Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 79

Ședința publică de la 11 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinela Sălan

JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu

Grefier - -

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 1424 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant și avocat pentru intimata pârâtă SC SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.

Apelantul reclamant susține că cererea pe care a formulat-o la data de 02.07.2008, cu privire la un drept de proprietate industrială, în temeiul art. 73 din Legea 64/1991, este scutită de taxe judiciare potrivit art. 67 alin. 2 din aceeași lege.

Arată că din interpretarea unitară a Legii 64/1991 privind invențiile, este suficientă taxarea în sumă fixă, conform art. 5, lit. b, din Legea 146/1997.

Atât timp cât potrivit Legii 64/1991 nu se poate face o diferențiere între drepturile patrimoniale ale inventatorilor și ale autorilor unor realizări tehnice, nu se poate susține că există o diferențiere în privința taxei de timbru.

Precizează că jurisprudența depusă( cele 10 anexe care însoțesc motivele de apel) dovedește practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la suficiența timbrării în sumă fixă, potrivit art. 5, lit. b din legea 146/1997.

Solicită admiterea apelului, respingerea excepției privind insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată, anularea sentinței civile pronunțate de Tribunalul Olt și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Avocat, pentru intimata pârâtă SC SA, susține că în speță este vorba de o acțiune evaluabilă în bani și potrivit art. 2 din Legea 146/1997 se timbrează la valoare, art. 5 din lege făcând referiri la o excepție în ceea privește drepturile de autor și cele de inventator.

Arată că în speță nu este vorba nici de drepturi de autor și nici de drepturi de inventator, la instanța de fond reclamantul precizând expres că nu este vorba de o invenție și că nu s-a adresat niciodată OSIM-ului.

De asemenea susține că practica judiciară invocată de apelant este irelevantă și nu este de natură să infirme concluzia instanței de fond.

Precizează că art. 67 din Legea 64/1991 nu se referă la realizările tehnice, acest text fiind prevăzut la capitolul legat de apărarea drepturilor legale de invenții și anterior art. 73 care se referă la realizările tehnice.

Pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată sub nr. 287l/l04/2008 la Tribunalul O l t, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența dreptului de autor pentru realizarea tehnică denumită "Modificare a dispozitivelor de plonjare de pe cuvele de electroliză a aluminei, în scopul creșterii fiabilității și a eficienței economice"-, să fie obligată pârâta SC SA la plata de despăgubiri în cuantum de 6l6.467,38 lei reprezentând 50 % din beneficiul net obținut de unitate în ultimii 3 ani ca urmare a folosirii fără drept a realizării tehnice revendicate, precum și obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un contract cu privire la drepturile bănești ce i se cuvin ca urmare a folosirii de către aceasta și în continuare a realizării tehnice pe care o revendică, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, având în vedere dispozițiile art. 2 din Legea nr.l46/l997 potrivit cărora, acțiunile și cererile evaluabile în bani sunt supuse unei taxe de timbru calculată la valoarea pretențiilor, iar dispozițiile art. 5 din Legea nr. 146/l997 consacră o excepție numai în privința drepturilor de autor și inventator, în cauză nefiind vorba de drepturi de inventator, ci de o creație tehnică, astfel încât se impunea plata taxei de timbru în funcție de valoarea solicitată de reclamant.

Instanța a pus în discuție excepția invocată referitor la insuficiența timbrării cererii de chemare în judecată, față de care reclamantul a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Legea nr.146/l997 și că a achitat taxa de timbru în sumă fixă de 39 lei.

S-au invocat de asemenea și excepția inadmisibilității și a prescripției dreptului material la acțiune, precum și lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

Prin sentința civilă nrt.1424 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a anulat cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC ""SA, ca insuficient timbrată.

S-a reținut că, față de faptul că reclamantul nu a menționat în cererea de chemare în judecată că revendică o creație tehnică și nu o invenție, cererea s-a anulat ca insuficient timbrată în baza art.20 din Legea nr.146/1997.

