Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 826/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 826 /
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de către împotriva deciziei civile nr. 206 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 septembrie 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea cauzei amânându-se la 25.09.2008.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.3377/325 la data de 05.03.2007, reclamantul a chemat in judecat pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 166.110 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 49.000 Euro împrumutată pârâtului în temeiul contractului de împrumut din data de 23.03.2007, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de împrumut din data de 23.03.2005, a împrumutat pârâtului suma de 49.000 euro, reprezentând 166.110 lei, cu termen de restituire la data de 15.02.2006. A acordat pârâtului acest împrumut în considerarea relațiilor de prietenie și a asigurărilor pârâtului privind posibilitățile sale financiare de restituire a împrumutului.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1576 si urm. Cod civil.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică prin care s-a concluzionat că "scrisul de completare conținut în contractul de împrumut, încheiat intre - pe de o parte si de cealaltă parte, la data de 23.03.2005, nu a fost executat de ".
Prin sentința civilă nr. 10092/19.10.2007, Judecătoria Timișoaraa respins cererea formulata de reclamantul - împotriva pârâtului .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în raport de art.1191 al.1 cod civil și art.1180 Cod Civil dar și de expertiza grafologică efectuată în cauză, reclamantul nu a dovedit existența convenției de împrumut încheiată cu pârâtul și, ca atare, nici existența în patrimoniul pârâtului a obligației de restituire a sumei de bani mai sus menționată.
Contractul de împrumut în litigiu a fost apreciat nul ca înscris pentru neîndeplinirea condițiilor art.1180 Cod civil, însă a fost asimilat conceptului de început de dovadă scrisă întrucât a fost semnat de pârât și probat ca atare, ca act juridic, prin alte mijloace de probă, respectiv proba cu martori.
În acest sens, a fost audiat martorul care cunoaște ambele părți și care a declarat că a fost de față la încheierea convenției când reclamantul a înmânat pârâtului suma de bani însă acesta din urmă nu a semnat convenția, amânând acest lucru, martorul semnând actul dar fără a-l citi; a fost luat un interogatoriu pârâtului care a negat primirea sumei de bani dar a recunoscut că a semnat convenția în alb.
Față de acest probatoriu, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada neechivocă a încheierii cu pârâtul a unui contract de împrumut întrucât declarația martorului nu se coroborează cu alt mijloc de probă, fiind apreciată astfel ca insuficientă pentru dovedirea încheierii de către reclamant a operațiunii juridice invocate, motiv pentru care a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.206/A din 17 martie pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr.10092/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate de intimat.
Tribunalul a reținut, potrivit art.294-296 Cod procedură civilă, că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a invocat înscrisul denumit " Contract de împrumut " datat 23.03.2005 ( fila 5 dosar fond ) în baza căruia ar fi împrumutat pârâtului suma în litigiu.
Întrucât obiectul convenției încheiată între părți depășește 250 lei, dovada unor asemenea acte juridice se face potrivit condițiilor stipulate de art.1191 al.1 civ. adică numai prin act autentic sau prin act sub semnătură privată. Aliniatul 2 al aceluiași text permite totuși părților contractante ca și în asemenea cazuri, să apeleze la dovada cu martori atunci când convenția privește drepturi de care părțile pot dispune, așa cum este cazul în speța de față.
La termenul de judecată din 05.04.2007, prima instanță a încuviințat proba testimonială solicitată de reclamant, lipsa pârâtului de la dezbateri putând fi interpretată ca o acceptare tacită a probei testimoniale întrucât, potrivit art.129 al.1 pr.civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
În acest sens, reclamantul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii și.
Martorul ( fila 34 dosar fond ) a declarat că părțile litigante sunt foști colegi de școală, că a semnat convenția în litigiu pe care însă nu a citit-o întrucât avea încredere în reclamant, a fost de față la predarea sumei de bani către pârât însă acesta a amânat semnarea convenției pe mai târziu și cunoaște cuantumul sumei împrumutate de la reclamant
Martora a devenit între timp nora reclamantului și dată fiind legătura de afinitate cu reclamantul precum și opunerea pârâtului, instanța de fond a revenit asupra audierii acestei martore.
La interogatoriul luat de instanța de fond ( fila 26 dosar fond ), pârâtul a recunoscut doar semnarea convenției în alb dar a negat scrisul de completare și primirea sumei de la reclamant. Sub acest aspect, susținerile pârâtului au fost confirmate de expertiza grafologică efectuată în cauză care a statuat că scrisul de completare conținut de contractul de împrumut datat 23.03.2005, nu a fost executat de pârât.
Prin urmare, singura probă administrată de reclamant în susținerea pretențiilor sale este declarația martorului al cărei conținut a fost redat mai sus și care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, respectiv, interogatoriul pârâtului și expertiza grafologică.
Conform principiului actori incumbit probatio statuat de art.1169 Cod Civil, potrivit căruia, cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să și o dovedească, reclamantului îi revenea sarcina probei sub aspectul dovedirii existentei unei convenții de împrumut valabil încheiată cu pârâtul.
Cum în speță, reclamantul nu a reușit să dovedească raporturile contractuale privind împrumutul acordat pârâtului, neavând relevanță în acest context, buna sau reaua-credință a pârâtului, în mod corect prima instanță a respins acțiunea acestuia, motiv pentru care apelul reclamantului va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că în cauză, intimatul nu a solicitat și dovedit ocazionarea de cheltuieli de judecată în apel, acestea nu au fost acordate.
Împotriva deciziei civile Pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamantul .
În motivarea acestuia, de la fila 3 dosar instanță de recurs s-a arătat că depozițiile martorilor audiați nu au fost interpretate în mod corect; că pârâtul intimat a recunoscut semnătura de pe contract, contractul de împrumut purtând semnăturile reclamantului pârâtului și martorilor asistenți, contractul de împrumut fiind asimilat cu începutul de dovadă scrisă.
În drept recurentul nu a invocat vre-un motiv de recurs.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile de art. 304 rap.la art. 306 și art. 312 Cod pr. Civilă se reține că acesta este nefondat.
Cu toate că recurentul nu a indicat în drept motivele de recurs din conținutul cererii de recurs rezultă că acesta este nemulțumit de hotărârea instanței de apel și critică această hotărâre sub aspectul legalității sale, deoarece în finalul cererii de recurs a făcut trimitere la art. 1191 și 1180 Cod Civil.
Din acest punct de vedere Curtea va reține că soluția Tribunalului Timiș este legală, instanța de apel reținând în mod corect că reclamantul nu a reușit să dovedească raporturile juridice contractuale privind împrumutul acordat pârâtului.
Primele instanțe au interpretat corect depozițiile martorilor, inclusiv ale martorului cât și înscrisurile depuse în cauză, inclusiv semnăturile de pe aceste înscrisuri, toate aceste probe nefiind însă de natură a confirma susținerile reclamantului recurent.
Față de cele arătate recursul declarat de către reclamantul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge recursul declarat de către împotriva deciziei civile nr.206 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/ 13.10.2008
Dact. NF/13.10.2008
Ex.2
Tribunalul Timiș -
Președinte,
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
