Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.8/DOSAR NR-
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
- - - JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
- - - judecător
- -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B împotriva deciziei civile nr.272/Ap pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 19 octombrie 2007 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți și asistați de avocat, lipsă fiind recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B și intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinările formulate intimații reclamanți și și de intimata pârâtă
Se comunică apărătorului intimaților reclamanți un exemplar al întâmpinării formulate de intimata pârâtă și acesta precizează că nu solicită acordarea unui nou termen pentru a studia întâmpinarea ce i s-a comunicat. Singurul motiv pentru care ar solicita amânarea cauzei este acela de a se comunica și recurentului pârât întâmpinările formulate de intimați.
Instanța respinge cererea de amânare formulată, având în vedere că întâmpinările au fost depuse în termen la dosarul cauzei iar recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul intimaților reclamanți precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimaților reclamanți, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, avocat, apărătorul intimaților reclamanți și, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B, fără cheltuieli de judecată în recurs. Motivele de recurs invocate de recurentul pârât sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate și vizează chestiuni ce nu au fost invocate în apel și, prin urmare, nu mai pot fi invocate înaintea instanței de recurs. Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1720 din 28 februarie 2007 Judecătoria Brașova respins excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, domiciliați în B, str. - nr.4,.2, jud. B în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință:
A obligat pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamanților suma de 21.859.660 lei vechi, sumă ce se va actualiza în raport de rata inflației la data plății efective și funcție de luna decembrie a anului 1996, reprezentând prețul plătit de reclamanți în vederea cumpărării în baza Legii nr.-112/1995 a apartamentului situat în B, str. -. - nr.4,.2, jud. B, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.21052/16.12.1996 încheiat cu pârâta
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. A respins restul pretențiilor formulate. A obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 272 din 19 octombrie 2007 Tribunalul Brașov
a respins apelul formulat de apelantul Statul Român, prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr.1720 din data de 28.02.2007, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a schimbat-o în parte și în consecință:
A admis acțiunea precizată, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a obligat pe pârâtul Statul Român prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamanților și suma de 271.890 RON, reprezentând valoarea actuală a imobilului - apartament situat în mun. B, str. -. - nr.4,.2, jud. B, compus din trei camere și dependințe, înscris în nr.15.523 B, sub nr. top 2075/II. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins cererea apelanților - intimați și de obligare a apelantului - intimat Statul Român, prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat la rândul său prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată în esență că instanța a respins în mod nelegal excepția lipsei calității de reprezentant a Statului Român și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât ministerul nu a participat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare dintre reclamanți și, fiind terț față de acest contract, încălcându-se astfel dispozițiile art. 25 și 37 din Decretul nr. 31/1954, iar contractul a fost anulat reținându-se reaua-credință a ambelor părți contractante la încheierea sa, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 6878/2003, ceea ce face ca răspunderea să fie una contractuală, între părți și nu una delictuală. În aceste condiții nu pot fi invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu poate fi angajată răspunderea Statului Român pentru că nu există bună-credință la încheierea contractului. De asemenea se critică obligarea recurentei la restituirea integrală și actualizată a prețului, având în vedere că nu a existat un raport de expertiză la care aceasta să participe pentru stabilirea prețului, iar în sumă a fost inclus și comisionul de 1% încasat de care nu a fost vărsat la bugetul statului.
Intimații au depus întâmpinări solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea reține că recursul este nefondat.
Excepțiile invocate de recurentă au fost respinse de instanțele anterioare cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, respectiv a Legii nr. 10/2001 republicată.
Susținerea recurentei privind situația sa de terț față de contract și atragerea răspunderii contractuale și nu delictuale nu își are locul în cauza de față care se bazează pe o normă specială, instituită prin Legea nr. 10/2001, respectiv acțiunea de restituire către chiriași a prețului actualizat plătit pentru imobilele achiziționate cu încălcarea Legii nr. 112/1995. În aceste situații speciale, conform alin. 3 al art. 50 din Legea nr. - republicată, legitimarea procesuală pasivă revine Statului român, care își va executa obligația prin intermediul Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind indiferent faptul că acesta nu a participat nemijlocit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Așadar, nu ne aflăm în fața analizării unei răspunderi contractuale sau delictuale, ci a unei răspunderi speciale, puse în sarcina statului de către legiuitor.
De asemenea nu are relevanță buna sau reaua credință a părților la încheierea contractului, atâta timp cât același text de lege face referire expres la faptul că aceste contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, ceea ce include și reaua-credință, pentru că și ea, sau mai ales ea duce la încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește cuantumul sumei, susținerea recurentei că aceasta ar fi fost stabilită arbitrar, printr-o expertiză la care nu a fost invitată să participe, este nereal, suma se regăsește în expertiza efectuată în fața instanței de fond, expertiză care a fost comunicată și recurentei la acea dată și față de care nu a avut nici o obiecție.
În fine, comisionul de 1% din prețul de vânzare, care revine în mod legal unității vânzătoare, așa cum au reținut corect și instanțele anterioare, se datorează ca urmare a contractului de mandat legal, dat de legiuitor unităților ce administrau imobilele de a le înstrăina în numele statului, fiind deci o plată pentru un serviciu prestat și neavând nici o tangență cu dreptul cumpărătorilor la restituirea prețului actualizat.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Bîmpotriva deciziei civile nr.272/A/19.10.2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./21.01.2008
Dact./22.01.2008
- 2 exemplare -
Jud. fond
Jud. apel -
-
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif, Dorina Rizea