Că în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.2457/2003 în dosarul nr.2738/2002, când a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamant după punerea în discuție a obligației de a timbra la valoare, în cauză fiind vorba de o creație tehnică, și nu invenție.

Cu privire la celelalte excepții, s-a reținut că nu mai pot fi analizate, având în vedere că primează excepția insuficientei timbrări analizată de instanță.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit Tribunalul Olta anulat cererea sa ca insuficient timbrată, în condițiile în care aceasta a fost timbrată legal pentru fiecare capăt de cerere.

A susținut că și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr.64/1991, lege care nu permite o diferențiere între drepturile patrimoniale ale inventatorilor și cele ale autorilor unei realizări tehnice și pe cale de consecință, nici în ce privește taxele judiciare de timbru.

Că în acest sens, s-a statuat și prin decizia nr.1596/16 aprilie 2003 pronunțată de ICCJ în dosarul nr.5174/2002, dar și prin decizia nr.2327/2005 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr.11305/2004.

A arătat că urmare a interpretării unitare a Legii nr.64/1991, în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 lit. b din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, adică taxarea cu sumă fixă.

A mai susținut că jurisprudența în domeniul timbrării cererilor privind drepturile autorilor de inovații/realizări tehnice a fost constantă în a aprecia că este suficientă timbrarea cu sumă fixă, conform art. 5 lit. b din Legea nr.146/1997 și a făcut trimitere la soluțiile altor instanțe din țară.

Totodată, a arătat că Legea nr.64/1991 privind invențiile a fost modificată prin Legea nr.28/2007, iar această lege prevede în art. 67 alin. 2 că cererile în justiție în domeniul drepturilor de proprietate industrială sunt scutite de taxe judiciare.

Apelul este fondat.

Potrivit art.5 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, cererile formulate în domeniul drepturilor de autor și inventator se timbrează cu o taxă fixă de 39 lei.

Textul menționat are în vedere toate cererile privind dreptul de autor, așa cum acestea sunt prevăzute de actul normativ special - Legea nr.64/1991, fără nici un fel de distincție.

Or, în art. 73 din Legea nr.64/1991 se prevede expres că drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate.

Așadar, este de necontestat că dispozițiile Legii nr.64/1991 se aplică fără diferențiere atât autorului unei invenții, dar și autorului unei realizări tehnice, legiuitorul folosind termenul de "autor" pentru fiecare dintre cele două ipoteze.

În sensul acestei concluzii sunt și dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr.100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială în care se arată că "expresia drepturi de proprietate industrială include toate drepturile reglementate de legislația națională comunitară, precum și tratatele și convențiile internaționale în domeniu la care România este parte".

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție prin mai multe decizii de speță a statuat în mod irevocabil că atâta timp cât Legea nr.64/1991 nu face diferențiere între drepturile patrimoniale ale inventatorilor și cele ale autorilor unei realizări tehnice, nu se poate face diferențiere nici în privința taxei de timbru.

Instanța supremă a concluzionat în sensul că acțiunea reclamantului, autor al unei realizări tehnice nu trebuie timbrată la valoare, ceea ce printr-o interpretare "per a contrario" înseamnă că aceasta se timbrează conform dispozițiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr.146/1997, adică cu o taxă fixă de 39 lei.

În condițiile în care reclamantul făcut dovada că a achitat taxa de timbru legală pentru fiecare capăt de cerere formulat prin acțiunea introductivă (filele 47 - 50 dosar fond ), Tribunalul Olt în mod greșit a anulat cererea ca insuficient timbrată, soluționând cauza pe excepție, fără cercetarea pe fond a litigiului.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.297 alin. 1 Cod pr. civilă, situație în care apelul declarat de reclamant este fondat și urmează a fi admis.

Se va desființa sentința apelată și va fi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul O l

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1424 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.

Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O l

Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2009.

Președinte, Pt.Judecător

- - - - aflată în CO

Semnează Vicepreședinte instanță

Grefier,

- -

Red.Judec.-

Tehn./4 ex.

25.03.2009

Jud.fond

Președinte:Costinela Sălan
Judecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Craiova