-reclamanta fiind partea czut în pretenții în accepțiunea legii procedurale, va suporta inclusiv plata cheltuielilor de judecat, la solicitarea expres a intimatului-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulitții recursului ca neîntemeiat.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1316/A/24.10.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Oblig recurenta ctre intimat la plata cheltuielilor de judecat în sum de 1.000 RON.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public, azi 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - MARI - - -
GREFIER
-
Red.
./
2 ex./13.07.2009
TB-4 -;
Jud.2 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Ionelia Drăgan
